Un amestec uluitor de constructie si cultura complexa, o structura cu o armonie aproape ireala si o imagine absolut seducatoare, astfel ar putea fi definita o adevarata capodopera a arhitecturii orientale si mondiale.
Hawa Mahal – „Palatul vânturilor” – se afla în foarte animatul cartier Badi Chupad al „orasului roz” Jaipur, capitala statului indian Rajastan, dar numele sau nu reprezinta o metafora gratuita.
Oarecum neobisnuit, niciuna dintre încaperile sale înzestrate cu nu mai putin de 953 de jharokhâ (ferestre de dimensiuni mici) nu este ocolita de adierile vântului. Ferestrele in forma de fagure si frumos sculptate permit brizei sa sufle prin palat si sa-l mentina racoros si aerisit vara. Aceasta structura unica, sub forma unei plase de ferestre a dat denumirea palatului.
Ctitorirea uriasului edificiu, în anul 1799, i se atribuie maharajahului Sawai Pratap Singh, nepotul fondatorului orasului, pe baza proiectelor arhitectului Lal Chand Ustad. Arhitectura sa este inspirata de forma coroanei zeului hindus Krishna, caruia îi este dedicat palatul.
„Domnul Krishna”, denumirea marelui zeu, conform miturilor si credintelor hinduse, a avut un destin asemanator pe alocuri cu cel al lui Christos, chiar si numele celor doi fiind relative apropiate ca sonoritate, iar alte detalii biografice se regasesc aproape identic pe tarâm european.
Mama lui Krishna l-a nascut pe acesta fara a fi lasata însarcinata de sotul ei (la fel cum Iisus s-a nascut din Fecioara Maria). Kamsa, un rege crud, unchi al pruncului, primise o prezicere ca nou-nascutul Krishna avea sa-l ucida peste câtiva ani, motiv pentru care, pentru a fi sigur ca premonitia nu se va împlini, a poruncit masacrarea tuturor nepotilor sai (similitudine cu uciderea pruncilor din Betleem, la porunca regelui Irod cel Mare).
Se mai spune ca, pentru a nu fi ucis, micul Krishna a fost pus într-un cos plutitor si lasat în deriva pe râul Yamuna.
Hawa Mahal este cea mai mare cladire din lume construita fara fundatie, o capodopera a arhitecturii Rajput si Hughal. Principalul material folosit este piatra de culoare roz si rosie, iar peretii – care alcatuiesc o structura de o armonie extraordinara si cu un design complicat in contrast cu traditia indiana, palatul nu este inconjurat de parcuri, ci se afla in mijlocul uneia dintre cele mai importante strazi din Jaipur.
O dovada semnificativa ca palatul nu a fost ridicat pentru a prelua si rolul unei fortarete, ci ca exprimare estetica a proiectantului sau. În realitate el ar fi avut o functie eminamente de ordin estetic, motivul principal din spatele constructiei palatului fiind acela ca doamnele regale sa poata urmari spectaculoasele festivitati stradale, fara sa fie vazute din exterior si ramânând fidele sistemului Purdah, care promova separarea dintre barbati si femei.
Proiectata ca un stup de albine, cladirea structurata pe cinci etaje prezinta si o alta particularitate: cele trei etaje superioare sunt formate dintr-o singura camera. Ele nu sunt legate prin trepte, ci prin rampe, pentru a facilita trecerea palanchinului doamnelor regale. si surprinzator pentru destinatia sa regala, în timp ce exteriorul palatului este bogat decorat, interiorul este mult mai simplu si mai discret. Fatada aminteste de o coada de paun, pasare cu o mare simbolistica in India. Interesant este ca nu exista scari pentru a ajunge la etajele superioare, doar rampe, lipsa de ornamente din camere si spatiile deschise demonstrând ca palatul nu s-a dorit sa fie folosit pentru locuit.
Hawa Mahal ramâne imaginea iconica a orasului Jaipur, care domina si astazi atmosfera locului, ca o fascinatie tainica si perena.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii