Inaltat pe insula Wight, castelul Carisbrooke era inconjurat de o mica localitate. Aceasta a fost candva capitala insulei respective dar ocupa aproape intreaga suprafata. Castelul se afla pe un deal, o structura normanda, ridicata pe locul unui vechi fort saxon din secolul al VIII-lea. Constructia din lemn si piatra a fost inaltata in secolul al XI-lea iar turnul poligonal, ridicat pe o movila artificiala, a fost adaugat in prima jumatate a secolului al XII-lea. Aproape in acelasi timp s-a construit zidul de piatra cu turnuri patrate in sud-est si sud-vest, intreaga zidarie inconjurand fortareata din centru. In partea de vest se inalta poarta cu cele doua turnuri gemene, importante posturi de observatie.
Impunatoare si eleganta in acelasi timp, datand din secolele XIV-XV, ea a inlocuit vechea poarta construita in timpul familiei Redvers care a guvernat insula pana in 1293, castelul fiind apoi cumparat de Edward I. Doua fantani medievale exista inca in interiorul zidurilor. Prima, aflata la o adancime de 48,5 metri, in care se coboara pe 71 de trepte iar, cea de a doua, la aproximativ aceeasi adancime, folosita in mod constant din secolul al XII-lea. Apa era scoasa la suprafata printr-un sistem de roti, si se pare ca initial au fost folositi in acest scop prizonieri.
In secolul al XVII-lea au fost insa scutiti de aceasta munca istovitoare, fiind inlocuiti cu magari. Chiar in zilele noastre se fac demonstratii de scoatere a apei cu ajutorul acestor animale, pentru ca omul modern sa-si poata face o idee despre „ingineria” vremurilor vechi. Multe din cladirile care compun fortareata sau anumite sali dateaza din secolul al XIII-lea. Deosebit de impunator este semineul din Marele Hol datand din vremea lui William de Montacute. Cu toate ca fiecare generatie a facut anumite transformari asezamantului, se pot distinge clar epocile in care au fost create piesele respective.
In timpul reginei Elisabeta I, guvernatorul de atunci, Sit George Carey, a intreprins serioase lucrari de restaurare si fortificatii pentru a apara insula de o eventuala invazie a Spaniei Catolice, lucru care constituia o amenintare permanenta pentru acele vremuri. Aceste lucrari includeau santurile din jurul castelului, gradinile din preajma si o manastire din stricta apropiere a carei fundatie se pastreaza inca si in prezent. Una dintre cele mai pretioase piese ale castelului este capela din secolul al XII-lea, construita in timpul
Contesei Izabela si executata dupa desenele acesteia. Desi a suferit cumplit trecerea timpului, fiind chiar gata sa fie demolata, a reusit sa-si pastreze intreaga frumusete, ultimele restaurari, din secolul trecut nealterand constructia initiala. Restaurarile au fost facute in memoria regelui Carol I care a fost inchis aici vreme de un an inaintea executiei. S-a decis totusi ca respectiva capela sa fie inchinata locuitorilor insulei care au cazut in primul si al doilea razboi mondial.
Castelul – astazi ruinat – este de fapt o ingramadire neobisnuita de constructii saxone, normande, in stil elisabetan si jacobit, toate largind intr-un anume fel constructia de baza, mai veche de 1200 de ani. Astazi insula este un important centru turistic cu un admirabil port de agrement si un muzeu cu nimic mai prejos decat altele din tara. Turistii se simt insa in mod deosebit atrasi de vechile ziduri in care vad epocile istorice pasind alaturi si incercand sa supravietuiasca neinduratoarei treceri a timpului.
IRINA STOICA
Comentarii