Templele construite de sus in jos par o idee absolut hazardata, pentru ca legile fizicii nu permit construirea unei cladiri in succesiune inversa fata de cea fireasca.
Gravitatia a permis insa asemenea realizari, iar dupa ce intelegem ca explicatia este una cat se poate de simpla, putem sa ne extaziem in fata unor bijuterii arhitecturale iesite de sub dalta si din maiestria unor mesteri divini.
Superlative ale arhitecturii, religiei si artei
Cele mai cunoscute in lume si mai valoroase din punct de vedere architectural, artistic, cultural si religios sunt locasurile reunite in ansambluri complexe ce poarta denumirea de Ellora Caves („Pesterile Ellora”), o dovada a armoniei religioase care a existat in istoria indiana.
Considerate cele mai bune exemple de arhitectura cioplita in stanca din India, ele practic graviteaza in jurul vechilor mentalitati si traditii multimilenare, impletind coordonatele definitorii pentru civilizatia fabuloasa dezvoltata aici, in temple hinduse, budiste si jainiste.
Desi fiecare dintre cele trei importante religii din aceasta zona asiatica are personalitatea sa distinctiva, caracteristicile artistice si interpretarile scrierilor antice prin miile de sculpturi in piatra se alatura intr-o armonie impresionanta. Aceasta va fi sesizata negresit la o observare atenta si documentata a scenelor respective.
Este nevoie de o minima cunoastere a mitologiei de referinta, precum si a mentalitatii conform careia episoadele evocate artistic au fost eternizate direct in stanca. Pentru ca aceste ansambluri au fost sculptate, practic, direct in trupul muntelui edificiile ramanand astfel inradacinate in relieful mineral.
Armonie in diversitate
Sculptate undeva intre secolele al VI-lea si al X-lea langa vechiul sat Ellora, templele au o suma de trasaturi uluitoare. Complexul este format din 34 de pesteri, numerotate dupa criteriul cronologic, facand o trimitere implicita la evolutia istorica a celor trei religii mentionate mai sus, iar templele coexistente reprezinta o ilustrare superba a acceptarii religioase a indienilor. Acestea inconjoara poalele stancii Chamadiri, care se intinde pe 2 km, contopindu-se in campii deschise. Motivul pentru care acest loc a devenit centrul unei activitati religioase si artistice atat de active a fost ruta aglomerata a caravanelor care au circulat pe aici, facand legatura intre orasele din nord si porturile de pe coasta de vest.
Exista 12 pesteri budiste (500-750 d.Hr.), 17 hinduse (600-870 d.Hr.) si 5 jainiste (800-1000 d.Hr.). Pesterile in sine au mai mult de doua mii de ani vechime, dar efigiile sunt cu aproximativ 600 de ani mai tinere, fiind adaugate mai tarziu, totusi fara a face nota aparte unele de celelalte. Un amanunt extrem de important si de atractiv: creativitatea relevata de locasurile prezentate indica deosebiri pe care le-am defini cu binecunoscuta sintagma „unitate in diversitate”.
Pesterile budiste prezinta un Buddha linistit, in timp ce templele hinduse descriu evenimente din scrierile propriei religii.
Expertii afirma ca arhitectura Templului Kailasa se remarca prin sapatura verticala: lucrarile au inceput la varf si s-au deplasat in jos, „rostogolindu-se” pe bolovanii mari, despartiti de munte prin folosirea de burghie cu tije de otel. Se pot vedea si astazi urmele de foraj pe peretii din jur.
Fiecare proiectare si masurare au fost planificate cu mare precizie, deoarece, odata efectuata taierea, nu exista nicio sansa de a o schimba prin adaugarea de piatra sau bucati de piatra. Legenda relateaza ca aproape 200.000 de tone de roca au fost indepartate pentru a construi aceasta structura monolitica.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii