In 16 decembrie 2017, un articol din The New York Times, scris de Helene Cooper, Ralph Blumenthal si Leslie Kean, dadea in vileag faptul ca Pentagonul a finantat, intre 2008 si 2012, cu 22 milioane de dolari, un proiect „ultra-secret” privind fenomenul OZN. Asa cum remarca un jurnalist american, faptul „este socant si reprezinta, fara indoiala, un punct de inflexiune istoric in atitudinea noastra privind OZN-urile”.
Pentru a intelege mai bine proportiile surprizei produse de acest articol, trebuie reamintite doua lucruri. Pe de o parte, Pentagonul afirmase constant, din 1969 incoace, deci timp de aproape cincizeci de ani, ca nu este interesat de fenomenul OZN si nu are nicio preocupare in aceasta directie. Pe de alta parte, The New York Times nu publica, in mod consecvent, articole despre fenomene de tipul OZN, lasand acest subiect „neserios” pe seama tabloidelor sau a presei locale.
Cum s-a ajuns deci la articolul din 16 decembrie? Cum de un ziar atat de sobru si de prudent cu sursele sale a facut un pas atat de indraznet? Insusi unul dintre autorii articolului, Ralph Blumenthal, a publicat, dupa doua zile, un material in care a povestit pasii care au dus de la un zvon la un „hit” publicistic. Am luat din acest material o parte din informatiile care urmeaza.
„Cum intra o poveste despre OZN-uri in The New York Times?” incepe el. „Nu foarte usor, si numai dupa o scrupuloasa verificare, va asigur”. Jurnalismul de varf din toate mediile este supus la o presiune extrema. Cred ca cititorul va fi interesat sa citeasca cele ce urmeaza, pentru a intelege aceste exigente.
Amenintari avansate
Istoria a inceput cu doua luni si jumatate inainte. Leslie Kean, jurnalista de succes si autoarea unei carti excelente, tradusa si in romaneste, cu titlul „OZN un mister neelucidat. Generali, piloti si oficialitati guvernamentale depun marturie”, care a ajuns „New York Times bestseller” in 2010, s-a intalnit pe 4 octombrie 2017, intr-un hotel din Pentagon City, cu mai multi oficiali din domeniul informa-tiilor militare si cu Luis Elizondo, directorul unui proiect al Pentagonului despre care ea nu auzise niciodata: „Proiectul de identificare a amenintarilor aerospatiale avansate” (AATIP).
Ea a aflat cu aceasta ocazie ca proiectul a fost un efort secret, finantat din initiativa, din 2007, a liderului de atunci al majoritatii din Senat, Harry Reid. Obiectivul era investigarea amenintarilor aeriene, inclusiv a celor pe care armata le numea „fenomene aeriene neidentificate” sau doar „obiecte”. „Era o stire mare, deoarece armata Statelor Unite anuntase, inca din 1969, ca OZN-urile nu merita sa fie studiate”, a mentionat Blumenthal. Ziarista a aflat, de asemenea, ca Elizondo tocmai a demisionat pentru a protesta fata de ceea ce el a caracterizat drept secret excesiv si opozitie interna.
Leslie Kean a petrecut apoi ore intregi trecand in revista o seama de documente neclasificate, pentru ca proiectul, de 22 de milioane de dolari, a functionat in mare parte „in alb” (adica nu sub un nivel special de acces), fiind ascuns in bugetul enorm de aparare, cu doar o parte din el clasificata. Cateva zile mai tarziu, Luis Elizondo, impreuna cu alte cateva personalitati, intre care Harold E. Puthoff, inginer care a realizat cercetari privind perceptia extrasenzoriala pentru C.I.A. si mai tarziu a lucrat in calitate de antreprenor la proiect, sau Christopher K. Mellon, asistent adjunct, pentru informatii, al Secretarului Apararii, au anuntat ca se alatura unei noi societati comerciale, numita Academia de Arte si Stiinte „To the Stars” (AAS/TTS), care avea ca unul dintre obiective strangerea de bani pentru investigarea fenomenului OZN.
Leslie Kean i-a povestit despre toate acestea lui Ralph Blumenthal, reporter la The New York Times inca din 1964, pe care-l cunostea de ani de zile, si i-a spus ca subiectul putea fi potrivit pentru ziar. Fiind de acord, amandoi l-au intalnit pe Luis Elizondo in Philadelphia, pe 31 octombrie. Trei zile mai tarziu, Blumenthal i-a trimis un e-mail editorului executiv, Dean Baquet, despre „o poveste senzationala si foarte confidentiala, timp-senzitiva” despre care a spus ca „include un oficial senior din informatiile SUA, care a renuntat brusc luna trecuta la postul sau”, dand in vileag „un proiect profund secret, mult mitologizat, dar acum confirmat”.
Baquet l-a alertat pe Mark Mazzetti, editorul de anchete din biroul de la Washington al ziarului, iar Leslie Kean si cu Blumenthal s-au intalnit cu acesta, in New York, pe 7 noiembrie, pentru a-l informa. L-au asigurat ca nu exista surse anonime si ca toata lumea a fost inregistrata. Dupa aceste discutii, echipa s-a completat cu Helene Cooper, corespondenta la Pentagon a ziarului. La data de 17 noiembrie, aceasta l-a intalnit pe Elizondo, pentru a-i auzi povestea, in holul unui hotel nedezvaluit, langa Union Station din Washington D.C., unde „el a stat cu spatele la perete, cu ochii pe usa”. Afirmatiile lui Elizondo erau atat de surprinzatoare incat ziarista a fost la inceput sceptica, dar a ramas interesata sa obtina si alte dovezi.
Apoi, Carl Hulse, corespondent sef din Washington pentru New York Times, care il cunostea mai demult pe Harry Reid, a ajutat la organizarea pentru Helene Cooper a unui interviu cu acesta. Ea a zburat la Las Vegas pe 5 decembrie si s-a intalnit cu fostul senator. Acesta i-a confirmat ca a cerut, cu adevarat, in 2007, finantarea proiectului „super secret” din bugetul Departamentului Apararii. El a fost sustinut, la acea vreme de alti doi senatori, membri ai subcomisiei pentru bugetul apararii, Ted Stevens si Daniel K. Inouye. „Au fost asa-numiti bani negri”, spunea Reid. „Stevens stia despre asta, Inouye stia si el. Asta a fost si asa am dorit-o”. Vorbind despre actiu-nile sale de atunci, Reid spunea: „Nu mi-e jena, sau rusine si n-am nicio parere de rau pentru ca am facut asta. Cred ca este unul dintre lucrurile bune pe care le-am facut in serviciul meu din Congres. A fost ceva pe care nimeni nu-l mai facuse inainte”.
Leslie Kean l-a intervievat pe magnatul aerospatial, Robert Bigelow, care a confirmat si el participarea sa, fiind nemultumit de faptul ca americanii s-au abtinut de la cercetari serioase privind fenomenul OZN, din cauza unui „tabu copilaresc”. La randul sau, Ralph Blumenthal a intervievat un proeminent sceptic in privinta OZN-urilor, pentru a realiza „o vedere de perspectiva”.
Blumenthal a subliniat cat a fost de important ca sa nu se accepte nicio informatie fara dovezi. „Acest domeniu atrage atat fanatici cat si demistificatori; iar multi americani raman extrem de sceptici privind existenta fenomenului, asa cum este el prezentat in mod obisnuit”. Au urmat deci „schite dupa schite ale viitorului articol”, telul principal fiind „sa lase ancheta sa vorbeasca de la sine, fara partinire”.
Informatii credibile
Apoi, pe 8 decembrie, Helene Cooper s-a intalnit cu un purtator de cuvant al Pentagonului, pentru a-i cere sa raspunda la informatiile adunate. Raspunsul a venit repede. Purtatorul de cuvant al Pentagonului a confirmat ca proiectul a existat si a fost condus de Elizondo. Dar nu a putut spune cat timp a fost el responsabil de proiect si a refuzat sa raspunda la intrebari detaliate despre alte activitati ale acestuia sau ale biroului sau. A mai adaugat ca Departamentul Apararii „ia in serios toate amenintarile si potentialele amenintari la adresa poporului nostru, a averilor noastre si a misiunii noastre si ia masuri atunci cand se dezvolta informatii credibile”.
Pe 16 decembrie, New York Times si Politico au raportat, aproape simultan, despre existenta proiectului. Washington Post realizase si el, in paralel, mai multe interviuri confidentiale timp de doua luni cu Elizondo si Christopher Mellon, fost subsecretar adjunct al apararii pentru informatii, care, si-a dat si el demisia pentru a se alatura companiei „Academia de Arte si Stiinte To The Stars”. Documentele furnizate de fostii oficiali au inclus si scrisorile de sustinere a proiectului din partea fostului lider al Senatului, Harry M. Reid.
Pe 19 decembrie 2017, un reporter a cerut secretarul de presa al Casei Albe, Sarah Huckabee Sanders, sa spuna daca Trump crede in OZN-uri si daca seful ei intentioneaza sa restabileasca finantarea cercetarii acestui domeniu, finantare care se spune ca a fost sistata in 2012. Ea a declarat reporterilor ca nu a discutat despre OZN-uri cu presedintele Donald Trump, „dar voi verifica si voi fi fericita sa va tin la curent”…
DAN D. FARCAS
Comentarii