Ion Lazeanu a lucrat ca fizician, meteorolog principal, la Institutul National de Meteorologie si Hidrologie din Bucuresti, incepand din 1967. In anul 1971 la Institut s-a instalat un radar MRL-2, fabricat in U.R.S.S., cu o raza de lucru de 300 kilometri si o deschidere unghiulara mica, tipica radarelor meteorologice. Observatiile se executau din ora in ora, 24 de ore din 24, prin serviciu permanent, in ture. Intr-o noapte din luna august 1986, cand Ion Lazeanu era de serviciu, in jurul orei 2.00, pe ecranul aparatului a aparut, foarte bine definita, o linie orizontala, de circa un centimetru lungime.
Pozitia obiectului care a produs reflectia, era stationara, la o distanta de 275-280 km sud-vest de statie, aproximativ deasupra orasului Sofia din Bulgaria, la o inaltime de 30.000 metri. Utilizand manevre manuale, Lazeanu a oprit, circa 4-5 minute, fascicolul radar pe „obiect”. Apoi, cu o miscare aproape instantanee, acesta a disparut. A fost regasit imediat, pe aceeasi verticala, cu circa 5.000 metri mai jos. Continuand observatia, dupa un timp a disparut din nou, fiind regasit in pozitia initiala.
Asa cum declara martorul „In perioada respectiva eram de serviciu noaptea la acest radar din 4 in 4 zile. Am observat misteriosul „obiect” aproape de fiecare data, timp de trei-patru saptamani, in acelasi loc. Durata observatiilor s-a situat intre 3 minute si 20 de minute. Am mai zarit acest obiect, in aceeasi perioada, de cateva ori, deasupra orasului Cluj-Napoca (Romania). Dupa aceasta obiectul a disparut si nu l-am mai putut detecta, cu toate insistentele depuse”. El adauga: „Am experienta in observarea aparatelor de zbor pe radar, posed de asemenea un brevet de pilot. Obiectul nu semana cu nimic cunoscut”.
Semnalul a reaparut in luna februarie 1988, din nou in zona orasului Sofia si tot noaptea, la orele 2.00-4.00, in conditii de atmosfera linistita si cer senin. Observatiile s-au realizat in mai multe nopti. Din nou s-au repetat cunoscutele miscari pe verticala. La circa o luna de la reaparitie a intervenit o schimbare; obiectul a disparut la un moment dat cu aceeasi miscare instantanee, dar de aceasta data orizontal, fiind regasit, dupa o cautare de circa un minut, la 200 kilometri spre est, in zona orasului Varna (Bulgaria). Distanta a fost strabatuta intr-un timp foarte scurt, aproape instantaneu.
In urmatoarele dati, obiectul a fost vazut din nou, efectuand miscari rapide in sus sau in jos atunci cand fascicolul se oprea asupra sa. La una dintre aceste „urmariri”, instalatia radar a iesit din functiune cu o bufnitura surda. Ea a fost repornita abia peste o ora, fara nici un fel de probleme. Electronistul, chemat a doua zi dimineata dupa incident, nu a gasit nici o explicatie pentru oprirea aparatului. Acesta a functionat de altfel fara probleme in perioada urmatoare. Dupa acest incident, Lazeanu a mai zarit de cateva ori straniul semnal, dar a evitat sa se opreasca asupra lui.
Dimensiunile „obiectului” se pot estima prin analogie. Pe ecranul unui radar similar, care lucreaza pe litoralul Marii Negre, un vapor de mare tonaj (de pilda de 200 metri lungime), aflat la 35-40 km de tarm, apare tot ca o linie orizontala de circa 1 centimetru. Avand in vedere distanta de 275-280 km, „obiectul” putea avea lungimea de 1500 metri… Mai trebuie remarcata viteza fantastica de deplasare, atat vertical cat si orizontal, precum si proprietatea de a reflecta undele radar.
Pentru a evita anumite neintelegeri, domnul Lazeanu a tinut sa faca o precizare tehnica. Intre radarele militare si cele meteorologice exista deosebiri insemnate. Astfel, radarele militare emit un fascicul cu deschidere unghiulara mare. Sunt doua antene, una care se misca in plan orizontal si alta in plan vertical; in miscarea lor aceste radare pot urmari tinte cu dimensiuni mici, cum ar fi aeronavele. Radarele meteorologice, cum a fost aparatul MRL-2, au o deschidere unghiulara mica, scopul fiind observarea unor tinte cu dimensiuni mari si cu miscare foarte lenta (sisteme noroase). Se emit microimpulsuri de radiounde, la intervale de 2 microsecunde. In momentul „prinderii” unei tinte, impulsurile reflectate sunt redate pe ecran ca un „ecou”. Astfel, o tinta poate fi observata pe ecran chiar cu antena oprita asupra acesteia, ceea ce nu ar fi posibil cu un radar militar.
DAN D. FARCAS
Comentarii