In 2011 Carl Grove, doctor in psihologie, a publicat, in prestigiosul academia.edu un articol vast, intitulat „OZN-uri, controlul mintii si dezinformare: ce pot insemna toate acestea” (UFOs, Mind Control, and Disinformation: What can it all mean).
Desi au trecut de atunci zece ani si desi autorul pare sa dea uneori mai mult credit decat e cazul unor teorii ale conspiratiei, concluziile sale raman valabile si merita sa rezum aici, in cele ce urmeaza, cateva dintre ele.
Autorul recunoaste ca fenomene aeriene neobisnuite, inclusiv cu entitati umanoide, distorsiunea spatiu-timp, posibile indicatii ale unor tehnologii avansate si interactiuni cu alte dimensiuni, apar de-a lungul intregii istorii umane si in toate culturile. Sunt dovezi ca unele OZN-uri pot rezulta din fenomene putin intelese care interactioneaza cu creierul uman. Dar exista si o multime de dovezi ca o inteligenta extrem de sofisticata produce efecte fizice in mediul nostru: fotografii, inregistrari video, urmarire radar, amprente de aterizare, functionarea defectuoasa a unor dispozitive etc. ca si efecte biologice, psihologice, paranormale, sociale si culturale. Fenomenul pare sa tina cont de culturile umane si de sistemele de credinta dintr-un anumit timp si loc.
Explicatii rationale
Explicatiile avansate sunt multiple. De pilda Jacques Vallée sustine ca fenomenul OZN este produsul unei interactiuni complexe intre o inteligenta neumana si evolutia umana. O alta explicatie ar fi testarea unor dispozitive militare ultrasecrete deasupra unor state straine. Dar nimeni, nici sovieticii, nici presupusii supravietuitori nazisti din Antarctica, nu ar avea nimic de castigat printr-o asemenea activitate. Exista si vor exista intotdeauna unii care isi exprima credinta (si este doar o credinta) ca se poate gasi intotdeauna o „explicatie rationala” pentru orice fenomen ciudat.
Totusi, explicatia cea mai populara este ipoteza extraterestra. In mod ironic, desi ea ar trebui sa fie considerata – in cel mai bun caz – doar o varianta dintre multe, popularitatea ei a crescut la un nivel fara precedent. Carl Grove crede ca un factor major in acest proces, pe care il considera retrograd, este si un program concertat de dezinformare, care utilizeaza tehnici de control al mintii, inducand unor „martori” evenimente si rapiri false, distribuind documente false, amestecand „dovezile” autentice cu explicatii absurde, argumentele cu apeluri emotive si „lasandu-i pe idioti in seama lor”, ingropand astfel in confuzie si ridicol un fenomen incomod.
Autorul analizeaza in detaliu o serie de exemple in acest sens: cazul Roswell, afirmatiile colonelului Philip Corso privind retroingineria unor resturi recuperate din OZN-uri prabusite, debarcarea din padurea Rendlesham, documentele MJ-12, cazurile Bob Oechsler, Bob Lazar, proiectul Condon etc.
Desigur, nu este cazul sa presupunem ca tot „fenomenul OZN” este un rezultat al dezinformarii. Dezinformarea doar a denaturat viziunea asupra fenomenului si a reusit sa destabilizeze cercetarea OZN, in timp ce adevaratul mister continua. Vallée critica ipoteza extraterestra argumentand ca exista mult prea multe cazuri de intalniri apropiate; mult prea multe debarcari, mult prea multe nave pentru a fi vorba de niste expeditii de pe alte planete. Acelasi tip de argument poate fi folosit si impotriva ipotezei dezinformarii. Daca toate rapirile extraterestre ar fi falsuri ar trebui implicat un numar foarte mare de agenti foarte bine pregatiti, lucrand in cel mai strict secret. Adaugand expertii tehnici in efecte speciale, problemele de logistica, securitate si asa mai departe, devine clar ca necesarul de resurse ar fi imposibil de asigurat.
Fenomenul OZN ne aminteste constant limitarile cunostintelor noastre – despre Univers, despre viata si despre natura fiintei umane. Pur si simplu nu stim suficient despre natura realitatii. Tipurile de teorie la care conduce acest tip de speculatii sunt „alte dimensiuni”, „universuri paralele”, „distorsiuni spatiu-timp”, „inconstient colectiv” si altele asemenea. Daca incercam sa luam in considerare toate aceste posibilitati exotice, laolalta cu activitatile de dezinformare, ne aflam intr-o situatie confuza de cosmar. Rezulta o zona „gri” formand mitologia contemporana OZN.
Pentru multi asa-numiti ufologi – spune Grove – credinta OZN este mai importanta decat cercetarea OZN. Ufologul John Keel spunea: „inamicul este Credinta”. Intr-o situatie confuza, in care adevarul pare evaziv si chiar de neatins, este firesc sa cauti si sa te tii de tot ceea ce pare sa ofere un raspuns facil. Un asemenea „raspuns” poate fi „extraterestrii”, dar poate fi si „OZN-urile sunt prostii”, sau „complotul CIA”, iar lista poate fi extinsa.
