Pe 3 februarie 2022, Christopher Mellon, fost subsecretar adjunct al Departamentului Apararii al SUA (DoD) si militant pentru problematica Fenomenelor Aerospatiale Neidentificate (Unidentified Aerial Phenomena – UAP) a publicat in „TheDebrief” un foarte mare si important articol, intitulat „De ce absenteaza nemotivat Air Force din problematica OZN”, din care voi spicui, pentru cititorii revistei „Magazin”, ideile principale.
Ca preambul, el citeaza purtatoarea de cuvant a DoD care afirma in iulie 2020: „Asa cum am spus anterior, Departamentul Apararii si toate departamentele militare iau foarte in serios orice incursiune a aeronavelor neautorizate in poligonele noastre de antrenament sau in spatiul aerian desemnat si examineaza fiecare raport”. Cu toate acestea Air Force a afirmat, de cate ori a fost solicitat in ultimii ani, ca ei nu stiu sa fi avut intalniri sau rapoarte UAP.
Actiuni repetate
In iunie anul trecut, Directorul de Informatii Nationale (DNI) a lansat un raport public intitulat „Evaluare preliminara: Fenomene aeriene neidentificate”. Raportul a confirmat ca vehiculele de origine si capacitate necunoscuta opereaza in mod repetat, cu aparenta impunitate, in spatiul aerian militar restrictionat al SUA. De asemenea, se pare ca, in unele cazuri, aceste vehicule manevreaza in moduri care depasesc nu numai capacitatile aerospatiale ale SUA, ci si intelegerea noastra a fizicii. Dupa cum a spus senatorul american Martin Heinrich, membru al Comitetului de Informatii al Senatului, „Nu stiu ce este, dar de fiecare data avem piloti autorizati care descriu ceva ce nu pare sa fie conform cu legile fizicii care guverneaza aviatia. Si se afla in spatiul aerian al SUA. Cred ca trebuie sa ajungem la fondul acestei probleme.”
Raportul DNI a mentionat 144 de incidente, din 2004 incoace, in care armata americana a detectat aceste aeronave enigmatice. Iar in 80 de cazuri, mai multe sisteme cu senzori au coroborat simultan prezenta UAP. Desi Biroul Secretarului Apararii (OSD) si DNI refuza sa clarifice acest aspect, reiese ca Fortele Aeriene ale SUA (USAF) au contribuit cu foarte putine sau poate cu niciunul, dintre cele 144 de rapoarte. Daca unul sau doua rapoarte UAP ale USAF au scapat, ele sunt, in cel mai bun caz, exceptia care confirma regula. Altfel, aproape toate rapoartele au fost ale marinei americane.
Cum este posibil acest lucru – se intreaba autorul – avand in vedere responsabilitatea globala a US Air Force pentru apararea aerospatiala si capacitatile sale masive de supraveghere aeriana si spatiala? Sa credem ca USAF nu a detectat niciun fenomen aerian neidentificat (UAP) din 2004 pana in 2021? Aceasta lipsa in raportare a USAF ridica indoieli cu privire la credibilitatea Fortelor Aeriene fata de problematica UAP si la receptivitatea acesteia la supravegherea civila. In continuarea articolului, Mellon prezinta date care indica faptul ca Fortele Aeriene si organizatiile sale componente au detectat de fapt mii de UAP din 2004 pana in 2021. Teoretic, niciuna nu a reprezentat tehnologia inovatoare rusa sau chineza si cu atat mai putin avem dovezi ca ar fi nave spatiale extraterestre. Noi pur si simplu nu stim ce sunt. De aceea si sunt „neidentificate”.
Aceasta prapastie dintre candoarea Marinei si reticenta Fortelor Aeriene nu este rezultatul utilizarii diferitelor sisteme radar sau al monitorizarii diferitelor regiuni. Se pare ca pur si simplu sefii fortelor aeriene refuza supravegherea civila a problematicii UAP. Acest lucru poate parea dur – spune Mellon – dar el nu stie ce alta concluzie sa traga din faptele pe care urmeaza sa le expuna in continuare.
Fortele Aeriene poseda o capacitate masiva de supraveghere aeriana si spatiala. Aria vasta, durata si fidelitatea tehnologiei de supraveghere USAF garanteaza ca ea colecteaza si date UAP. Capacitatile de supraveghere pe care contribuabilul le-a oferit cu generozitate Fortelor Aeriene sunt uimitoare, dar niciun sistem, sau macar sistem de sisteme, nu este capabil sa identifice corect tot ce se afla pe orbita sau in atmosfera.
Exista o serie de exemple specifice de incidente UAP ale USAF care, in mod inexplicabil, raman neraportate si acoperite. Nu exista loc pentru ignoranta (pretextul ca nu avem date pertinente UAP) sau pentru omniscienta (ca am putut identifica absolut tot ce am urmarit).
