Atunci când oamenii de stiinta au excavat în anii 1960 epava unei stravechi corabii comerciale grecesti în largul coastelor nordice ale Ciprului, ei au descoperit o uimitoare capsula a timpului, datând dintr-o perioada cruciala a civilizatiei din spatiul mediteraneean, dupa moartea lui Alexandru cel Mare.
Însa stabilirea vechimii epavei Kyrenia cu un grad ridicat de precizie s-a dovedit a fi dificila, iar unele dintre datarile stiintifice anterioare au furnizat concluzii care au intrat în conflict cu dovezile arheologice. Cercetatorii au calculat acum aceasta cronologie cu o noua precizie, folosind tehnici îmbunatatite, despre care au spus ca pot fi aplicate pentru a data si alte epave stravechi.
Analizând materia organica prelevata de pe epava, inclusiv bârnele din lemn ale corabiei, migdalele din încarcatura acesteia si o piesa de joc numita astragalus, facuta din os de animal si folosita ca zaruri, ei au ajuns la concluzia ca nava s-a scufundat în jurul anului 280 î.Hr. Este o data putin mai târzie decât estimarile stiintifice precedente, dar ea se potriveste mai bine cu dovezile arheologice.
Stuart Manning, profesor de arheologie clasica la Universitatea Cornell din Statele Unite, a spus ca Kyrenia este „o corabie legendara din perioada elenistica timpurie, esentiala pentru istoria tehnologiei maritime antice”.
Nava, lunga de aproximativ 14 metri, era construita din lemn cu învelis de plumb, cu un catarg purtând o pânza patrata si avea probabil la bordul sau un echipaj de patru persoane. S-a scufundat la aproximativ 1,6 km de coasta. La bord se aflau aproape 400 de amfore – recipiente mari de ceramica având doua mânere –, unele pline cu migdale, iar altele probabil cu vin, alaturi de pietre grele de moara folosite ca balast.
„Probabil ca se îndrepta spre sau dinspre Cipru, iar încarcatura – mai multe tipuri de amfore – sugereaza ca facea comert în zona Marii Egee si a Mediteranei de Est. Principala încarcatura cuprindea amfore de un tip asociat cu insula Rodos din sud-estul Marii Egee”, a declarat Stuart Manning, autorul principal al studiului.
Folosind diverse probe, cercetatorii au stabilit ca nava a fost construita în perioada 345 î.Hr.-313 î.Hr. si s-a scufundat între anii 286 î.Hr. si 272 î.Hr.
Moartea, în 323 î.Hr., a lui Alexandru cel Mare, care cucerise teritorii mari din regiunea mediteraneeana si dincolo de ea, a dus la lupte regionale pentru putere. Ciprul a devenit o zona disputata între succesorii lui Alexandru care domneau în regiunea Marii Egee si cei din Egipt, cei din urma câstigând controlul asupra insulei.
Ramasitele navei Kyrenia sunt expuse în prezent la un muzeu din Cipru. „Epavele antice detin mai multe surse unice de informatii pentru arheologi în vederea reconstituirii trecutului uman. În siturile subacvatice, precum cel în care a fost îngropata nava Kyrenia, materialele arheologice se descompun mult mai lent. Ca urmare, materialele organice precum lemnul, semintele si frânghiile pot fi mult mai bine conservate decât pe uscat”, a declarat Brita Lorentzen, profesoara de antropologie la Universitatea din Georgia si coautoare a studiului.
„Navele au fost o sursa esentiala de transport în lumea antica, permitându-le oamenilor sa se deplaseze dintr-un loc în altul, sa creeze retele sociale si sa faca schimb de bunuri comerciale si de idei. Continutul unei epave ne poate spune exact ce obiecte erau comercializate sau schimbate, unde si cum se deplasau oamenii pe mare, ce grupuri de oameni erau în contact cu altele si cum au fost afectate de aceste retele sociale si economice timpurii”, a declarat Brita Lorentzen.
Lemnul acestei nave a fost îmbalsamat cu zeci de ani în urma folosind compusul chimic polietilen glicol (PEG) pentru a pastra lemnul pe uscat. Acest lucru a complicat utilizarea datarii cu radiocarbon, o tehnica de determinare a vârstei unui obiect pe baza descompunerii în timp a unei forme radioactive de carbon.
„Adaugarea de PEG împiedica uscarea, micsorarea si transformarea în praf a lemnariei unei nave atunci când se afla în afara apei. Dar acea substanta contine si petrol, cu mult carbon provenit din resturi organice moarte de mult timp”, a declarat Brita Lorentzen.
Cercetatorii au elaborat metode îmbunatatite de îndepartare a PEG, astfel încât datarea cu radiocarbon sa poata fi utilizata pentru lemn. De asemenea, ei au folosit datarea cu radiocarbon pentru migdale si astragalus.
Analiza inelelor anuale de crestere ale copacilor ajuta, de asemenea, la datarea artefactelor vechi din lemn. Cercetatorii au descoperit o discrepanta într-un standard stiintific utilizat în analiza lemnului din acea perioada pentru a converti masuratorile de radiocarbon în date calendaristice pentru emisfera nordica si l-au actualizat. „Munca depusa în cadrul acestui studiu este relevanta pentru epavele stravechi în general”, a concluzionat Stuart Manning.
NICUSOR DINCA
Comentarii