Pe langa pericolele evidente: de a ajunge la concluzii premature, de a ne irosi viata urmarind un lucru gresit etc., trebuie sa ne amintim ca expertii in dezinformare prospera in astfel de situatii, deoarece pot oferi exact genul de raspuns lesnicios pe care victimele lor il cauta inconstient. Metode de „spalare a creierului”, precum cele practicate in programul MKULTRA, poate si controlul telepatic al mintii, sau proiectia imaginilor in mintea unor tinte, sunt doar forme brute si extreme ale acestui proces. Mai mult, dezinformatorilor le place sa creeze stari de confuzie ca un precursor al prezentarii propriu-zise a inselaciunii. Putem vedea acest lucru in situatii individuale in care este generata confuzie deliberata intre diferite incidente OZN. Cantitati uriase de „zgomot”, introduse cu atentie, zadarnicesc limpezirea lucrurilor. Odata ce un sistem de credinte este stabilit in minte, el este foarte dificil de schimbat. Cel in cauza considera ca sunt binevenite informatiile care-i sustin credintele, dar datele care contravin acestora sunt fie respinse, fie manipulate pana cand pot fi facute sa para congruente. Astfel de sisteme stau la baza tuturor activitatilor noastre – religioase, politice, stiintifice, judiciare, ori artistice.
Al doilea defect major al gandirii – spune Grove – asociat strans cu primul, este identificarea cu un grup. Din nou, din motive care au avut sens in stadiul de vanatori-culegatori al evolutiei, oamenilor le place sa se identifice cu un grup, trib, organizatie, profesie, club, sport, sau tara. Acest grup social ofera cel mai adesea, aproape ca pret al calitatii de membru, un sistem de credinte caruia membrii grupului („cei buni”) trebuie sa-i dea crezare. De aici nu e decat un pas mic pentru a incepe sa-i privim pe cei care nu sunt membrii grupului ca „straini”, „eretici”, sau „dusmani”.
Sentimentele de anxietate
In unele cazuri, conflictul rezultat este pur verbal, dar prea des, dupa cum stim cu totii, el se transforma in ura si violenta. Acest lucru duce la al treilea nostru defect de gandire: emotia. Ceva ce se potriveste cu sistemul nostru drag de credinte ne conduce sa ne simtim multumiti, confortabili. Ceva care pare a fi incompatibil cu acesta duce la sentimente de tulburare, anxietate si furie. Omul de stiinta care se autodefineste „obiectiv” nu este nici el imun la emotionalitate. Nici persoana religioasa „iubitoare” a carei iubire este limitata prea adesea doar la cei care impartasesc sistemul sau particular de credinta. Aceste trei puncte slabe cognitive sunt cele care fac posibil ca exponentii dezinformarii sa ne controleze gandirea si comportamentul. Trebuie sa le privim ca pe slabiciuni ale noastre si sa ne confruntam cu ele, mai degraba decat sa dam vina pe cei care profita de ele. Dar cum putem aplica acest sfat in situatia actuala?
Singura sugestie pe care Grove o poate oferi este sa revenim la o etapa ceva mai timpurie din istoria stiintei. La un moment dat, stiinta a adoptat ca strategie generala metoda „ipotetico-deductiva”. Confruntat cu un set de date despre un fenomen fizic, omul de stiinta sugereaza o ipoteza pentru a explica datele. Aceasta ipoteza conduce la predictii despre ceea ce s-ar putea intampla daca diferitele variabile ar fi manipulate in anumite moduri.
Experimentul este condus si, daca rezultatele sunt in concordanta cu ipoteza, omul de stiinta se simte justificat in credintele sale. Cu toate acestea, aceasta strategie se preteaza celor trei defecte ale gandirii si poate ca de aceea a si ajuns sa predomine. In loc sa se confrunte direct cu fenomenele de baza, omul de stiinta se trezeste raspunzand la opiniile altor oameni de stiinta. El tinde sa se identifice cu acei cercetatori care impartasesc opiniile sale. Intre scolile rivale de gandire se dezvolta conflicte. Si in curand dezbaterea, conflictul si angajamentul emotional devin aproape mai importante decat subiectul de cercetare abordat. Francis Bacon a recomandat modul inductiv de investigatie – culegeti faptele, analizati-le – fara a tine seama de prejudecati sau de opiniile profesorului Cutare despre ele – si vedeti ce apare.
Grove crede ca aceasta este calea de urmat daca vrem sa facem progrese in domeniul complex si mistificator al fenomenului OZN. Si, din pacate, va trebui sa tinem cont nu numai de fenomenul in sine, ci si de deturnarea acestuia de catre interese speciale si de manipularea lui pentru scopuri politice egoiste, prin controlul mintii si dezinformare.
DAN D. FARCAS
Comentarii