Christopher Mellon, despre care am relatat frecvent pe aceasta pagina, a petrecut aproape 20 de ani în comunitatea de informatii din S.U.A., inclusiv în calitate de director al personalului minoritar al Comitetului de informatii din Senat si de adjunct al subsecretarului apararii pentru informatii, în timpul administratiilor Bill Clinton si George W. Bush.
În ultimii ani el a fost unul dintre principalii artizani ai recentelor dezvaluiri privind implicarea Departamentului Apararii (DoD) si a Comunitatii de Informatii (CI) din SUA în studiul fenomenelor anomale neidentificate (FAN). În 2020, Mellon a recunoscut faptul ca el a fost sursa secreta care a furnizat catre New York Times cele trei videoclipuri militare cu OZN-uri publicate în 2017 si 2018.
Mellon a prezentat, la primul simpozion anual al Fundatiei Sol, desfasurat la Universitatea Stanford în perioada 17-18 noiembrie 2023, eseul „Divulgare si securitate nationala: Guvernul SUA trebuie oare sa dezvaluie tot ce stie despre FAN?”, pe care l-a postat apoi si pe internet si din care citez câteva idei importante.
La început Mellon invita cititorul sa-si imagineze ca tocmai a fost ales presedinte al Statelor Unite. Curând, într-o informare clasificata, afla ca armata SUA a recuperat tehnologie extraterestra avansata si ca s-au facut progrese modeste în întelegerea provenientei, a modului în care functioneaza aceasta tehnologie, sau a motivului pentru care aceste masini controlate inteligent sunt aici. Ce ar face el în aceasta circumstanta?
În calitate de presedinte, prioritatea sa principala este sa asigure siguranta poporului american fata de toate amenintarile, atât straine, cât si interne. Ar putea oare sa tina o conferinta de presa în care sa dezvaluie ca extraterestrii viziteaza planeta Pamânt, dar nu stim de unde vin, de ce sunt aici sau daca ne putem apara de ei? E greu de imaginat. Confirmarea brusca, neasteptata, a prezentei ET pe Pamânt nu numai ca ar tulbura, dar ar îngrozi inevitabil milioane – daca nu miliarde – de oameni. Si în ce scop? Ce sansa ar mai avea presedintele sa gestioneze celelalte probleme vitale de pe agenda sa, în tumultul care ar rezulta? Crede cineva ca efectul net pentru societate ar fi mai degraba pozitiv decât negativ?
Sunt extraterestrii pe Pamânt?
La ora actuala, diferite comitete si membri ai Congresului SUA încearca sa stabileasca daca guvernul SUA are dovezi incontestabile ale prezentei extraterestre pe Pamânt, fara a evalua impactul acestei potentiale bombe. Un raspuns pozitiv ar fi, fara îndoiala, cea mai socanta, profunda si transformatoare descoperire din istoria omenirii. Se pare ca legislatorii nu reusesc sa tina seama de maxima „Nu puneti întrebarea daca nu sunteti pregatit pentru raspuns”.
Deci problema transparentei nu este atât de simpla pentru oficialii care poarta responsabilitatea grea de a guverna. În consecinta Mellon s-a gândit sa ofere câteva gânduri din punctul de vedere al unui fost oficial de securitate nationala.
O prima întrebare ar fi: „Cum putem face o determinare corecta a riscurilor si beneficiilor potentiale ale dezvaluirii, fara a avea acces la toate faptele?” Sa presupunem ca guvernul SUA a recuperat tehnologie extraterestra cu zeci de ani în urma. În acest caz, s-au înregistrat, inevitabil, unele progrese în evaluarea acesteia si, poate, s-au obtinut câteva perspective cu privire la natura si intentia creatorilor sai. Cu toate acestea, nicio persoana credibila care pretinde sa aiba acces la astfel de informatii nu a oferit detalii. Unul dintre putinele lucruri pe care le putem spune cu certitudine este ca, daca vizitatorii se dovedesc a nu fi angelici (ceea ce si raporteaza armata SUA), dezvaluirea ar înspaimânta, sau chiar ar îngrozi, segmente mari ale populatiei.
Mai mult, ce s-ar întâmpla daca dezvaluirea ar precipita o schimbare în comportamentul presupusei civilizatii extraterestre, având în vedere ca nu ar mai avea un motiv sa ramâna evaziva si clandestina? Care este potentialul de risc ca dezvaluirea sa determine unele guverne sa reactioneze exagerat, cauzând interactiuni înfricosatoare si agresive? Daca aceste riscuri sunt substantiale, mai are sens sa divulgam astfel de informatii perturbatoare?
