Una dintre cele mai spectaculoase si mai complexe forme de manifestare ale spiritului uman se încadreaza, de la începuturile lumii, în înlantuiri repetitive desfasurate dupa reguli prestabilite, de gesturi, de incantatii si de actiuni mai mult sau mai putin „teatralizate”. Numite ritualuri, sunt practicate în întreaga lume si constituie o parte vitala a vietii umane.
Superstitii ale oamenilor marii. Pretutindeni unde se practica, ritualurile se revendica din credinte si superstitii ancestrale (care includ omul ca individ, ca grup, ca populatie) încarcate de profunzimea relatiilor instinctuale cu lumile non-umane, nevazute, dar venerate si respectate pentru puterea lor si pentru implicarea în dinamismul a tot ce exista în Univers.
În urma cu un veac, pe alocuri, puteau fi remarcate fenomene de genul exemplului descris în continuare. Pescarii din insulele pacifice Trobriand (Papua Noua Guinee) faceau pregatiri elaborate foarte minutios, înainte de a pleca pe mare. Îsi vopseau canoele în negru, rosu si alb, intonând vraji.
Ambarcatiunea era lovita cu bete de lemn, arcurile erau colorate cu ocru rosu si membrii echipajului îsi împodobeau bratele cu scoici. Interesant este ca aceste ritualuri magice nu erau practicate si la iesirea în apele calme. Descoperirea unor similitudini cu predispozitia pescarilor din zona golfului Texas ori a celor din estul Angliei la practici prealabile iesirii la pescuit i-a determinat pe antropologi sa considere ca superstitiile si ritualurile respective erau de fapt un „ajutor” din partea fortelor non-umane pentru a face fata incertitudinilor si pericolelor ocupatiei lor, a pescarilor.
70 de milenii de magie. Intr-o epoca relativ recenta, unul dintre primele exemple ale unei practici rituale umane este considerat a fi sculptarea unui piton într-o pestera din Botswana (sudul Africii), datând de 70.000 de ani. Mii de vârfuri de lance din piatra erau arse într-un ritual, inclusiv unele sculptate în mod complicat din piatra rosie adusa de la sute de kilometri distanta. Arheologii presupun ca acest gest cu semnificatie sacrificiala facea parte din ofrandele ritualice aduse pitonului. Avem tentatia de a considera ritualurile o „amprenta” retrograda, semn al unor reminiscente pri-mitive sau medievale, însa ele apar surprinzator de des în viata noastra de zi cu zi.
Formam ritualuri bazate pe valorile noastre: persoanele cu valori crestine îsi boteaza bebelusii ca un simbol al renasterii spirituale. Dar ritualurile merg mai departe decât sa ne ajute sa ne traim valorile. Practicile ritualice pot ajuta la aducerea unui anume grad de predictibilitate pentru un viitor incert si ne conving mintea de constanta si predictibilitate, ca „tampoane rituale împotriva incertitudinii si anxietatii”, potrivit oamenilor de stiinta.
Într-un studiu care a implicat 75 de femei hinduse din Mauritius, anxietatea a fost declansata în rândul participantilor, cerându-le sa pregateasca un discurs pentru evaluarea de catre experti. Toti participantii au fost echipati cu un monitor de ritm cardiac si li s-a cerut sa completeze sondaje la începutul si la sfârsitul experimentului.
Unii dintre participanti au fost trimisi la un templu local pentru a efectua ritualuri înainte de a finaliza cel de-al doilea sondaj, în timp ce restul a fost rugat sa stea si sa se relaxeze. Niveluri similare de anxietate au fost raportate de ambele grupuri în primul sondaj.
Cu toate acestea, dupa cel de-al doilea sondaj, nivelurile de anxietate auto-raportate pentru participantii care au efectuat ritualurile au fost mai mici. Citirile ritmului cardiac au confirmat, de asemenea, ca participantii care au efectuat actiuni ritualice au avut anxietate fiziologica mai mica.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii