Minusculii arbori japonezi numiti bonsai au nevoie de îngrijiri speciale pentru a se pastra în viata si a avea aspectul specific atât de seducator. Nu se stie exact vârsta medie a acestor copacei, dar în general se spune ca pot trai sute de ani. Cel mai vechi bonsai din lume se afla în Palatul Imperial din Tokyo si are aproximativ 500 de ani. Totusi, povestea care urmeaza este pe cât de impresionanta, pe atât de insolita.
Un „pensionar” înca verde
La National Bonsai Foundation din Washington, Statele Unite, continua sa traiasca un pin alb de Japonia minuscul, cu vârsta de circa 400 de ani, care a avut un destin fabulos, fapt pentru care a devenit un adevarat simbol. El a fost adus aici printre alti peste 300 de confrati ai sai, în 1976, dar istoria sa urca mult în timp. Acest „pensionar” al muzeului are circa 30 de centimetri înaltime, un trunchi impresionant, radacini solide si acele viu colorate si viguroase. El a fost plantat în 1625 de familia Yamaki din Hiroshima, care era specializata de generatii întregi în cultivarea bonsailor.
De-a lungul timpului, arborele a prosperat gratie îngrijirilor speciale transmise în sânul familiei Yamaki, pâna la mijlocul secolului XX, când aceasta a încetat sa mai existe. Putin mai înainte, foarte exact în ziua de 6 august 1945 la ora 8:15, Masaru Yamaki, stapânul bonsailor, se afla în casa împreuna cu familia sa, când la câtiva kilometri departare a cazut bomba atomica de tragica faima numita „Little Boy”. Aceasta a distrus peste 90% din orasul Hiroshima si a ucis în câteva clipe zeci de mii de locuitori. În locuinta familiei Yamaki deflagratia a facut sa explodeze ferestrele, dar ca prin minune Masaru si ai sai au suferit doar rani usoare.
Supravietuitorul de la Hiroshima
Protejati de zidul înalt al pepinierei, micii arbori au supravietuit si ei catastrofei, între acestia aflându-se si micul pin alb. Trei decenii mai târziu, în 1976, el s-a aflat printre cei 53 de bonsai oferiti Statelor Unite de Nippon Bonsai Association, cu prilejul celebrarii bicentenarului acestora. La vremea respectiva însa despre micul pin nu se cunostea decât numele proprietarului sau. A trebuit asteptat pâna în 2001 pentru ca povestea copacelului, cel mai vechi din colectie, sa fie relevata.
Pe 8 martie 2001, National Bonsai & Penjing Museum a primit vizita unor persoane foarte specializate în domeniu, Shigeru Yamaki si fratele sau Akira, care au întrebat unde este „arborele bunicului lor”, pe care nu-l vazusera niciodata, deoarece el fusese daruit înainte ca ei sa se fi nascut. Shigeru a facut apoi alte cercetari legate de înaintasii sai si de ilustra cariera de cultivatori de bonsai. A aflat astfel ca pomisorul era un specimen foarte rar si pretios, provenind din Insula Miyajima, la sud de Hiroshima.
Masaru Yamaki, care supravietuise bombardamentului din 1945, continuase traditia familiei si fusese foarte mândru sa încredinteze rarisimul bonsai Statelor Unite. Gest care i-a emotionat puternic si pe partenerii americani. „Pinul lui Yamaki este realmente o dovada a pacii si a frumusetii, iar noi avem sansa sa ne dam seama de miracolul supravietuirii sale în 1945.” – au comentat cei de la muzeul U.S. National Arboretum. Un impact emotional ce s-a dovedit si mai încarcat de simboluri umaniste cu ocazia comemorarii a 70 de ani de la catastrofa de la Hiroshima.
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii