Grotele si pesterile locuite de oamenii primitivi cu zeci de mii de ani in urma, acolo unde stramosii nostri au exersat si ceea ce astazi numim „arta parietala preistorica”, ne arata cel mai frecvent siluete de animale si de oameni, simboluri – spunem noi – geometrice, precum si multe contururi de maini. De unde curioasa „apetenta” pentru a reprezenta aceasta importanta parte a corpului uman?
Cea mai intima comunicare cu spiritele
Intuneric si neobisnuit de cald in grota Maltravieso din Caceres, regiunea Estramadura, din Spania! Se intra foarte rar aici, chiar si specialistii evitand prezenta umana in imediata apropiere a celor 57 de reprezentari decolorate de maini ce decoreaza peretii.
Desene uluitoare, dar nu unice, fapt ce releva in mod evident un „fir rosu” al inclinatiilor poate artistice, poate religioase si ritualice ale oamenilor de acum zeci de milenii. Sa fi fost ele realizate ca niste simple amprente sau mai degraba un mod de comunicare, o comuniune cu spiritele stramosilor? Practic, e imposibil de gasit un raspuns absolut veridic la o asemenea intrebare, cu atat mai mult cu cat vorbim despre epoca pietrei cioplite.
Arheologul spaniol Hipolito Collado a initiat realizarea unui catalog al reprezentarilor de acest tip din grote situate in Spania, Franta, Italia, dar si in Australia, America de Sud sau Indonezia. Iar cercetarile au scos la iveala si amanunte uluitoare. De pilda, anumite desene ar fi fost realizate numai de catre femei; altele au numai patru degete, detaliu socant ce lasa loc unor ipoteze si speculatii dintre cele mai spectaculoase.
Accesarea inaccesibilului
Nici astazi si poate niciodata nu vom putea vorbi despre certitudini referitoare la rolul suta la suta real al acestor reprezentari. Ne putem gandi la o societate matriarhala, in cazul desenelor realizate de femei. Lipsa unui deget a generat presupuneri pornind de la pierderea acestuia de catre artistii primitivi din cauza gerului, pana la indoirea degetului lipsa in timpul lucrului; probabil, din considerente ritualice. De asemenea, aceeasi reprezentare a lasat inca valabila intrebarea daca Homo sapiens sau chiar Neanderthalienii dinaintea lor pur si simplu au „vagabondat” prin grotele lumii, lasand in urma aceasta marca a trecerii lor – un fel de „Am trecut pe-aici”!
Exista totusi elemente certe (si, desigur, intrebarile corespunzatoare) ale unor reprezentari de maini bizare. Una e situata pe o mica ridicatura a peretelui, ca si cum „artistul” s-ar fi sprijinit de ea, altele sunt realizate in cea mai adanca bezna si in locuri accesibile azi doar prin escalada. Or, asa ceva „nu se face pentru amuzament”, cum comenteaza, absolut corect, arheologul Paul Pettitt, profesor la Universitatea Durham, Anglia.
Si pe urma, de ce s-a aplicat vopsea in jurul mainii, daca palma insasi era impregnata cu colorant? Sunt doar cateva intrebari, care fac si mai fascinant chipul lumii in care traim, o imagine alcatuita nu doar din masinarii si tehnologii ultrasofisticate, ci si din segmente simple, practice, care insa insumeaza o mult mai mare varietate de simboluri, functii si relatii dintre om si Cosmosul mic, Cosmosul mare si tot ce tine de Universul cel fara de inceput si de sfarsit.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii