M.G., un inginer din Bucuresti, avand casa, familie si o mica afacere, mi-a relatat, incepand din 2014, peste 80 de situatii inexplicabile, pe care le poarta in minte, imbinand multe caracteristici ale paranormalului. Aceste istorii seamana cu altele, cunoscute din literatura mondiala, chiar daca au si valente de unicat. Nici eu, nici un cunoscut neuropsihiatru care a examinat cazul sau, nu am gasit motive sa ne indoim nici de sinceritatea martorului, nici de integritatea sa psihica.
Unele dintre intamplari sunt observatii OZN obisnuite. O intamplare mai stranie a fost cea traita de M.G. pe cand avea 11 ani. Primise cadou o trusa de pictura in ulei si intr-o dimineata, stand pe balconul deschis al apartamentului in care locuia cu parintii, incerca sa reproduca pe sevalet o ilustrata colorata. La un moment dat, dupa vreo ora sau doua, a avut un moment de „vid”, dupa care s-a vazut plecand din trup, „prin varful capului”. Si-a vazut, pe balcon, corpul inghetat si mana blocata in mijlocul miscarii pe care o efectua. A vazut cartierul Balta Alba, lacul IOR, blocurile, Bucurestiul. In 30 de secunde a ajuns „la un val care zumzaia, ca atunci cand stai pe langa stalpii de inalta tensiune”. Era ca o ceata alba si spune ca a simtit o zgaltaitura, dupa care „trecerea” a durat 5-7 secunde. El interpreta ca acest val era ca un „strat de ganduri, care desparte cele doua lumi, lumea noastra si lumea de dincolo”. Apoi s-a trezit scufundat „intr-un spatiu de picatele aurii de fericire… confetti stralucitoare de bucurie”.
Calatorii in afara trupului
In aceasta „supa de fericire”, intre globulete multicolore si sfere albe luminoase, s-a vazut, de altfel, si cu alte ocazii, uneori fiind el insusi un astfel de glob. M.G. comenta ca, era o lume in care spiritele unor persoane care traisera pe Pamant se metamorfozasera in globuri luminoase. „Uneori… se intampla ca suprafata sferei sa vireze in forma unui cap de om, si apoi, inapoi, in cea de sfera colorata… In fata mea a aparut brusc, nu se stie de unde, un glob alb stralucitor, mai mare decat vazusem pana atunci, putin mai mic decat o minge de plaja. Si acel glob, nu mi-a spus nimic, doar statea in fata mea si ma privea cu o infinita dragoste… simteam ca trebuie sa ma supun lui. Si raspandea o Iubire atat de mare, incat nu am putut sa ma opun in niciun fel… mi-a proiectat, in spatiul sferei lui, imagini, care aratau ce a fost el pe Pamant, odata”.
Multe dintre aceste spirite doreau sa se reintrupeze, „pentru ca numai pe Pamant, pot sa castige Iubirea sfanta. Acesta este scopul venirii noastre in viata. Numai aici ai bogatie de sentimente si le poti trai, le poti simti cu toata fiinta ta – te poti manifesta liber. Numai aici ai contradictii si te poti depasi pe tine. Dincolo… nu sunt tentatii, nu ai nimic de invins la tine – acolo, este un Bine etern”.
Dupa momente de beatitudine si de revelatie – spune el – dintr-odata „mi-am amintit ca eram un corp care picta pe balcon. In clipa in care mi-a aparut aceasta imagine, am pornit inapoi”. A trecut din nou prin „cordonul acela de ganduri care zumzaiau infiorator”, dupa care a revazut Bucurestiul (dar nu toata planeta, de unde el deduce ca a calatorit probabil intr-o dimensiune diferita), si-a revazut blocul sau apropiindu-se, apoi corpul sau, care ramasese inghetat pe loc. Acum a observat ca si masinile erau blocate, oamenii de pe strada erau impietriti in miscarea lor. Dupa ce spiritul sau a intrat in corp, toate si-au reluat miscarea in jurul sau.
Anomalii temporale de tipul acesta, in care, pe perioada unei rapiri, timpul lumii materiale pare sa se opreasca, sunt mentionate in mai multe cazuri din literatura ufologica (de pilda in cartea Witnessed de Budd Hopkins), dar si in alte situatii.
„Calatoriile in afara trupului” efectuate de M.G. au imprumutat si elemente caracteristice rapirilor OZN. Intr-o zi, pe cand avea 16 ani, in timp ce mergea de la liceu catre casa, cu troleibuzul, a avut o experienta extracorporala. S-a vazut trecand prin acoperisul vehiculului, apoi, asa cum spunea: „am vazut ca ramane mic Bucurestiul, iar dupa aceea Pamantul. Am intrat in spatiul cosmic, negru, in vidul de nepatruns. In fata mea am vazut o planeta la distanta, ca era luminata”. A vazut un peisaj desertic, cu dealuri, vai, mult praf rosiatic, apoi o lespede de piatra „corect fasonata, cu muchii drepte”. S-a oprit in fata ei, apoi „deodata m-am recompus pe ea, dar in forma in care eram, cu fata in sus,… in costumul acela de licean, camasa albastra, cravata si pantaloni negri si haina pe mine”. S-a ciupit si s-a tras de cravata pentru a se convinge ca era „real” si material. In jur, il priveau opt fiinte, inalte de 1,50 metri. „Semanau cu noi, insa erau mai subtiri, mai slabi”. Erau imbracati in combinezoane verzi care se prelungeau si peste capul tesit, lunguiet, asa cum e infatisat faraonul Akhenaton, pe niste statui pe care el le-a vazut mai tarziu. Nu aveau nicio masca. N-a putut vedea mai mult, deoarece o putere il presa pe piatra, permitandu-i sa priveasca doar in sus.
