Într-un articol aparut în publicatia Liberation Times în editia din 29 august, Kevin Wright, manager de relatii publice din cadrul Institutului Noua Paradigma (NPI), examineaza factorii care, dupa opinia sa, fac ca dezvaluirea sa fie inevitabila în aceasta etapa si explica de ce adoptarea Legii privind dezvaluirea UAP este esentiala pentru a se asigura ca aceasta se va întâmpla în mod responsabil.
Autorul afirma ca, timp de o buna parte din ultimele opt decenii, secretul a definit modul în care guvernul SUA gestioneaza fenomenele anomale neidentificate (UAP). De la presupusul accident de la Roswell din 1947 pâna în prezent, programele îngropate prin clasificari, contractele ascunse si obscuritatea birocratica au tinut publicul în întuneric. Membrii Congresului si poate chiar presedintii au fost si ei exclusi din procesul de investigare. Oamenii de stiinta au fost indusi în eroare. Poporul american a fost ironizat în repetate rânduri si facut sa se simta ticnit daca afirma ca OZN-urile sunt reale.
Dar vremurile se schimba, iar avansul accelerat al inteligentei artificiale (IA) modifica echilibrul dintre guvern si public. Iar pe masura ce inteligenta artificiala demonteaza monopolul guvernului asupra cunostintelor sechestrate si a secretului, dezvaluirea UAP devine inevitabila. Singura întrebare este daca o gestionam în mod responsabil sau o privim cum scapa de sub control.
Cu fiecare salt înainte în capacitatea analitica, posibilitatea continuarii secretului diminueaza. Asadar – afirma autorul – IA ar putea face ca dezvaluirea sa nu fie o chestiune de daca, ci de când. Aceasta realitate ne pune în fata unei alegeri dificile: sa ne pregatim pentru dezvaluire prin mijloace legale si structurate. Pentru publicul american ar fi deosebit de importanta adoptarea caii oferite de Legea privind dezvaluirea fenomenelor anomale neidentificate (UAPDA), propusa si anul acesta pentru a fi inclusa, ca amendament, la Legea de autorizare a apararii nationale pentru anul fiscal 2026.
Aplicarea IA asupra datelor istorice
Impactul IA asupra problematicii UAP este un lant în cascada de cauze si efecte. În primul rând, IA face posibila detectarea tiparelor ascunse. Spre deosebire de analistii umani, aceasta poate procesa cantitati vaste de imagini, urme radar, studii astronomice, jurnale de zbor si chiar înregistrari ale testelor nucleare. Cercetatorii aplica deja inteligenta artificiala asupra datelor istorice si descopera corelatii care odinioara treceau neobservate. Ceea ce odinioara putea fi negat acum poate fi descoperit chiar si de public.
Inteligenta artificiala democratizeaza cunoasterea. Agentiile de informatii detineau odinioara monopolul asupra conectarii punctelor. Nu mai este cazul. Instrumentele avansate de inteligenta artificiala permit jurnalistilor, cadrelor universitare si chiar anchetatorilor cetateni sa compare înregistrari declasificate, marturii ale denuntatorilor, literaturii stiintifice si informatii open-source. Monopolul implodeaza, iar puterea de a analiza dovezile UAP se disperseaza în întreaga societate.
Aceasta democratizare a cunoasterii este deja vizibila în investigatiile la nivel local. Initiativa Nightcrawler Eye in the Sky, condusa de John si Gerry Tedesco si Donna Lee Nardo, a creat o retea de monitorizare condusa de cetateni care capteaza sistematic date despre fenomene aeriene neobisnuite. Ceea ce odinioara necesita senzori clasificati este acum partial reprodus de cetateni cu camere avansate, instrumente open-source si colaborare. Pe masura ce inteligenta artificiala devine mai accesibila, aceasta nu va face decât sa consolideze aceste eforturi, permitând oamenilor de stiinta cetateni sa filtreze zgomotul, sa identifice anomalii autentice si sa compare mai multe fluxuri de dovezi. Monopolul detinut odinioara de guverne si contractorii din domeniul apararii se prabuseste, investigatie cu investigatie la nivel local.
Împreuna, aceste tendinte înseamna ca negationismul nu mai poate rezista, fortând guvernele sa actioneze. Acestea pot fie sa astepte sa fie expuse de catre persoane din afara care folosesc inteligenta artificiala, fie pot anticipa evenimentele printr-o dezvaluire proactiva si controlata. Ceea ce a fost odata o chestiune de discretie devine o chestiune de necesitate.
