În prestigiosul cotidian San Francisco Chronicle, pe 11 octombrie 2025, a aparut un editorial intitulat „Guvernul SUA ar trebui sa îsi publice înregistrarile OZN”, în care Christopher Mellon, fost secretar adjunct al apararii pentru informatii si presedinte al consiliului de administratie al Fondului de Dezvaluire a fenomenelor anomale neidentificate (UAP, cunoscute anterior ca OZN), afirma ca guvernul SUA ascunde înca mii de înregistrari OZN care n-ar fi dificil sa fie facute publice. Rezumam mai jos fragmente din acest articol.
Mellon, care a contribuit la publicarea videoclipurilor OZN ale Marinei în 2017, sustine ca obsesia Pentagonului pentru secret contravine propriilor promisiuni de transparenta si ar putea chiar încalca legea federala care impune trimiterea înregistrarilor OZN catre Arhivele Nationale. El considera ca multe dintre aceste dosare clasificate – unele vechi de aproape 80 de ani – nu prezinta niciun risc pentru securitatea nationala. În schimb, secretul, care serveste adesea la ascunderea adevarurilor incomode, erodeaza încrederea publicului si blocheaza cercetarea stiintifica.
Si alti cercetatori sunt de aceeasi parere. Un anchetator, vorbind pe retelele de socializare, a remarcat ca exista imagini cu OZN-uri, din razboaiele din Vietnam si Coreea, mai bune decât orice a vazut publicul pâna acum. De asemenea, Mellon relata ca a intervievat numerosi veterani care au împartasit povesti remarcabile, inclusiv un fost primar care a observat o sfera portocalie masiva, urmarita si pe radar, în apropierea granitei cu Coreea de Nord.
Secretul guvernamental privind OZN-urile
Întrucât Congresul nu a reusit nici anul acesta sa adopte Legea privind Dezvaluirea UAP, Mellon spune ca este timpul sa se actioneze în afara politicii. În calitate de presedinte al Fondului de Dezvaluire a UAP, el dirijeaza un val de solicitari în temeiul Legii privind Libertatea Informatiei si, daca este nevoie de asta, este pregatit sa actioneze guvernul în instanta pentru a afla adevarul.
„Transparenta nu este optionala, este esentiala”, scrie Mellon. „Daca vrem responsabilitate si încredere publica, era secretului OZN trebuie sa se încheie în sfârsit.” În concluzie, secretul guvernamental privind OZN-urile este depasit, inutil si daunator democratiei. Publicul merita sa stie ce se întâmpla cu adevarat.
La o audiere recenta în Congres, a fost prezentat un videoclip, scos nu se stie cum din Pentagon, care parea sa arate o racheta americana lovind un obiect neidentificat în largul Yemenului în 2024. Oricare ar fi fost obiectul, o întrebare presanta este de ce a fost nevoie, pentru ca publicul sa vada incidentul, de o scurgere de informatii si nu de o dezvaluire guvernamentala. Mellon scrie ca a petrecut mai mult de 30 de ani în cadrul comunitatii de informatii a SUA, inclusiv ca secretar adjunct al apararii pentru informatii si mai târziu în calitate de consultant al armatei. În acei ani, a fost martor la un tipar tulburator: UAP erau detectate de radare de ultima generatie si de alte sisteme, dar erau în mod obisnuit ignorate, îngropate sau clasificate fara vreo justificare.
În 2017, el a contribuit la aducerea la cunostinta publicului a imaginilor a trei întâlniri cu UAP. Aceste clipuri, înregistrate cu camere în infrarosu de catre aviatorii Marinei si frecvent difuzate, au fortat Pentagonul sa admita public ca fenomenul UAP este real.
De atunci, mediul academic, startup-urile, grupurile societatii civile, guvernul SUA si guvernele straine au încercat sa înteleaga mai bine UAP. Legislatorii organizeaza audieri si informari clasificate. Dar progresul ramâne zadarnicit. Dupa publicarea celor trei videoclipuri, comunitatea de informatii a reclasificat aproape tot ce tinea de UAP, încetinind dezvaluirea.
În loc sa îsi onoreze angajamentul fata de Congres de a sprijini transparenta UAP, Pentagonul continua o politica de dezvaluiri cu picatura. Printre miile de rapoarte si videoclipuri UAP recunoscute public, exista, fara îndoiala, multe care nu sunt mai sensibile decât cele trei deja împartasite cu publicul. Alte înregistrari UAP dateaza de 80 de ani si nu reprezinta nicio amenintare imaginabila pentru securitatea nationala daca ar fi facute publice.