Entitatile tineau mainile in dreptul fetei, „asa cum le tin doctorii inainte de a incepe o operatie”, dar nu aveau in maini niciun instrument. Apoi „au inceput sa lucreze asupra campurilor mele… deasupra mea, la o distanta de vreo 70 de centimetri; ei lucrau, scoteau si puneau, nu stiu ce, mai si dadeau celuilalt din fata ceva… eu nu vedeam nimic si nici nu simteam ceva in corp”. In cele din urma a simtit „de parca am fost reprogramat”. A mai mentionat ca „aveau iubire si de aceea te supuneai lor fara sa te opui”. La un moment dat, acele fiinte „au inchis cu mana ce au lucrat asupra mea, au netezit campul, apoi au facut un pas inapoi, au stat doua secunde, dupa care au impins cu mainile in sus. Atunci am simtit venind de la ei o forta imensa care m-a transformat”. Apoi, M.G. s-a vazut facand calea inversa. A trecut „prin inelul care inconjura acea planeta”, iar dupa un timp a reintrat in atmosfera Pamantului, vazand Europa, Bucurestiul etc. A trecut din nou prin acoperisul troleibuzului si si-a regasit corpul fizic, care ramasese inert. A avut probleme sa-si reia controlul si sa coboare la urmatoarea statie.
Rapire in spirit
Aparent, M.G. a fost rapit „in spirit”; desi, intins pe lespedea dreptunghiulara de piatra, el s-a vazut „in trup”. Existenta celor doua posibilitati, ca si dificultatea de a distinge intre ele, au fost cunoscute inca din antichitate. Putem cita, in acest sens, din epistola a doua a apostolului Pavel catre corinteni (2 Cor. 12, 2-4): „Cunosc un om in Hristos, care, acum patrusprezece ani, a fost rapit pana in al treilea cer (daca a fost in trup nu stiu; daca a fost fara trup, nu stiu; Dumnezeu stie). Si stiu ca omul acesta (daca a fost in trup sau fara trup, nu stiu,: Dumnezeu stie), a fost rapit in rai si a auzit cuvinte care nu se pot spune si pe care nu-i este ingaduit unui om sa le rosteasca”.
In privinta cuvintelor „care nu pot fi spuse” aceasta interdictie apare in multe presupuse intalniri cu entitati nepamantene. Si pentru ca am amintit de apostolul Pavel, putem evoca si o alta paralela. Cuvantul cheie in relatarile multor rapiti sau contactati, inclusiv a lui M.G., este „o imensa iubire”. Merita, in acest sens sa meditam la ierarhia comandamentelor mentionata in epistola intaia catre Corinteni: „raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea; iar mai mare dintre acestea este dragostea” (Cor 1, 13, 13). Sunt convins ca nu e o simpla coincidenta.
M.G. are in minte si amintirea mai multor intalniri cu persoane sfinte ale crestinismului ortodox. De pilda, intr-o noapte s-a trezit cu sentimentul unei prezente; simtea ca e privit „cu uimire, blandete si intelegere”. Camera era luminata slab. S-a intors si a vazut „o Fiinta facuta din lumina, care raspandea in casa raze stralucitoare alb laptoase”. Dar cand a vrut sa se uite mai bine, vizitatorul a trecut rapid in incaperea vecina. A fugit dupa el, dar acesta „s-a ridicat in sus, in fata usii si a trecut prin grinda”. M.G. adauga: „Eu am avut sentimentul puternic ca era Domnul Iisus”.
M.G. relata ca isi aduce aminte ca, intr-o alta imprejurare, l-a intalnit pe insusi „Creatorul Universului, sub chipul unui batran minunat, cu parul alb, in plete, si cu o barba lunga, alba, iar vesmintele Lui erau alb argintii stralucitoare”. I-a zambit „si in timp ce imi zambea, s-a transformat in Soarele acela de Iubire”.
M.G. mai pretinde ca isi aminteste, ca si cand ar fi fost de fata, istoria Universului, a Pamantului, momentele care au marcat civilizatiile umane, inclusiv actele Divinitatii in acest proces. L-am intrebat cand a devenit constient de aceste revelatii; raspunsul sau a fost ca, pe cat isi aduce aminte, sunt lucruri pe care le-a purtat in minte dintotdeauna…
DAN D. FARCAS
Comentarii