Mellon subliniaza ca nu avem de-a face (cel putin nu exclusiv) cu semnale venite de la distanta din spatiu sau cu o inteligenta interdimensionala intangibila care încearca sa influenteze subtil treburile umane, chiar daca s-ar putea sa fie si ceva în acest sens. Ceea ce indica informatiile actuale colectate de SUA este ca armata întâlneste, aproape zilnic, obiecte solide controlate inteligent, care invadeaza spatiul aerian militar restrictionat, uneori chiar zboara în formatie.
Multe dintre aceste obiecte emit radiatii în intervalul 1-3 si 8-12 gigaherti. Mai multe rapoarte credibile indica faptul ca FAN au facut inoperabile segmente din forta de descurajare nucleara; în alte cazuri, bruiaza radarele aeronavelor de vânatoare. Sunt si mai multe cazuri de aproape-coliziuni în aer si cazuri care implica raniri grave ale personalului militar si civil.
Atunci când Mellon s-a implicat pentru prima data public în subiectul FAN, presupusa recuperare a tehnologiei ET nu constituia o problema. Scopul sau imediat a fost sa avertizeze factorii de decizie politica cu privire la un esec periculos al serviciilor de informatii fata de intruziunile grave si recurente ale unor aeronave ciudate, neidentificate, în spatiul aerian restrictionat al DoD. A fost socant sa afle ca sistemul de informatii de mai multe miliarde de dolari al CI era paralizat de un stigmat inefabil pus pe tot ce era legat de fenomenul OZN. Acest tabu era la fel de eficient ca orice arma de razboi electronic, punând personalul american si natiunea în pericol. Situatia i-a amintit lui Mellon atât de Pearl Harbor, unde informatiile vitale de avertizare nu au fost transmise în lantul de comanda, cât si de 9/11, când agentiile de informatii nu au reusit sa împartaseasca informatii care ar fi putut salva vietile a mii de civili nevinovati. El însusi a supravietuit atacului asupra Pentagonului.
O problema serioasa
Mellon sperase sa genereze suficienta presiune în Congres pentru a obliga DoD si Comunitatea de informatii sa-si foloseasca vastele capacitati pentru a studia FAN. Cunoscând bine sistemele americane de inteligenta tehnica, s-a întrebat câte s-ar putea învata daca aceste capacitati ar fi puse în serviciul elucidarii misterului fascinant si profund al FAN.
La acea vreme, problema ET era prezenta, dar nu se vorbea despre ea; daca el si colegii sai ar fi abordat Congresul cu un accent explicit pe extraterestri, li s-ar fi aratat rapid iesirea. Multi legiuitori erau curiosi în privinta FAN, dar pentru a oferi o justificare viabila din punct de vedere politic pentru implicarea în problema FAN trebuia ca ea sa fie prezentata din unghiul securitatii nationale. Cu toate acestea, pe masura ce noi informatii au devenit disponibile, interesul Congresului s-a extins si asupra acuzatiilor credibile privind materialele extraterestre recuperate.
Mellon a fost partial responsabil pentru aceasta schimbare de accent, deoarece el l-a adus, în octombrie 2019, pe fizicianul Eric Davis la Capitol Hill pentru a se întâlni cu personalul comisiei de supraveghere. Aceasta a fost, dupa cunostintele sale, prima data când unei comisii de supraveghere a Congresului i s-au oferit, pe problema tehnologiei non-umane care se presupune ca a fost recuperata, informatii credibile de la o persoana care cunostea astfel de operatiuni. Mai târziu, Mellon a jucat un rol în a ajuta sa fie adusi si alti martori, inclusiv denuntatorul David Grusch. Facând acest lucru, el a fost silit sa se confrunte cu aceeasi întrebare care îi ghideaza pe toti membrii CI: „Ce din toate acestea este în interesul natiunii?”
În cele din urma, membrii Congresului au început sa înteleaga ca presupusa recuperare a materialelor din afara lumii era o problema serioasa. În consecinta, au adoptat o prevedere care cere Biroului de Rezolvare a Anomaliilor în Toate Domeniile (AARO), care raporteaza în comun secretarului adjunct al Apararii si directorului adjunct al Informatiilor Nationale, sa investigheze aceasta acuzatie senzationala, fara a decide în prealabil daca vor face publice concluziile raportului.
Unii membri cheie ai Congresului, cum ar fi senatorul Kirsten Gillibrand si Rep. Tim Burchett, sprijineau divulgarea faptelor, oricare ar fi acestea. Cu toate acestea, nu este clar câti dintre colegii lor sunt de acord. De asemenea, este de imaginat ca opiniile lor s-ar putea schimba daca se confrunta cu revelatii tulburatoare, în cazul în care unele suspiciuni se dovedesc a fi adevarate. De exemplu, senatoarea Gillibrand are copii mici si, daca apar informatii suficient de alarmante, ea ar putea sa-si reconsidere dorinta admirabila de a împartasi cât mai multe informatii cu publicul. (Va urma)
DAN D. FARCAS
Comentarii