Pe 8 martie 2024, noul birou de investigatii UAP al guvernului SUA, Biroul de Rezolvare a Anomaliilor pentru toate domeniile (AARO), a înaintat Congresului un text intitulat „Raport privind documentarea istorica a implicarii guvernului SUA în fenomene anomale neidentificate” (UAP/OZN), volumul I.
Am prezentat deja câteva reactii la acest raport. Cea mai elaborata analiza a fost cea a lui Christopher Mellon, care pe 12 aprilie 2024 a publicat un foarte amplu articol, intitulat „Noul Raport UAP al Pentagonului are erori serioase”, din care spicuim mai jos doar câteva idei. Christopher Mellon a petrecut aproape 20 de ani în comunitatea de informatii din SUA, inclusiv în calitate de director al personalului minoritar al Comitetului de informatii din Senat si ca adjunct al subsecretarului apararii pentru informatii.
Autorul scrie ca acest nou raport este el însusi „anomal” din mai multe motive. A fost prezentat cu luni înainte de scadenta si este plin de erori jenante. Nu cumva directorul AARO, dr. Sean Kirkpatrick, s-a grabit sa scoata raportul înainte de a pleca, poate pentru a se asigura ca succesorul sau nu ar putea revizui sau inversa unele dintre concluziile sale?
În al doilea rând, acesta pare sa fie primul raport AARO înaintat Congresului pe care Directorul de Informatii Nationale (DNI) Avril Haines nu l-a aprobat.
În al treilea rând – scrie Mellon – „acesta este cel mai plin de erori si cel mai nesatisfacator raport guvernamen-tal pe care îmi amintesc ca l-am citit în timpul sau dupa decenii de serviciu guvernamental.” Daca ar fi lucrarea de absolvire a unui student, n-ar putea lua o nota de trecere.
Erori ale raportului AARO
O alta neregula care merita remarcata este faptul ca, înainte de lansarea sa, s-a facut un pre-briefing cu usile închise cu privire la constatarile raportului pentru un grup select de institutii de presa, doar pe baza de invitatie. Dupa publicarea raportului, majoritatea agentiilor de presa care au participat la pre-briefing au continuat sa publice articole care au replicat necritic concluziile raportului. Ei par sa fi facut acest lucru fara a consulta niciunul dintre savantii sau expertii care au studiat si au scris pe larg pe aceasta tema, asa cum ar fi fost cazul, în mod normal, în orice alt domeniu.
Pe câteva zeci de pagini, Mellon examineaza în detaliu principalele lipsuri ale materialului. Începe cu a sublinia cât de plin de sute de erori este raportul AARO; el a gasit 14 erori doar pe prima pagina. Vorbind despre proiectul Blue Book, AARO omite 64.000 de pagini de fisiere UAP, jumatate din cele ale proiectului. AARO sustine ca primele avioane spion au provocat rapoarte UAP, dar nu poate cita nicio dovada în acest sens. În raport se vorbeste de o „lacuna de 40 de ani” în investigatiile oficiale ale UAP, dar acest fapt se datoreaza esecului AARO de a-si documenta în mod corespunzator istoria din perioada 1969-2009. De pilda, nu este mentionat nici macar cazul extrem de bine investigat al portavionului Nimitz, din 2004.
Proiectele „secrete” din lista AARO sunt în mare parte irelevante si de fapt nesecrete. AARO încearca sa îndeparteze o mare parte din fenomenul UAP cu o lista de proiecte secrete neplauzibil de extinsa, inclusiv Manhattan, sau unele proiecte precum aterizarile Apollo pe Luna, care nu au fost de fapt niciodata secrete. Raportul AARO face si un efort intens de a nega concluziile interne timpurii ale Air Force, care sugerau caracterul posibil extraterestru al OZN-urilor.
În mod poate surprinzator, majoritatea cazurilor examinate de AARO sunt inexplicabile, 62% în data de 30 august 2022. Examinarea statisticilor AARO releva aproape o dublare anuala a cazurilor UAP total neexplicate. AARO încearca sa joace cu datele aceleasi jocuri ca vechiul proiect OZN Blue Book, inundându-si fisierele cu cazuri zise cu „date insuficiente”. „Date insuficiente” nu înseamna „identificat” – înseamna insuficient pentru a identifica un UAP în mod pozitiv.
AARO încearca sa minimalizeze datele UAP obtinute prin senzorii aparaturii militare punându-le pe seama „aberatiilor” si „artefactelor”, ceea ce e absurd, mai ales în cazurile în care mai multi senzori urmaresc simultan un acelasi UAP, cum ar fi infrarosu si radar, ca în videoclipurile bine cunoscute cu senzori ATFLIR ale F/A-18 Navy. Raportul nu mentioneaza nimic privind observatiile UAP facute de oamenii de stiinta cu instrumentele lor. Nu se spune nimic despre „stigmatizarea” guvernamentala pusa pe subiectul UAP; nicio discutie, nicio istorie, în ciuda importantei sale critice în urmarirea fenomenului. Nu se spune nimic nici despre acordurile de nedezvaluire la care se stie ca au fost obligati anumiti martori.
În concluzie, AARO nu a respectat ordinele stabilite de Congresul SUA pentru un istoric detaliat al observatiilor UAP, asa cum este acesta documentat în înregistrarile istorice ale Guvernului SUA, oferind în schimb un istoric limitat al investigatiilor defectuoase ale guvernului SUA în domeniul UAP.
Raportul AARO este plin de erori de baza, de fapt si stiintifice. Raportul face afirmatii nesustinute cu privire la proiecte guvernamentale secrete care ar fi provocat observatii UAP facute de civili, ignorând în acelasi timp observatiile militare de UAP-uri despre care armata stia ca „nu sunt ale noastre”.
AARO nu a definit niciodata ce dovezi ar accepta pentru a valida o „vizita extraterestra” sau chiar existenta UAP, pentru a evita repetarea esecurilor din trecut ale investigatiilor UAP. „Se pare ca definitia nedeclarata a «dovezilor» AARO este o poarta (de fotbal) fluida”. Exista lacune masive în examinarea de catre AARO a documentelor, înregistrarilor si programelor importante ale guvernului SUA si a modelelor de secretizare excesiva a UAP. Raportul se concentreaza pe cercetarile guvernamentale UAP anterioare, fara macar sa recunoasca ca ele au fost mai mult un efort de a delegitima subiectul decât de a-l investiga.
Nu a existat nicio examinare a impactului „stigmatizarii” asupra subiectului OZN, a martorilor si a persoanelor interesate de acesta, stigmatizare implementata agresiv de Fortele Aeriene si sustinuta de Panelul Robertson al CIA instigat de Air Force. Aceasta în ciuda cerintei legii ca AARO sa documenteze istoria manipularii opiniei publice si a altor abuzuri de catre agentiile de informatii.
Însusi AARO a recunoscut anterior, în primul sau raport, din ianuarie 2023, catre Congres, ca „stigmatizarea” din jurul UAP a fost o problema centrala în ceea ce priveste atragerea personalului guvernamental sau a oamenilor de stiinta sa raporteze sau sa studieze UAP. Dupa cum a spus jurnalistul sceptic Tyler Rogoway: „Inactiunea grava si stigmatizarea din jurul Fenomenelor aeriene inexplicabile în ansamblu au dus la ceea ce pare a fi paralizarea sistemelor concepute pentru a ne proteja pe noi, ca si tehnologiile noastre militare cele mai critice, indicând un esec masiv al structurilor de informatii militare americane.”
O abordare limitata a analizei
AARO a importat în mod inexplicabil abordarile limitate privind dovezile utilizate în mediul academic, ceea ce nu reprezinta o baza adecvata pentru evaluarile de informatii despre problemele de securitate nationala. De ce sa le cerem pilotilor sa raporteze UAP daca apoi vom renunta la aceste rapoarte, deoarece nu îndeplinesc niste standarde academice si stiintifice stricte, dar cu viziune îngusta? De ce mintea si intelectul uman se considera ca pot contribui la evaluarile de intelligence pentru orice alt subiect în afara de UAP?
Ce putem spune despre evolutiile stiintifice viitoare si intentiile imprevizibile din punct de vedere stiintific ale adversarilor straini? În concluzie, aceasta abordare limitata a analizei în cadrul Comunitatii de Informatii, aplicata în mod unic doar subiectului UAP, priveaza factorii de decizie politica de judecati bazate pe informatii care sunt importante, valide si convingatoare, chiar daca în prezent nu sunt concludente din punct de vedere stiintific.
Mellon spera ca acest material va ajuta Congresul, presa si publicul sa înteleaga cât de putin „detaliat”, „exact” si „complet” este raportul istoric UAP al AARO. De asemenea, el spera ca AARO va gasi unele dintre aceste observatii utile în pregatirea volumului 2. Nu exista niciun motiv pentru care aceasta organizatie finantata de contribuabili sa nu poata fi mai clara, mai transparenta si mai precisa în ceea ce priveste analiza si raportarea UAP.
DAN D. FARCAS
Comentarii