Pe 22 noiembrie 2019, jurnalistul MJ Banias a postat in revista Popular Mechanics, compartimentul de cercetare militara, un articol interesant, intitulat: „Ufologia, de la un domeniu marginal catre stiinta serioasa”, articol din care spicuiesc in cele ce urmeaza ideile principale.
Timp de zeci de ani, cercetatorii academici au respins studiul OZN-urilor ca pseudostiinta. Dar, pe masura ce dovezile devin din ce in ce mai greu de ignorat, unele organizatii iau in sfarsit masuri pentru ca acest domeniu sa devina legitim.
Ori de cate ori oamenii sustineau ca au vazut OZN-uri (si demult tot spun asta), comunitatea stiintifica oficiala a considerat ca ei afirma, mai mult sau mai putin, niste prostii. Desi aceasta perceptie nu s-a schimbat inca prea mult, in ciuda faptului ca ne aflam in mijlocul unei renasteri a ufologiei, iata ca unii oameni de stiinta renumiti se inroleaza ca sa aduca rigoare academica in cercetarea OZN.
Decenii de stigmatizare
Un exemplu este Richard Hoffman, de 25 de ani expert in tehnologia informatiei, aflat sub contract cu comanda materiala a armatei americane, arhitect principal al pastrarii in siguranta a infrastructurii digitale a armatei, fata de eventuale atacuri. El este, de asemenea si un cercetator OZN.
„Comunitatea stiintifica trebuie inca sa faca fata deceniilor de stigmatizare a ceea ce se considera pseudostiinta sau stiinta marginala”, spunea Hoffman pentru Popular Mechanics. „Multi oameni de stiinta sunt interesati de aceste fenomene, dar cel mai adesea sunt descurajati de altii sa se ocupe de ele”. Hoffman este unul dintre cei trei membri ai consiliului de administratie care conduc o organizatie nonprofit cunoscuta sub numele de Coalitia Stiintifica pentru Studii UAP (prescurtat SCU). Fenomenele aeriene necunoscute sau neidentificate (UAP – de la Unidentified Aerial Phenomena) este „rebranding”-ul actual al termenului „obiecte zburatoare neidentificate” (OZN), „despre care multi cred ca poarta prea mult bagaj cultural”.
Dintre putinele organizatii OZN existente azi – spune Hoffman – majoritatea doar colecteaza date, in detrimentul unui studiu stiintific detaliat al cazurilor. Coalitia SCU colecteaza doar date care pot fi analizate si studiate de experti stiintifici, generand ulterior lucrari care pot fi revizuite de referenti si publicate in reviste ori pe site-uri web. Deci SCU prefera sa aprofundeze cazurile mai complexe in care pot exista mai multe date inregistrate, precum piese radar si videoclipuri.
Organizatia SCU a jucat, de pilda, un rol semnificativ in studierea intalnirii OZN din 2004, din preajma portavionului Nimitz, publicand un raport de aproape 300 de pagini despre incident. Lucrarea a examinat datele publice si marturiile disponibile, ajungand la concluzia ca performantele obiectelor observate sunt dincolo de orice tehnologie cunoscuta, fara a specula ca ar fi implicata o inteligenta non-umana, dar recomandand „comunicarea publica a tuturor inregistrarilor Marinei, asociate cu acest incident, pentru a permite o investigare completa, stiintifica si deschisa.”
Comunitatea de cercetare OZN este obisnuita sa fie multumita cu date putine despre incidentele OZN. Marea majoritate a cazurilor sunt pur anecdotice. Iar cand sunt disponibile dovezi sau date fizice, ele sunt puse imediat in pericol de bine-cunoscutele teorii ale conspiratiei ufologice si de mecanismele de creare a miturilor.
„Pana in prezent, nu a existat o investigare stiintifica extinsa si bine finantata a acestor fenomene folosind instrumente de ultima generatie, nici o echipa de investigare dedicata”, a declarat, pentru Popular Mechanics, Robert Powell, membru in conducerea SCU si expert in fizica dispozitivelor. SCU isi propune sa schimbe aceasta stare de fapt. Calitatea de membru in organizatie necesita o transmitere a CV-ului, iar un comitet se intruneste pentru a face o examinare completa a fiecarui membru nou.
Deci, cine sunt cei 69 de membri activi ai SCU? Powell spune ca, in mare parte, oameni de stiinta, fosti ofiteri militari si fosti angajati ai fortelor de ordine, cu expertiza tehnica si experienta in investigatii. Si datele de acreditare sunt impresionante: „doi actuali si unul fost angajat NASA, doctori in stiinte, altii care au lucrat la Lockheed, NORAD sau U.S. Space Command”. SCU va publica si o revista stiintifica bianuala, cu articole revizuite „in orb”.