Intre capacitatile neclasificate de supraveghere ale USAF se afla (a) Gardul spatial (The Space Fence): „Cel mai avansat radar din lume”. Acesta urmareste peste 25.000 de obiecte din spatiu, unele dintre ele fiind la fel de mici ca o biluta de marmura, (b) Sistemul retele radar cu control de faza (SSPARS, anterior BMEWS), cu care este inconjurata America de Nord. El a fost conceput in principal pentru a detecta rachete balistice intercontinentale sau rachete de croaziera lansate de pe mare. Numeroasele UAP pe care US Navy le-a intalnit in largul coastelor de est si de vest ale SUA trebuie sa fi fost vazute si de aceste sisteme puternice, gestionate de USAF. Oare niciunul dintre aceste radare imense nu a detectat vreunul dintre UAP-urile raportate de marina?
E drept, aceste radare suprima automat informatiile care nu sunt legate de tintele „de interes”, dar in conditiile in care tehnologiile se schimba rapid, algoritmii corespunzatori ar trebui adaptati, altfel eficacitatea echipamentelor ar fi pusa sub semnul intrebarii.
Exista un tipar al incidentelor UAP care implica survolari ale navelor de razboi americane, ale bazelor fortelor aeriene si ale centralelor nucleare. Exemple bune pot fi gasite intr-o serie de articole de specialitate excelente si foarte detaliate. Avioanele fara pilot reprezinta si ele o provocare serioasa si in crestere. Din aceste motive, dar si din altele, a devenit esential sa se poata evalua eficacitatea SSPARS si a altor sisteme radar in ceea ce priveste dronele si UAP.
Supraveghere spatiala
Importante mai sunt si urmatoarele: (c) Reteaua globala de monitorizare acustica cu infrasunete, sistem compus din 60 de statii din 35 de tari care monitorizeaza undele de presiune de joasa frecventa din atmosfera. (d) Reteaua de Supraveghere Spatiala din SUA cu cel putin 29 de sisteme distincte de supraveghere spatiala la nivel mondial, care includ cele mai puternice radare din lume, inclusiv cele din SSPARS discutate mai sus, dar si altele, cum ar fi Site C-6 de la baza Air Force din Eglin, care poate detecta un obiect de dimensiunea unei mingi de baschet de la 22.000 de mile distanta. O alta componenta importanta a sistemului integrat de supraveghere spatiala este Telescopul de Supraveghere Spatiala (SST) DARPA, capabil sa scaneze rapid regiuni mari din spatiu si sa monitorizeze obiecte indepartate si care se misca rapid, cum ar fi asteroizii. Alte sisteme, unele cunoscute ca au colectat date UAP, includ sistemul de supraveghere spatiala optica la sol GEODSS (care detecteaza „tinte necorelate”), programul spatial geosincronic de constientizare a situatiei (GSSAP) si uimitorul sistem radar in banda X al Marinei. Centrul de operatiuni spatiale combinate (fost Centrul de operatiuni spatiale comune) de la baza fortelor spatiale Vandenberg si Centrul de control spatial de la muntele Cheyenne sunt ambele depozite de date culese prin aceasta formidabila retea de su-praveghere spatiala. Din nou, chiar daca sunt concentrate in mare masura pe spatiu, mai degraba decat pe atmosfera, aceste sisteme sunt folosite si pentru a detecta rachete de croaziera lansate de pe mare. Avand in vedere capabilitatile acestor sisteme, unele trebuie sa fi detectat UAP in perioada lunga avuta drept tinta (2004-2021).
Mai sunt folosite: (e) Sistemul spatial in infrarosu (SBIRS), de fapt o retea de sateliti care opereaza pe orbite terestre medii, foarte eliptice si geosincrone, (f) radare AESA aflate pe aeronave, (g) Administratia Federala a Aviatiei (FAA). Sistemele sale radar cu raza lunga de actiune alimenteaza Comandamentul Nord-American de Aparare Aerospatiala (North American Aerospace Defense Command – NORAD) si USAF prin sistemul comun de supraveghere. NORAD este la curent cu toate datele de pe site-urile FAA. Exista si alte sisteme de supraveghere, ca si zecile de mii de rapoarte de la organizatiile civile. Toate aceste sisteme ofera zilnic munti de date de supraveghere. Din 2004 pana in iunie 2021, Fortele Aeriene trebuie sa fi colectat multe date UAP pertinente. Unde sunt aceste date? De ce niciunul dintre incidentele observate nu a fost raportat Grupului operativ UAP sau Congresului de catre Fortele Aeriene? Vor fi oare ele raportate in viitor?
DAN D. FARCAS
Comentarii