Acest lucru ridica spectrul unei dezvaluiri catastrofale. Comentatorii se concentreaza adesea pe potentialul soc ontologic al dezvaluirii: dezorientarea profunda care ar putea veni din faptul ca umanitatea va întelege ca nu este singura si ca inteligentele non-umane (NHI) au interactionat de mult timp cu Pamântul. Va fi o schimbare epocala. Exista însa un alt soc potential, la fel de destabilizator, care primeste mai putina atentie – scrie autorul – faptul ca publicul va realiza, în final, amploarea secretului si înselaciunii comise de guvernul SUA în numele securitatii nationale.
Aceasta recunoastere ar putea devasta încrederea în toate cele trei ramuri ale puterii de stat: Executivul pentru perpetuarea înselaciunii, Legislativul pentru ca nu a exercitat supravegherea si Justitia pentru ca s-a lasat marginalizata sau manipulata. Rezultatul ar fi un soc institutional, o implozie a credintei în însasi ordinea constitutionala.
Iar criza nu s-ar opri doar la pierderea încrederii în puterea de stat. Socul ar radia în exterior. Complicitatea, sau cel putin tacerea, unor sectoare puternice precum mass-media, industria, institutiile religioase si mediul academic ar fi imposibil de ignorat. Daca acesti piloni ai societatii sunt vazuti ca ignorând sau, mai rau, ca fiind implicati activ în suprimarea adevarului, atunci încrederea în ei ar putea scadea la fel de rapid ca si încrederea în guvern. Pretentia jurnalismului de a trage puterea la raspundere, angajamentul mediului academic fata de o ancheta deschisa, rolul industriei în inovatie si autoritatea religiei de a vorbi despre locul umanitatii în cosmos ar fi toate subminate. Rezultatul ar putea fi o prabusire a credintei nu doar în ordinea constitutionala, ci si în institutiile care încadreaza cultura, cunoasterea si sensul vietii americane moderne.
Socul institutional al tradarii sistemice
Aici se afla probabil cea mai inacceptabila caracteristica a situatiei. Daca dezvaluirea va aparea brusc, guvernul va fi obligat sa explice cum, dupa ce a cheltuit, de la Roswell încoace, trilioane de dolari pe intelligence, aparare, supraveghere si programe spatiale, nu a aflat nimic despre UAP-uri sau inteligentele non-umane. Dar aceasta afirmatie ar imploda sub propria greutate. Americanii stiu ca guvernul nostru poate urmari un singur telefon mobil în muntii Hindu Kush, poate monitoriza lansarile de rachete de pe orbita geosincrona si poate supraveghea planeta cu o sofisticare de neegalat. Ideea ca astfel de sisteme si capabilitati au ramas inconstiente de prezenta unor nave avansate care opereaza pe cerul, marile si orbita Pamântului este neverosimila. Singura concluzie credibila pe care ar trage-o publicul este ca oficialii stiau si au ascuns în mod deliberat adevarul. Aceasta întelegere ar agrava socul ontologic al contactului cu o inteligenta non-umana cu socul institutional al tradarii sistemice. Cu alte cuvinte, musamalizarea în sine ar putea deveni mai daunatoare decât existenta fenomenului, oricare ar fi acesta.
De aceea – argumenteaza Kevin Wright – propunerea legislativa UAPDA nu este doar de dorit, ci si necesara. Ofera o cale legala, structurata si constitutionala catre transparenta, care poate preveni un astfel de scenariu cu dublu soc. Legea ar înfiinta un Consiliu independent de revizuire a înregistrarilor UAP, împuternicit sa identifice, sa securizeze si sa elibereze înregistrarile si materialele legate de UAP.
Prevederea sa privind exproprierea ar asigura ca tehnologiile de origine necunoscuta sechestrate privat sunt aduse în mod legal sub custodia SUA, cu compensatii si revizuire judiciara. Acest ultim element este vital: ar oferi un proces echitabil, ceva complet absent în confiscarile secrete în baza unor pretentii de securitate nationala, fara revizuire judiciara.
Fara UAPDA, guvernul risca sa fie coplesit de evenimente, fortat sa dezvaluie si sa se confrunte nu doar cu socul ontologic al NHI, ci si cu socul institutional al unei musamalizari scoase la iveala. Cu UAPDA, natiunea ar avea sansa de a dezvalui adevarul în mod responsabil, de a pastra integritatea constitutionala si de a însoti lumea catre o noua era a întelegerii.
DAN D. FARCAS
Comentarii