Dr. Sean Kirkpatrick a fost timp de un an si jumatate seful Biroului de Rezolvare a Anomaliilor pentru Toate Domeniile (AARO), organizatie din cadrul Departamentului Apararii (DoD) si al Comunitatii de Intelligence din SUA, dedicata studierii fenomenelor anomale neidentificate (FAN/OZN).
În aceasta calitate, el a spus de repetate ori ca AARO nu a gasit nicio dovada a unor activitati ale extraterestrilor, ci doar afirmatii vehiculate în mod repetat de sustinatorii realitatii OZN-urilor. El nu recunostea, implicit, nici observatiile si filmele militarilor adunate în ultimii 20 de ani, afirmând ca au fost probabil defectiuni ale aparatelor sau iluzii ale observatorilor. Criticat pentru aceasta atitudine, el a fost pus în situatia sa demisioneze la sfârsitul anului trecut.
Pentru a se explica, Kirkpatrick a publicat pe 19 ianuarie 2024, în Scientific American, un articol intitulat „Iata ce am învatat ca vânator de OZN-uri al guvernului SUA”, din care spicuiesc în continuare, fara a comenta, principalele idei. Articolul începe, fireste, cu evocarea lui Carl Sagan, care a popularizat maxima ca „afirmatiile extraordinare necesita dovezi extraordinare”, sfat pe care fostul „vânator” îl recomanda tuturor factorilor de decizie, în lumea actuala a dezinformarii, conspirationismului si senzationalismului.
În calitate de director al AARO, Kirkpatrick spune ca a reunit cu minutiozitate o echipa de specialisti foarte talentati si motivati si a lucrat cu ei pentru a dezvolta o strategie rationala, sistematica si bazata pe stiinta, pentru a investiga fenomenele FAN/OZN, dar eforturile lor au fost în cele din urma coplesite de afirmatii senzationale, nesustinute, care ignorau dovezile contrare, dar au captat atentia factorilor de decizie politica si a publicului, conducând la batalii legislative si dominând naratiunea publica.
Rezultatul acestui vârtej de povesti senzationale, inventii si repovestiri la mâna a doua sau la mâna a treia a acestora – scrie Kirkpatrick – „a dus la o frenezie pe retelele de socializare si la o cantitate semnificativa de timp si energie în Congres si executiv pentru investigarea acestor asa-zise afirmatii – de parca nu am fi avut ceva mai bun de facut”.
Posibilul impact al dezvaluirii publice
Povestea conspirationistilor, scrie Kirkpatrick, suna cam asa: SUA au ascuns si au încercat sa faca inginerie inversa cu pâna la 12 FAN/OZN-uri înca din anii 1960 si poate si mai devreme. Efortul a fost transferat unor contractori de aparare din sectorul privat, pentru a continua munca. Câtva timp mai târziu, povestea continua, acesti contractori din sectorul privat au vrut sa readuca întregul program sub auspiciile guvernului SUA (USG). Aparent, CIA a oprit acest presupus transfer.
Investigând aceste povesti, AARO a descoperit câteva lucruri si niciunul nu era despre extraterestri. În primul rând, nu exista niciun presedinte, sau lider în viata al DoD sau al comunitatii de informatii, care sa stie despre presupusul program, nici vreo comisie a Congresului care sa aiba astfel de cunostinte. Acest lucru ar trebui sa spuna multe daca s-ar urma o procedura tipica, deoarece este de neconceput ca un program de asemenea importanta sa nu fi fost niciodata informat celor 50 pâna la 100 de oameni din vârful USG de-a lungul deceniilor de existenta.
În al doilea rând, aceasta naratiune se fierbe de ani de zile si este în mare parte rezultatul unui fost program de la Agentia de Informatii pentru Aparare (DIA) a DoD numit Programul Avansat de Identificare a Amenintarilor Aerospatiale (AATIP), care a fost puternic influentat de un grup de persoane asociate cu omul de afaceri si vechiul ufolog Robert Bigelow, fondatorul Bigelow Aerospace.
În 2009, senatorul Harry Reid i-a cerut secretarului apararii (SECDEF) sa înfiinteze un program de acces special (SAP) pentru a proteja presupusul material FAN/OZN pe care sustinatorii AATIP credeau ca USG îl ascunde. SECDEF a refuzat sa faca acest lucru dupa o analiza de catre Oficiul Subsecretarului pentru Informatii pentru Aparare (OUSDI), iar DIA a concluzionat ca nu numai ca nu exista un astfel de material, dar banii contribuabililor erau cheltuiti în mod necorespunzator pentru cercetarea paranormala la Skinwalker Ranch din Utah.
