Supranumita „Saint Tropezul croat”, insula Hvar (Croatia), din Marea Adriatica, emana un farmec incredibil.
Aceasta insula muntoasa, cea mai lunga dintre insulele Dalmate, este cea mai faimoasa si, prin urmare, cea mai frecventata de turistii veniti în aceasta zona feerica. Primele semne de civilizatie de pe Hvar dateaza din epoca neolitica, asa-numita „cultura Hvar” din anii 3500-2500 i.Hr. Estimarile arheologilor se bazeaza pe artefacte si ceramica pictata din pesterile Grapceva si Harkova Spilija, ambele putând fi vizitate in prezent. Pozitionata pe o ruta maritima aglomerata, insula a fost locuita incepând din anul 384 i.Hr. când grecii au fondat aici asezarea Pharos.
Denumita „regina insulelor Dalmate”, aceasta destinatie extrem de populara da impresia ca se afla în inima unui oras al monumentelor si pe buna dreptate: zidurile principale ale orasului dateaza din secolul al XIII-lea. Portul sau vechi, strazile înguste si vânzatorii de lavanda o caracterizeaza si îi confera o atmosfera deosebit de blânda. Aceasta insula croata linistita, bogata în vestigii de patrimoniu si binecuvântata cu plaje splendide, este o statiune litorala superba care promite totodata si o imersiune magica într-o epoca demult trecuta, dar înca plina de fascinatie si mister.
În inima orasului se afla piata principala numita Pjaca, care duce de la malul apei pâna la Catedrala „Sfântul Stefan”, construita în mai multe etape, între secolele al XIII-lea si al XVII-lea. Însa începuturile istoriei documentate ale orasului Hvar dateaza din secolul al IV-lea. Râvnit pentru pozitia sa strategica mai rar întâlnita, a fost invadat si ocupat pe rând de greci, romani, bizantini, slavi si venetieni, fiecare dintre civilizatiile alogene lasându-si amprenta asupra asezarii si insulei. De-a lungul timpului, Hvar a facut parte din Italia, Franta, Austria si Iugoslavia, înainte de a devenit un important oras croat. De altfel, acest trecut bogat explica si arhitectura sa unica.
În imediata apropiere a orasului-port Hvar, insulele Pakleni („insulele Infernale”) au în realitate… coaste paradisiace! Nu au nimic înfricosator, ci dimpotriva, par desprinse dintr-o feerie!
De fapt, numele lor croat este legat de rasina de pin (paklina), folosita în regiune pentru calfatuirea (etansarea) barcilor si produsa de pinii abundenti pe aceste petice de uscat parca aruncate dincolo de tarmul insulei. În limbajul comun, ele sunt denumite Pakleni otoci, care înseamna „insule infernale”, de la cuvântul pakao, „iad”. Aceste insule, la fel ca insula Hvar, s-au aflat sub autoritatea Republicii Venetiene, de la începutul secolului al XV-lea pâna la sfârsitul secolului al XVIII-lea., purtând un nume italian: Isole Spalmadori – „Insulele risipite” sau „Insulele împrastiate”.
Natura a creat aici peisaje marine mirifice, dar Hvar înseamna mult mai mult decât atât. Pe lânga maiestuoasa Fortica Španjola („Fortareata Spaniola”), construita între secolele al XIII-lea – al XVI-lea, imperativele istoriei medievale si ulterioare au statornicit aici alte câteva edificii de aparare, transformate astazi în adevarate efigii ale durabilitatii unei lumi supuse multor vitregii.
La o ora de mers pe jos de Fortica, se ajunge la Fortul Napoleon, care domina orasul construit în 1811 în timpul ocupatiei franceze.
De asemenea, orasul principal Hvar este renumit pentru cladirile sale gotice si renascentiste. Acoperite cu piatra antica, strazile de culoarea fildesului din Hvar, pline de terase cu localuri, amintesc de Riviera Franceza.
Nu trebuie sa uitam de minunea subpamânteana care atrage permanent nenumarati vizitatori. Pestera Albastra din Biševo, situata pe insula cu acelasi nume, este una dintre cele mai faimoase curiozitati naturale si atractii marine din Croatia, cunoscuta pentru culorile unice ale apei produse de Soarele care se filtreaza printre roci. O nuanta de basm, comparabila din punct de vedere cromatic cu „albastru de Voronet”!
ADRIAN-NICOLAE POPESCU
Comentarii