Prin ingeniozitatea de care au dat dovada puterea si negustorii, din punct de vedere politic si comercial, acestia au reusit sa se impuna pe numeroase piete ale lumii. In viziunea specialistilor, Amalfi reprezinta prima putere "capitalista" din bazinul mediteranean. In secolul al X-lea, o mare parte din negustorii amalfitani se instaleaza definitiv in Constantinopol, pe tarmurile Cornului de Aur. Se aprovizioneaza cu marfuri pretioase: bijuterii, perle, parfumuri, tamaie, tesaturi si produse agricole, in special, grane, practicand si comertul ilicit. In anul 940, un ambasador al Sfantului Imperiu scrie intr-un raport: "Negustorii venetieni si amalfitani reusesc sa treaca prin vamile bizantine si sa vanda tesaturi din bumbac destinate exclusiv Curtii imperiale".
Prosperitatea orasului Amalfi a fost asigurata si de o afacere de proportii cu dinastia berbera fatimida din Kairuan angajata in cucerirea Egiptului (anul 969), careia i-a pus la dispozitie o parte din corabiile lor militare. Autoritatile egiptene, interesate de mentinerea relatiilor comerciale strategice, vor relua afacerile cu amalfitanii, asa cum reiese din cateva documente din Geniza in care este atestata continuitatea traficului de marfuri dintre cele doua state, Egiptul cumparand de la negustorii amalfitani matase siciliana, miere, cherestea etc. si vanzandu-le grane, mirodenii – in special piper -, panza de in, alaun care ajung in Italia, Alexandria, Constantinopol etc.
Reteaua comerciala amalfitana s-a bazat pe o larga circulatie a marfurilor, care treceau rar prin cetate, doar cand stocurile de produse scadeau. Comertul era facilitat si de monede din aur batute de mesteri amalfitani, un atu pe care putine formatiuni statale din acea epoca il aveau, dar si de contracte semnate si parafate de producatori, investitori, proprietari de corabii si negustori, in care erau stipulate obligatiile, preturile, impartirea castigurilor etc. Un comert infloritor care a dat nastere la adevarate dinastii mercantile, mentionate mai ales in documente din secolul al XI-lea, pe care istoricii le asociaza primilor oameni de afaceri importanti ai Evului Mediu care au creat un imperiu comercial. Pentru a ramane in gratiile Bizantului, acestia doneaza sume importante puterii care ii onoreaza cu titluri prestigioase. Darnicia lor s-a manifestat si prin donatii facute printilor bizantini si bisericilor: porti metalice cu incrustatii, altare, perdele de altar…
Amalfitenii au extins aceste demersuri asociindu-se cu institutii caritabile din Antiohia si Ierusalim. Prezenta lor in Orient era legata si de grija pentru compatriotii lor pelerini pentru care au construit case si biserici. Unii au ramas aici dupa ce cruciatii au cucerit Orasul Sfant, fara sa colaboreze cu acestia. Cetatea-republica Amalfi nu va mai fi protejata de Constantinopol, dupa ce normanzii o vor ocupa in 1095. Activitatea comerciala este restransa, Mediterana fiind stapanita de Genova, Venetia si Pisa aflate in plina expansiune maritima. Cu toate acestea, comertul amalfitan va supravietui pana in secolul al XIV-lea, mai exact, pana in 1343 cand un tsunami a distrus o mare parte din flota si din cetate.
DORIN MARAN
Comentarii