Tarmul Norvegiei, aceasta „banda” de uscat din vestul Scandinaviei, este „franjurat” de peste 1.000 de fiorduri – rezultat natural al erodarii puternice a reliefului stancos de catre ghetari si apele sarate ale oceanului nordic s-au format in urma cu aproximativ trei milioane de ani.
De altfel, „fiord” este cuvantul din limba norvegiana cel mai cunoscut in lume, el provine din limba vikingilor si inseamna „loc de trecere”, dar fiordul in sine constituie un adevarat Eden pamantesc; rece, insa cu peisaje ce taie rasuflarea.
„Dantele” de apa si stanca
Decupajele dantelate ale marginilor dintre pamant si ape nu au, in aparenta, legatura cu imaginile marilor. Apele limpezi ale fiordurilor seamana mai degraba cu niste pumnale albastre si limpezi, implantate adanc in trupul peninsulei. In principiu, litoralul Norvegiei se desfasoara de-a lungul a 3.380 de kilometri, insa daca se masoara si tarmurile fiordurilor, lungimea totala este de zece ori mai mare, adica aproape cat jumatate din circumferinta Pamantului.
Vaile glaciare sunt foarte profunde, inguste, cu coastele abrupte impadurite, oferind totusi spatiu pentru asezari mici, insa care se constituie in statiuni turistice extrem de atractive. Fiordul propriu-zis este el insusi „dantelat” de nenumarate alte vai laterale – caile de eliberare a apelor izvorate din munte. De aceea, desi in mod logic apele fiordului ar apartine exclusiv oceanului, ele sunt putin sarate, datorita tocmai acestor izvoare dulci provenite din torenti si din topirea zapezilor. Prin urmare, avand o densitate mai mica decat cea a apei marine, raman deasupra, realizand astfel un fel de stratificare lichida.
Fete ale unui Paradis terestru
Supranumit „regele fiordurilor”, Sognefjord detine recordul de lungime (sau, daca vreti, de adancime in interiorul uscatului), masurand 204 kilometri, cu o adancime maxima de 1.308 metri. El este si unul dintre cele mai largi, datorita numeroaselor brate laterale, insa mult mai inguste decat bazinul principal, cu tarmuri abrupte si paduri de pin prin care nu patrunde nicio raza de lumina.
In schimb, Ncrryfjord – inscris pe lista patrimoniului mondial Unesco – are un pasaj foarte ingust, in anumite locuri de numai 250 de metri, mai mic chiar decat cel al unora dintre izvoarele care il alimenteaza. Totusi, „vedeta” fascinantei dantelarii este Geirangerfjord, marginit de pereti de stanca aproape verticali si imbogatit de numeroasele cascade provenite din zapezile topite pe inaltimi. Aici, peisajele create de cascadele „Voalul Miresei” si „Cele 7 surori” sunt absolut incantatoare.
Emblema acestui fiord este Geiranger, un sat cu numai 250 de locuitori, insa animat pe toata durata verii nordice de mii de turisti. De altfel intregul tarm locuibil ofera vizitatorilor ospitalitatea urmasilor fostilor vanatori de foci, celebri in intreg Nordul european.
Trebuie insa retinuta esenta interesului mondial de care se bucura toate fiordurile norvegiene: pe langa cadrul absolut fabulos oferit de peisajele ireale, secretul celebritatii acestor locuri de vis il reprezinta armonia aproape perfecta dintre existenta cotidiana a omului si ritmul orologiului naturii, ce pare ca bate permanent o ora a eternitatii.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii