In contextul schimbarilor raporturilor cu lumea inconjuratoare, omul din Neolitic acorda o atentie speciala preocuparilor spirituale si cultului descendentilor, acordandu-le un loc printre cei vii. Emanciparea acestui cult culmineaza cu edificarea sanctuarelor. In vechea cetate Ierihon (actuala Cisiordania) a fost construit in urma cu 11.000 de ani un turn cu o inaltime de peste 9 metri, inconjurat de fortificatii impresionante, cu o inaltime de 5 metri, care imprejmuiau un sat. O asemenea constructie a presupus utilizarea unei cantitati uriase de piatra cioplita si un consum de energie pe masura. Ce forte i-au mobilizat pe vanatorii de mistreti sau de gazele sa realizeze o astfel de constructie? Impotriva carui dusman de temut si-au protejat satul?
In acea vreme, razboiul nu se inventase. Sa fi fost vorba de un dusman "abstract"? Ideea pe care o avanseaza specialistii configureaza ipoteza conform careia oamenii au decis sa se separe de viata salbatica, exterioara, de indeletnicirea de vanatori nomazi, in favoarea practicarii agriculturii si a cresterii animalelor. Constructia turnului ramane insa un mister. In aceste conditii in care se produce si o transformare spirituala importanta, arta evolueaza spectaculos. In Orientul Apropiat, unde au aparut in urma cu aproximativ 10.000 de ani, primele figurine din argila, sculpturile realizate prin cioplirea pietrei castiga in marime, devenind impozante.
O transformare radicala se produce si in contextul funerar. Apar cimitire amplasate in interiorul comunitatii, decedatii sunt adesea introdusi in cosciuge in forma de lada. Asistam la un cult al mortii, la un nivel care nu se va regasi pana la inceputul crestinismului, si care va culmina cu constructia necropolelor.
Pentru a fi mereu in atentia celor vii, unor defuncti li se prelevau craniile care erau expuse pe bulgari de argila rosie, de-a lungul zidurilor caselor si in fata acestora. In Levantul de Sud, unele cranii erau decorate, asemenea obiectelor de arta, dupa ce era modelata pe suprafata lor argila, in asa fel incat sa exprime trasaturile celor decedati. Pentru a reda ochii, se aplicau scoici fasonate.
Cui apartineau? Unor razboinici ucisi? Dezbaterile in jurul acestei ipoteze s-au impotmolit mereu din cauza absentei dovezilor legate de desfasurarea unor razboaie. Cea mai mare parte dintre paleontologi considera ca aceste cranii apartineau unor elite. Preistoria e jalonata de conflicte sporadice, dar de-abia spre mijlocul Neoliticului apar conflicte de anvergura, de "violenta institutionala". Locuitorii isi construiesc case pe dealuri, fortificatii inconjurate de santuri late si adanci, urme ale acestui tip de locuire si ale unor schelete marcate de lovituri provocate de arme fiind descoperite in diverse situri.
In Levant, au fost descoperite, in mileniul al VII-lea, ruine ale unor constructii dreptunghiulare destinate cultului mortii si sacrificiilor de animale, ornamentate cu reprezentari sculpturale umane. Dupa aparitia sanctuarelor, au inceput pelerinajele in aceste locuri in care se organizau periodic ceremonii sau procesiuni. In sanctuare din Hebron sau Nahal Hemar au fost descoperite masti din piatra, accesorii folosite in timpul acestor evenimente purtate, deloc confortabil, de "actori" ai ceremoniilor, prinse cu sfori trecute prin gaurile laterale.
DORIN MARAN
Comentarii