Cum poate, în aceste conditii, guvernul sa afirme ca aproape totul despre UAP ar trebui clasificat? Odata facute publice, cele trei videoclipuri UAP ale Marinei au consolidat securitatea nationala atragând atentia asupra intruziunilor inexplicabile în spatiul aerian al SUA. În loc sa colaboreze cu Congresul pentru a spori gradul de constientizare în acest domeniu, comunitatea de informatii a creat noi reguli de clasificare UAP, ascunzând de acum înainte asemenea videoclipuri.
Din pacate, secretul este adesea folosit nu pentru a proteja natiunea, ci pentru a masca adevaruri incomode. Mellon spune ca a vazut multe documente care au fost supraclasificate de oficiali de securitate zelosi. Dar secretul excesiv erodeaza încrederea publica, priveaza oamenii de stiinta de date cruciale si submineaza supravegherea Congresului.
De asemenea, secretul excesiv poate fi ilegal. Legea federala impune guvernului sa transfere înregistrarile sale UAP catre Arhivele Nationale pentru a fi publicate. Totusi, pâna acum, s-a transferat doar o cantitate neînsemnata.
Un ordin executiv prezidential interzice clasificarea înregistrarilor pentru a „preveni situatii jenante” sau a „ascunde încalcari ale legii”. „Daca exista îndoieli semnificative cu privire la necesitatea clasificarii informatiilor”, continua ordinul, „acesta nu va fi clasificat”. Legea bipartizana privind dezvaluirea UAP, un amendament la proiectul de lege al apararii, un document istoric care a trecut odata de Senat, ar stabili un nou ghid de declasificare pentru UAP. Daca Legea privind dezvaluirea UAP ar fi adoptata, ea ar sta-bili un cadru cuprinzator pentru a ghida desecretizarile. Mellon îsi exprima speranta ca ea va fi totusi adoptata, în cele din urma, de Congres.
Dar legislatia nu este singurul instrument. Acesta este motivul pentru care Fondul de Dezvaluire a UAP, o organizatie non-profit în al carei consiliu de administratie era si el, este chemata sa ia masuri. Au fost depuse o serie de cereri în temeiul Legii privind libertatea informatiei pentru a obtine înregistrari UAP de la guvern. Daca este necesar, vor cere acestea în justitie, în instanta federala.
Primul pas catre un studiu stiintific serios?
Aceste cereri includ si acele înregistrari a caror existenta a fost recunoscuta de guvern, dar pe care nu le-a publicat. De exemplu, conform unui memorandum acum public intitulat „Discuri zburatoare” adapostit în Arhivele Nationale, în 1948 Fortele Aeriene au ordonat ca avioanele de vânatoare sa fie non-stop echipate cu „camera de filmat si orice armament considerat oportun, pentru a asigura fotografii” ale acestor fenomene. Unde sunt aceste fotografii?
De asemenea, Fondul de Dezvaluire solicita si rapoarte mai recente care pot fi publicate fara a compromite tehnologiile sensibile, ca si documentele care ar putea dezvalui modul în care au fost analizate – sau suprimate – datele UAP.
Mellon scrie ca, într-o democratie, dezbaterea publica îmbunatateste politicile, dar acest lucru nu se întâmpla, din pacate, atunci când vine vorba de UAP. Daca unele dintre aceste obiecte sunt platforme de supraveghere straine, fiecare moment de secretizare excesiva slabeste apararea proprie. Daca reprezinta fenomene naturale, întelegerea lor este esentiala pentru siguranta aviatiei. Daca reprezinta alte fenomene pe care înca nu le întelegem, dezvaluirea este primul pas catre un studiu stiintific serios.
Transparenta nu este doar o virtute – este o necesitate. Ascunderea informatiilor are ca efect si alimentarea teoriilor conspiratiei si a cinismului, subminând încrederea în institutiile noastre. Când Congresul si publicul trebuie sa se lupte ca sa obtina chiar si raspunsuri de baza de la Pentagon, ce mesaj transmite acest lucru poporului american?
În încheierea articolului sau, Mellon subliniaza ca aici nu este vorba despre urmarirea unor titluri senzationale, ci despre niste cetateni informati si un guvern onest. Cu o transparenta atenta si investigatii riguroase, putem începe sa întelegem aceste fenomene – si sa restabilim încrederea pe care secretomania a irosit-o.
DAN D. FARCAS
Comentarii