Orasul antic Myra (astazi, Demre) se afla în regiunea Lycia din sudul Anatoliei, tinut turcesc din Asia Mica. Cel mai important element de identitate al sau este legat de originea, viata si moartea uneia dintre cele mai proeminente personalitati crestine din toate timpurile – Sfântul Nicolae (270-343 d.Chr.), nascut într-o familie crestina din Patara, din apropiere, faimos în viata pentru bucuria de a oferi daruri în mod anonim si sanctificat dupa moarte.
Dimensiunea spirituala a acestui tinut încarcat de o istorie fascinanta este dublata de elemente materiale nu mai putin valoroase. Cel mai important obiectiv pentru care este renumita Lycia îl reprezinta mormintele antice sapate în stânca, remarcabile exemple ale practicilor funerare ale acestei civilizatii, repere arheologice si istorice importante. Din multe locuri, inclusiv în Fethiye, se poate ajunge, pe uscat, pe una din-tre cele mai mari „poteci” de drumetie din lume: Calea Lyciana, care se întinde pe mai mult de 500 de kilometri, de lânga Fethiye pâna în Antalya.
Exista aproximativ o mie de astfel de morminte în Lycia, realizate cu mult timp înaintea epocii elenistice (323 î.Chr.-31 î.Chr.). Cele din sudul orasului Fethiye îl includ pe cel al lui Amyntas I, unul dintre cele mai faimoase, datând din 350 î.Chr. Defunctul a fost primul rege al Macedoniei, între anii?512 si 498/497 î.Chr., iar mormântul sau are numele inscriptionat pe el: „Amynthas, fiul lui Hermapias”. Nici o alta informatie nu se mai cunoaste despre acest rege.
Numeroase morminte au fost sculptate în panta abrupta de la poalele muntelui, împartite în doua tipuri principale: morminte în forma de templu si morminte mai simple, în forma de porumbel. Trei dintre acestea sunt de tip templu, iar celelalte sunt tipice arhitecturii civile. Unul dintre cele trei morminte-templu este cunoscut sub numele de „Mormântul Regelui” si a ramas mai bine conservat decât celelalte doua.
Mormântul, datat în secolul al IV-lea î.Chr., este forma proiectata a fatadei unui templu ionian, cu doua coloane in antis (caracterizat printr-un pronaos deschis, flancat de prelungiri ale zidurilor laterale) „decupate” din stânca. În sectiunea care se deschide spre camera funerara, exista reprezentarea unei usi împartite în patru panouri principale. Interiorul camerei are tavanul plat, sculptat grosier si trei coloane.
Mormântul din stânca al lui Amyntas I, împreuna cu celelalte morminte de pe aceeasi panta abrupta, reprezinta cele mai bune exemple de prelucrare a metalului si a lemnului din regiunea Lyciei si este simbolul orasului.
De asemenea, orasul antic Telmessos si mormintele sale din stânca au fost frecvent vizitate de calatori în secolele al XVIII-lea si al XIX-lea. Acestea sunt renumite pentru fatadele lor unice si elaborate, prezentând imaginea usii unui templu, ornamente si figuri umane, iar în interiorul lor se aflau adesea un sarcofag lung.
Misterioasele „orase ale mortilor” sapate în stânca îi intriga pe vizitatori, prin dimensiunile lor uriase si prin modul în care au fost sculptate vertical, în urma cu doua milenii si jumatate.
Un paradis pierdut, la doar câtiva kilometri de Marea Egee: asa se descrie frecvent situl arheologic cuibarit în muntii de deasupra orasului portuar Fethiye.
Atârnate pe pieptul abrupt al muntelui, locurile de veci stravechi dorm în vesnicie din secolul IV î.Chr. Este o arta magistrala a elenismului, însa ea îsi trage seva din credinte si mituri mult mai vechi.
Lycienii aveau o credinta aparte, conform careia mortii erau dusi în viata de apoi de creaturi magice înaripate. Pentru a facilita aceasta calatorie, îsi asezau defunctii onorati în locuri ridicate, cum sunt stâncile care domina asezarile lor, morminte în stânca comune în mai multe orase lyciene: Myra, Tlos si Kas.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii