Arheologii care au analizat vestigiile si ruinele vechi de milenii, in incercarea lor indrazneata de a scoate la iveala un trecut de multa vreme uitat, au avut surpriza sa gaseasca, nu de putine ori, obiecte pe care presa le-a numit „din afara istoriei”. Cu alte cuvinte, obiecte produse de stramosii nostri, cu o precizie deosebita, inexplicabila chiar pentru nivelul lor de civilizatie. Printre acestea putem enumera artefacte stranii sau de-a dreptul socante, precum ar fi „computerul de la Antikytera” sau „craniile de cristal” descoperite in Guatemala. Un vestigiu la fel de misterios, din acest punct de vedere, este si discul de la Phaistos.
A fost descoperit in palatul din Phaistos, de pe Insula Creta, in 1908, de catre arheologul italian Luigi Pernier. Se afla intr-o anexa a palatului, sub 50 cm de moloz. Cea mai mare parte dintre specialisti considera ca acest document este autentic, nu insa si unic. Aceasta, in primul rand datorita faptului ca simbolurile (glifele) nu au fost desenate, ci imprimate cu ajutorul tampoanelor, un mijloc prin care se realizau imprimari pe serii de discuri.
Glife similare au mai fost descoperite pe diverse obiecte. In primul rand pe toporul din Arkalochori. Este vorba totusi, despre o asemanare superficiala. Pe de alta parte, ar fi vorba, in acest caz, despre simboluri decorative si nu despre o scriere. Majoritatea specialistilor au considerat discul un calendar, altii, o partitura muzicala, un obiect astronomic sau astrologic.
Un alt obiect cu glife similare este discul din Osetia, gravat cu semne foarte apropiate de cele din Phaistos, dar care au fost inscriptionate de mana si care au fost descrise intr-un articol de presa. Obiectul a fost insa furat la putin timp dupa aparitia articolului, ceea ce a dat nastere la indoieli privind autenticitatea sa. Datarea discurilor nu e deloc simpla, intrucat absenta materiei organice interzice recursul la carbon 14. In acest caz sunt folosite doua tehnici. Prima consta in relationarea discurilor cu obiecte similare datate. Cea de-a doua consta in datarea vechimii stratului de pamant in care a fost descoperit. Lucru dificil, intrucat acesta a fost rascolit de-a lungul anilor.
Prima datare a fost facuta de catre Luigi Pernier, care a stabilit vechimea discului, plasat in secolul al XVII-lea i.Ch., dupa ce au fost datate obiectele aflate in apropierea discului, in acelasi strat de pamant. Unii specialisti au avansat alta datare: secolul al XIV-lea i.Ch., care coincide cu abandonarea sitului Phaistos. (Exista si modalitatea de a data discul prin termoluminiscenta, dar aceasta tehnica a fost respinsa de catre conducerea Muzeului din Herakleion.) Daca se accepta caracterul antic al discului, cele doua date mentionate indica limitele perioadei in care acesta a putut fi ingropat in stratul de pamant in care a fost descoperit.
Discul poarta 241 de semne, dintre care 45 sunt diferite. Semnificatia semnelor a fost in mare parte tradusa (copil, prizonier, casca, sageata, arc, scut, sigiliu, corn, piele, peste, copac, val etc.). Textul nu pare sa contina numere. Incercarile de a descifra intregul text nu au ajuns totusi la un consens.
DORIN MARAN
Comentarii