Cu toate progresele promitatoare, SCU si organizatiile similare se gasesc antrenate intr-o batalie inegala. Tabu-ul care invaluie OZN-urile si studierea lor de zeci de ani este bine inradacinat in comunitatile stiintifice si academice consacrate. Subiectul este considerat murdar si el poate sa ucida o cariera profesionala.
Din cauza unui sir de obiecte aeriene ciudate care au zburat peste Washington, D.C., in 1952, in anul urmator a fost format Grupul Robertson pentru a analiza rapoartele OZN aflate la indemana guvernului. In raportul sau, initial clasificat dar azi cunoscut, Grupul a tras concluzia ca OZN-urile nu prezinta niciun risc nemijlocit, dar a propus Consiliului de Securitate Nationala sa elimine in mod activ rapoartele OZN din mediul public si sa se asigure ca OZN-urile vor fi supuse ridicolului. Saptesprezece ani mai tarziu, infamul Raport Condon, un produs al Fortelor Aeriene din SUA si al Universitatii din Colorado, a fost responsabil pentru lichidarea studiului OZN din proiectul Blue Book. De la inceput, autorii lui erau decisi sa declare ca toate incidentele OZN erau farse, iluzii si erori umane. Astfel, oficial, OZN-urile au devenit un subiect al deriziunii. Faptul se lega si de inmultirea profetilor si a cultelor OZN tip New Age, cu aiureli despre barbati spatiali din Venus, baze extraterestre in Antarctica, ambasadori extraterestri care calatoresc in timp si teorii ale conspiratiei, multe dintre ele exploatand, pentru un castig banesc, credibilitatea oamenilor insuficient informati. Nu este de mirare ca universitarii, profesionistii si oamenii de stiinta s-au indepartat public de subiect.
„Comunitatea stiintifica nu cred ca este mai interesata sau mai deschisa decat a fost inainte”, spunea pentru Popular Mechanics, Alexander Wendt, profesor de stiinte politice la Ohio State University. „Cred ca ceea ce s-a schimbat este politica. Cred ca directia vantului se schimba in acest domeniu, ca si in multe altele. Si probabil ca tinerii sunt in special cei care conduc schimbarea si sunt mai deschisi”.
Subiecte evitate
Wendt, care a facut lucrari academice privind OZN-urile, este in bordul proiectului UFOData, vizand sisteme de inalta tehnologie pentru observarea si monitorizarea cerului si urmarirea fenomenelor anormale. El stie ca tabu-ul exista in jurul cercetarii OZN-urilor, iar obtinerea banilor pentru subventii pentru studierea lor este inca imposibila. Potrivit lui Wendt, nici guvernul, nici organizatiile stiintifice consacrate nu vor finanta o cercetare OZN. Solutia pare sa fie in crowdfunding sau in gasirea de donatori privati dispusi sa investeasca in astfel de proiecte.
UFOData nu este singurul grup angajat in astfel de studii. Banias prezinta in articol si proiectele Hessdalen din Norvegia sau sau UFO Data Acquisition Project. El recunoaste ca ufologia contemporana inca ii face nervosi pe universitari si pe oamenii de stiinta, dar – mai ales dupa recentele dezvaluiri ale Pentagonului – ei incep sa-si puna mai multe intrebari. „Suntem incurajati de aceasta tendinta si credem ca ea va continua sa progreseze, desi comunitatea OZN in sine este compusa din factiuni care continua sa-i faca pe oamenii de stiinta sa evite subietul”, spune Hoffman. „SCU incearca sa sprijine oamenii de stiinta si cercetatorii seriosi, concentrandu-se pe ceea ce stiinta poate face pentru a le promova interesele. Acesta este un loc sigur in care teoriile conspiratiei sunt inexistente si sunt aplicate metodologiile stiintifice.”
Desi existenta OZN-urilor nu mai e subiect de dezbatere, sursa lor este cu atat mai mult. Comunitatea OZN a fost intotdeauna perceputa ca fiind formata din renegati culturali si sociali care bantuie marginile culturii acceptate, insi demni mai mult de ridicol decat de respect. In timp ce unii inca mai zambesc cand vine vorba de obiecte aeriene anormale care ne strabat cerul, informatiile care ies treptat in domeniul public incep sa demonstreze ca este posibil ca aceste obiecte sa nu fie o chestie de ras.
Dar – incheie MJ Banias – indiferent daca sursa unora dintre aceste incidente OZN este o tehnologie guvernamentala secreta, o inteligenta extraterestra non-umana, sau ceva fundamental dincolo de intelegerea noastra fizica si filosofica, ramane sa ne minunam – asa cum au facut inainte nenumarati ganditori si, da, chiar si oameni de stiinta – spunand: „Dar daca cumva?”.
DAN D. FARCAS
Comentarii