Prin scrisori, casete audio si convorbiri telefonice, începute în 1996, Cornel Buta (C.B.) din Brasov mi-a relatat mai multe contacte stranii cu fiinte extraterestre. S-a nascut în 1937, în localitatea Bogata Olteana (jud. Brasov). Pâna la vârsta de 26 de ani, a locuit într-o zona izolata, la marginea unei paduri. El spunea ca aici, la vârsta de 14 ani si jumatate, a avut o prima întâlnire cu fiinte nepamântene. În zorii zilei de miercuri, 19 martie 1952, s-a trezit pe la ora 02.00 si a iesit în curte pentru câteva minute. A revenit apoi în casa, s-a culcat linistit si a adormit. Imediat dupa aceea s-a vazut într-o alta lume, cu constructii si fiinte total diferite de tot ce cunostea pe Pamânt.
Era o lume stranie, monotona si pustie. Nu exista pic de vegetatie. Solul era plan si negru ca bitumul… Se vedeau doua cladiri. Una era asemanatoare cumva cu cele de pe Pamânt, dar parea turnata dintr-o masa plastica, „cum ar fi bachelita neagra”. Cealalta era de culoare crem, aproape lamâiu, cu acoperisul rosu si construita din materiale cum martorul nu vazuse pe Pamânt.
O fiinta energetica
În fata sa, la circa 25-30 de metri, se afla o „vietate cosmica” luminoasa, „o fiinta energetica informa” „pe care mintea omeneasca, oricât s-ar stradui, nu si-o poate imagina”, de o maretie pe care n-ar putea s-o descrie în cuvinte, care „îsi schimba forma si culoarea dupa voie, de la alb stralucitor, mai puternic decât lumina soarelui, pâna la rosu, culoarea sângelui, fara nicio stralucire”. Era „o fiinta care nu era materie fixa, ci numai energie vie ca flacara de foc, o materie vie total deosebita de noi”.
În dreapta sa, la circa 10 metri, statea un negru atletic, perfect gol, înalt de circa 1,90 metri, cu parul scurt. Avea o privire crunta si miscari feline.
C.B. spunea ca a stat acolo vreo 20 de minute. A avut o conversatie cu ambele aparitii. A întrebat, la un moment dat, faptura luminoasa: „De ce m-ati contactat chiar pe mine?” I s-a raspuns: „Ai fost ales din N oameni… te-am cunoscut înainte de a te naste”…
Fiinta luminoasa i-a propus un „plan”. C.B. spunea ca a cerut un timp de gândire. Aparitia a fost de acord, cu conditia ca el sa respecte trei principii de comportament, pe care le-a acceptat si de care se tine si azi. I-a spus apoi ca urmeaza o perioada de proba, dupa care urma sa revina. Pe atunci nu stia ca nu va fi vorba de câteva zile, sau saptamâni, ci de 14 ani si jumatate, în care va fi supravegheat permanent. I s-au mai comunicat si alte informatii, dar, din pacate, i s-a interzis sa spuna ce anume.
Dupa aceasta întâlnire, s-a trezit în patul sau, foarte de dimineata, înainte de rasaritul soarelui. La o distanta de circa un metru statea un omulet înalt de circa 0,9-1,1 metri. Semana cu un baiat de 10-12 ani, cu ochi albastri si parul blond tuns scurt. I-a spus ca cele întâmplate în noaptea trecuta reprezinta un experiment, dându-i mai multe sfaturi. Omuletul i-a dat apoi ordin sa doarma.
Dupa aceasta, timp de aproape 15 ani, zi si noapte, C.B. spune ca a devenit un adevarat cobai. Fiinta cosmica l-a lasat, aparent, pe mâna „umanoidului” negru, care, în continuare l-a supravegheat si l-a supus incontinuu la presiuni psihice si fizice. La un moment dat, spune C.B., a încercat chiar sa-i ia trupul în stapânire, dar n-a reusit.
Primul contact l-a transformat mult. Vedea lumea cu totul altfel. A devenit interesat si a citit multa literatura din domeniu, de exemplu yoga, dar si despre OZN-uri si extraterestri. În septembrie 1966, C.B. a fost „readus fulgerator”, pentru vreo zece minute, în aceeasi lume neagra. Dupa aceasta întâlnire, a scapat definitiv si de personajul negru.
La 26 de ani, C.B. se mutase la Brasov, unde a ajuns sa lucreze ca maistru într-o întreprindere de echipamente militare, dupa ce si-a completat studiile la cursurile serale, absolvind inclusiv o scoala postliceala, de doi ani, de maistri în mecanica. Din 1997 a iesit la pensie, dupa care a revenit partial la proprietatea sa agricola.
