Zilele din apropierea solstitiului de vara au fost considerate intotdeauna mistice, magice sau supranaturale. Nu-i de mirare ca o serie intreaga de traditii si ritualuri legate de aceasta perioada au aparut, inca din cele mai vechi timpuri. O astfel de traditie, foarte asemanatoare Sanzienelor romanesti, este Eniovden, celebrata in fiecare an in Bulgaria, pe 24 iunie, Ziua Sfantului Ioan Botezatorul, desi aceasta sarbatoare are certe origini pagane, legate de cultul Soarelui. Datina este intalnita si in alte culturi slave, dar la bulgari s-a pastrat cel mai bine.
Se pare ca ea provine de la tracii care adorau Soarele si urmareau cu grija miscarea aparenta a astrului zilei pe cer. Se credea ca in ziua de Eniovden, Soarele are puteri magice, mai ales la rasarit. Potrivit superstitiilor stravechi, in momentul cand se ridica peste lume, in aceasta zi, Soarele ar „dansa” la orizont, iar cine vede acest bizar dans va fi sanatos si vesel tot anul. Prin urmare, localnicii se trezesc din noapte si privesc Soarele, incercand sa surprinda orice posibila miscare a acestuia. De asemenea, oamenii ies pe camp si, stand cu spatele la Soarele aflat la marginea orizontului, incearca sa-si vada umbra.
Daca intregul corp este reflectat pe sol, persoana respectiva va avea belsug tot anul. O alta traditie pastrata cu sfintenie se refera la spalarea pe intregul corp cu apa neinceputa, adusa, in zori, dintr-un rau sau parau, ori la spalarea, doar pe fata, cu roua de pe frunze, care ar avea, se crede, in aceasta zi, puteri uimitoare de vindecare.
Eniovden mai este numita si Ziua Ierburilor, deoarece tot traditia atribuie in aceasta zi puteri vindecatoare maxime plantelor de leac. Sub conducerea unei „doftoroaie”, femeile merg sa adune plante medicinale de pe campuri sau din padurile din apropierea satului: ele trebuie sa aduca 77 de plante si jumatate – pentru toate bolile cunoscut si pentru „boala fara nume.”
Tot in aceasta zi, o fetita de 6-7 ani e imbracata in costum popular, in culorile rosu si alb, iar pe cap i se pune o cununa de flori cu un ban de argint in mijloc. Apoi, o tanara necasatorita o ridica pe fetita pe umeri si impreuna cu toate fetele din sat incep sa dea ocol asezarii si ogoarelor, cantand incantatii pentru sanatate si fertilitate. Un alt obicei cere ca fetele nemaritate sa arunce intr-un butoi cu apa (numita „apa tacuta”) inele si coronite de flori, care vor fi pazite peste noapte de o prezicatoare.
In zorii zilei de Eniovden, aceasta va scoate din butoi fiecare inel sau coronita, prezicand daca fata care l-a aruncat se va marita in acel an sau nu. Dar cel mai important ritual legat de aceasta zi este Nestinarstvo: satenii beau vin si danseaza pana intra intr-un fel de transa hipnotica, dupa care pasesc desculti prin jaratic incins, cu credinta ca astfel asezarea lor va fi ferita, peste vara, de seceta, grindina si alte intemperii.
GABRIEL TUDOR
Comentarii