In urma cu 2500 de ani, in Valea Seille, in apropiere de satul Marsal (estul Frantei), sute de oameni adunau apa sarata din puturi, o fierbeau in bazine construite din lut ars si recuperau sarea umeda in cosuri lasate la soare, pe care urmau sa o transporte. In fiecare an se produceau mii de tone de clorura de sodiu. O adevarata industrie, intr-o epoca aflata „la frontiera” preistorica.
Vestigiile bazinelor in care se fierbea saramura au fost descoperite in 1991. Dar de-abia in 2001 arheologii au inteles importanta lor in istorie. O radiografie a subsolului a pus in evidenta existenta unor uriase cantitati de deseuri din pamant ars: resturi de bazine si cuptoare folosite in producerea sarii. Arheologii estimeaza ca situl din Marsal, constituit din sute de cuptoare care functionau simultan intre secolele VIII si I i.Ch., era cel mai mare centru industrial din Europa Centrala. Spre comparatie, volumul ansamblului de resturi din pamant ars din Valea Seille reprezinta o data si jumatate volumul piramidei Kheops. In unele locuri, gramezile atingeau o inaltime de 10 metri si o lungime de 5 metri.
Volume imense, care atesta clar faptul ca productia de sare din acest sit atingea cote industriale. In urma calculelor, arheologii au ajuns la concluzia ca, incepand cu secolul al VI-lea i.Ch., au fost extrase din subsolul vaii mii de tone de clorura de sodiu. Patru secole mai tarziu, productia atingea zeci de mii de tone in fiecare an, cantitati care depaseau cu mult nevoile populatiei locale. Sarea era, probabil, exportata spre Bazinul parizian si spre valea Rhonului. Un comert care nu putea fi decat extrem de profitabil avand in vedere faptul ca sarea constituia un condiment rar in acea epoca. Un condiment vital dar si un conservant alimentar de pret.
Avand in vedere faptul ca sursele de sare din subsolul pamantului erau rare, e limpede ca cei care controlau aceasta bogatie puteau sa fixeze pretul dupa voie si sa se imbogateasca. Lucru atestat de bijuteriile de valoare descoperite de arheologi printre resturile de pamant ars din ateliere. Sarea era oferita si in schimbul armelor (spade, sulite, scuturi etc.) sau a veselei pretioase. Carutele cu droburi de sare erau mereu insotite de garzi inarmate pentru a asigura securitatea acestui „aur alb”.
Printre bijuteriile descoperite figurau bratari, cercei din aur, margele din ambra din Marea Baltica, ceramica sau corali din Mediterana. Arheologii continua sapaturile in speranta ca vor gasi, asa cum s-a intamplat in morminte princiare din perioada Hallstatt, sabii suflate cu aur, podoabe din aur, vesela din bronz. Mai ales sub un tumulus (movila constituita din pietre, ridicata pe un mormant) aflat la 16 km de Marsal, cu un diametru de 80 de metri. Mormant care ar putea ascunde ramasitele pamantesti ale unor printi celti care au exploatat zacamintele de sare din Valea Seille.
DORIN MARAN
Comentarii