Cautând explicatii la ce i s-a întâmplat, chiar C.B. a trecut în revista, în cursul corespondentei, a examinat si a respins pe rând explicatiile alternative la cele întâmplate: înscenare, vis, halucinatii, atacuri epileptice, vedenii, posedari, efecte ale unor plante halucinogene din zona ori chiar rapire OZN. A fost mereu (si este si azi) perfect sanatos. Dar el îi scuza pe cei ce vin cu astfel de explicatii: „Cel care a trait pe viu o asemenea experienta întelege perfect incapacitatea semenilor sai pamânteni de a-l întelege”.
Merita sa reproduc si câteva fragmente din viziunea pe care el afirma ca a capatat-o în urma experientei sale, o viziune remarcabila prin prisma pregatirii si ocupatiilor sale, desi vizibil influentata si de lecturile sale bogate în domeniul OZN si în cele conexe.
C.B. spune ca, în contactele sale, „Nu mi-au comunicat nimic mai mult despre lumea lor sau despre ei. De unde vin ei, ramâne un mister”. Totusi el considera ca cei pe care i-a întâlnit sunt reprezentantii „unei civilizatii cosmice stralucite… mai avansati ca noi cu sute de mii sau milioane de ani”. Entitatile cu care s-a întâlnit ar putea veni, crede el, dintr-o realitate paralela cu a noastra si sa detina legi pe care noi nu le cunoastem si care fac ca marile distante sa li se para nule. C.B. crede ca extraterestrii ne studiaza „de zeci de mii de ani”. „Terra e pentru ei un fel de parc biologic”. „Ne cunosc pe fiecare, si de bun si de nebun”. El spune ca miturile populare, inclusiv cele românesti sunt si ele o marturie a acestei monitorizari. Omenirea este – conform lui C.B. – o „precivilizatie extrem de tânara”. Oamenii înca nu s-au desprins de primitivism si salbaticie, sunt stapâniti de instincte animalice, pun pe prim-plan necesitatile vietii si interesele personale (bogatie, functii, putere, sex, sanatate etc.). Oamenii gândesc extrem de rudimentar si nu au pasiune pentru cunoastere.
Ce stiu extraterestrii
Daca ar vrea, extraterestrii ne-ar putea ucide pe toti. Totusi, ei „ne iubesc, ne supravegheaza, ne urmaresc evolutia, si chiar ne cred mai capabili decât suntem. Le place sa ne priveasca de aproape si ar vrea sa ne vada altfel decât suntem, pentru binele nostru.”. Dar „nu-s asa buni cu noi cum cred unii”. „Ei stiu de noi de mii de ani, dar nu se amesteca direct (fatis) în treburile noastre”. Considera ca „oamenii stiu ce au de facut si pot sa-si rezolve singuri treburile” si ca „stiu ce e bine si ce e rau”. „Ne lasa în pace, sa ne omorâm, sa facem ce vrem”… „La ei timpul nu prea conteaza”… „Deocamdata par sa se limiteze la un numar de teste, cu scop experimental”. „Daca vom evolua spre o civilizatie pasnica avansata la un nivel superior, ne vor contacta oficial si ne vor împartasi din experienta si cunostintele lor. Si, daca pamântenii vor voi, ne vor încadra în comunitatea lor”. C.B. nu se simtea deosebit de alti oameni. Singura deosebire este ca a aflat lucruri pe care altii nu le cunosc. Asa cum spunea: „Eu am primit o audienta scurta, ca musafir al unei vietati cosmice supercivilizate, la o baza, dupa care am fost urmarit un timp”.
C.B. a interpretat, fireste, experienta sa în cheia traditiei crestine ortodoxe, în care a fost crescut. El afirma astfel: „Din tot ce mi s-a întâmplat în anii 1952-1966 am ajuns la concluzia ferma ca atât Dumnezeu, cât si diavolul exista, ca fiinte fizice reale, dar sunt foarte departe de ceea ce gândesc si cum vorbesc oamenii despre ei”. El a adaugat ca daca fiinta luminoasa sau omuletul blond l-ar mai contacta, „ar fi cel mai frumos eveniment din viata mea”.
C.B. considera ca fiinta luminoasa cu care s-a întâlnit „nu era Creatorul ci o creatura a Creatorului”. Poate era un reprezentant care avea ca misiune sa urmareasca viata pe Pamânt. Dar „chiar daca fiinta respectiva n-a fost cea atotputernica… cea mai înalta, din vârful piramidei la nivel cosmic… m-a convins ca într-adevar exista o superinteligenta atotputernica, inimaginabila pentru mintea omeneasca”. C.B. mai credea ca extraterestrii sunt cei „fara de trupuri, stapâni ai puerii” amintiti de textele biblice.
El mai credea ca cei doi umanoizi, negrul si blondul, erau trimisii cuiva „foarte inteligent si puternic”, pe care C.B. era tentat sa-l numeasca atât „Stapânul Galaxiei sau chiar al Universului”, cât si „Creatorul”. El credea ca cei din vechime, oamenii în general, nu au luat legatura niciodata nemijlocit cu acesta, ci doar cu reprezentantii lui, care, la rândul lor, comunica direct cu Creatorul.
DAN D. FARCAS
Comentarii