Acest lucru este bine documentat în surse deschise, în special în înregistrarile disponibile în Sala de lectura electronica FOIA a DIA. Dupa raspunsul negativ al SECDEF, senatorul Reid a cerut apoi ajutorul senatorului de atunci Joseph Lieberman pentru a solicita Departamentului pentru Securitate Interna (DHS) sa înfiinteze un SAP în acelasi scop. Pachetul administrativ de propuneri SAP a fost informat de aceleasi persoane care au fost asociate cu AATIP.
Furnizorii cheie ai acestei naratiuni – scrie Kirkpatrick – se cunosc de zeci de ani. La începutul anilor 2000, mai multi membri ai acestui mic grup au participat si ei la un studiu, caracterizat în mod eronat (de aceiasi participanti) ca fiind sponsorizat de Casa Alba, privind posibilul impact societal al dezvaluirii publice a existentei extraterestrilor, cu autenticitatea programului guvernamental ascuns, mentionat mai sus, luata ca ipoteza de baza. Grupul de reflectie în cauza a fost o întreprindere care a lucrat adesea la studii marginale, iar multi dintre indivizii implicati în studiu au lucrat si pentru Bigelow Aerospace în sprijinul programului AATIP.
AARO a investigat în detaliu aceste afirmatii ca parte a misiunii sale mandatate de Congres, aceea de a nu evalua doar, din punct de vedere tehnic, observatiile FAN contemporane, ci si de a revizui relatarile istorice din anii 1940 încoace. Unul dintre ultimele mele acte înainte de a ma retrage – scrie Kirkpatrick – a fost sa semnez Raportul istoric al AARO, volumul 1, care este în prezent în curs de pregatire pentru a fi transmis Congresului si publicului. Raportul demonstreaza ca multe dintre alegatiile care circula descrise mai sus deriva din dezvaluiri involuntare sau neautorizate de programe legitime din SUA sau de cercetare si dezvoltare conexe care nu au nimic de-a face cu probleme sau tehnologia extraterestre. Unele sunt reprezentari gresite, iar altele deriva din credinte pure, nesustinute. În multe privinte, naratiunea este un exemplu tipic de raportare circulara, fiecare persoana transmite ceea ce a auzit, dar informatiile fiind adesea furnizate în cele din urma aceluiasi grup mic de indivizi.
„Dovezi” despre extraterestri
Misiunea operationala pe care Congresul l-a atribuit lui AARO este importanta. Acumularea de observatii, de catre militarii americani cu înalta pregatire si alt personal credibil, cu privire la FAN, în zonele si activitatile sensibile de securitate nationala sau în apropierea acestora, necesita un efort serios pentru a întelege ce se întâmpla. A spune doar „neidentificat” este inacceptabil, mai ales în aceste vremuri de tensiune geopolitica sporita. Cu toate acestea, o parte a problemei cu care ne confruntam astazi este ca media moderna propaga povestile mai repede decât le pot valida cercetarile solide, stiinta si evaluarea inter pares. Mai îngrijoratoare este disponibilitatea unora de a judeca si de a lua masuri asupra acestor povesti fara sa fi vazut sau chiar sa fi solicitat dovezi justificative. Unii membri ai Congresului prefera sa opineze despre extraterestri în presa decât sa primeasca un briefing bazat pe dovezi pe aceasta tema. Pâna la momentul plecarii mele – scrie Kirkpatrick – niciunul dintre „denuntatorii” conspirati în ochii publicului nu a ales sa vina la AARO pentru a-si prezenta „dovezile” si declaratia pentru consemnare, în ciuda numeroaselor invitatii. Oricine prefera sa fie senzationalist în ochii publicului în loc sa-si aduca dovezile la o organizatie înfiintata prin lege, este suspect.
În calitate de fost director, continua Kirkpatrick, va pot asigura ca AARO se angajeaza neclintit sa valorifice stiinta si tehnologia pentru a aduce o claritate fara precedent acestor mistere fascinante, importante si încapatânate si sa faca asta cu o transparenta maxima. Personalul sau talentat si echipa de oameni de stiinta de sprijin se straduiesc în acest moment, în colaborare cu fortele armate, comunitatea de informatii, agentiile guvernamentale, laboratoarele nationale, comunitatea stiintifica, comunitatea academica – si în curând publicul larg – pentru a colecta si analiza date concrete si masurabile – adica, dovezile extraordinare – în acest domeniu de pâna acum bogat în martori oculari, dar sarac în date. Echipa AARO va merge, fara ezitare, oriunde o duc datele si nu va fi influentata de nicio încercare de a deturna concluziile obtinute. Stiinta nu poate fi lasata pe marginea drumului în cursa nebuna pentru a descoperi o presupusa mare conspiratie.
DAN D. FARCAS
Comentarii