Am încercat în paginile revistei Magazin, pe parcursul unei serii de zeci de episoade, un „mini-curs” privind fenomenele aerospatiale neidentificate, numite, mai popular, OZN-uri. În încheiere, cred ca sunt utile si cateva sfaturi metodologice. Fenomenul OZN exista. Nimeni nu poate nega ca exista, cel putin sociologic, prin cele cateva sute de mii de rapoarte, prin mii de fotografii, filme, înregistrari video, carti, dezbateri, asociatii etc. Desigur, „nu tot ce zboara e OZN”. Din 100 de cazuri raportate, cam 95 pot fi prezentate drept fenomene naturale ori activitati omenesti. Dar raman cel putin 5 la suta din aparitii, cele mai bizare si mai incitante, care desfid orice explicatie de acest fel.
Pentru a nu ne amagi inutil, atunci cand scrutam noaptea cerul, e bine sa ne reamintim ca, în anumite perioade, unele planete (Venus, Marte, Jupiter etc.) pot fi extrem de stralucitoare (dar stim ca o planeta va aparea si în serile urmatoare, la aceeasi ora si cam în acelasi loc). Vom vedea si multe obiecte in miscare, între care stele cazatoare, poate bolizi, dar si sateliti artificiali. Statia cosmica, de pilda, poate fi uneori impresionanta. În anumite pozitii, panourile satelitilor pot reflecta lumina soarelui spre privitor, devenind pentru cateva secunde, mult mai stralucitoare decat orice stea, ca apoi sa se stinga.
Dar stim ca satelitii artificiali au o miscare uniforma si rectilinie, în plus, ei nu zboara practic niciodata dinspre rasarit spre apus (din cauza ca, pentru economia de combustibil, la lansare, este util ca puterii rachetelor sa li se adauge si impulsul dat de rotatia Pamantului).
Ne poate însela si un elicopter (care poate lumina solul cu un proiector), un avion (poarta lumini colorate, uneori are un far puternic, iar cand vine spre tine poate crea iluzia ca sta suspendat în aer zeci de secunde), un balon (eventual meteorologic), un zmeu (drept OZN au fost luate si astfel de alcatuiri, unele purtand mici lampi). Înselatoare pot fi (mai ales daca cerul este înnorat) si luminile proiectoarelor aflate la sol, eventual de la o discoteca etc.
Un argument important pentru a putea vorbi de un OZN ar fi (dupa ce excludem situatiile de mai sus) ca miscarea „obiectului” sa nu fie liniara si uniforma, ci în zig-zag, ori accelerata sau incetinita, eventual cu o stationare timp îndelungat în aceeasi pozitie. Si aici trebuie sa fim atenti, întrucat ochiul ne poate însela, facandu-ne sa luam drept zig-zag o miscare de fapt rectilinie.
Un alt argument pentru a vorbi de un OZN ar fi sa distingem pe suprafata obiectului detalii care exclud alta explicatie (desi se cunoaste un raport în care cineva, care de fapt a urmarit un bolid care se dezintegra în atmosfera, spunea ca a vazut hublouri si chiar omuleti îndaratul acestora). Dar cu cele de mai sus nu am epuizat nici pe departe toate situatiile de care trebuie sa tinem cont. Ele se vor acumula în mintea investigatorului pe masura experientei sale practice.
Daca aveti impresia ca vedeti un OZN („de-adevaratelea”), chemati cat mai multe persoane, sa observe si ele fenomenul si sa depuna apoi marturie. Daca aveti un aparat de fotografiat sau o camera video la îndemana, incercati sa înregistrati cat mai multe imagini (din pacate, noaptea acestea pot fi neconcludente). Nu va concentrati doar pe obiect ci includeti si repere din jur, daca e posibil, apropiind si îndepartand imaginea succesiv. Imediat dupa terminarea observatiei, notati pe hartie cat mai multe detalii, tinand cont ca amintirile se deformeaza rapid si insesizabil.
Daca obiectul a aterizat, examinati locul aterizarii, luati probe de sol, masurati si fotografiati urmele; ocrotiti-le pana la sosirea unor investigatori. Urmatorul pas ar fi sa raportati observatia. O sugestie în acest sens este sa accesati site-ul asociatiei ASFAN (http://www.asfan.ro/default.htm), unde veti gasi un chestionar, în care veti putea înregistra principalele repere ale evenimentului. Descarcati chestionarul si completati-i rubricile cu cat mai multe detalii, întrucat oricare dintre acestea poate fi important.
DAN D. FARCAS
Comentarii