Asa cum cititorii acestei pagini probabil isi amintesc, pe 17 mai 2022, a avut loc prima audiere deschisa in Congresul SUA, din ultima jumatate de secol, pe tema fenomenelor aeriene neidentificate (UAP; denumite anterior OZN-uri).
Continutul partii publice a audierii (deoarece a existat si una secreta) a fost dezamagitor, dand impresia ca Pentagonul si Comunitatea de Informatii nu doresc sa renunte la controlul exclusiv asupra acestui subiect si urmaresc blocarea dezvaluirilor publice.
Audierea a fost precedata de mai multe briefing-uri confidentiale, care au pregatit terenul. Intr-un articol din februarie, in publicatia Politico, analistul Bryan Bender a incercat sa creioneze atmosfera din preajma evenimentului din mai. Un consilier i-a declarat ca legislatorii care primesc ultimele informari secrete despre OZN-uri spun ca agentiile de securitate nationala inca nu iau in serios rapoartele despre aeronavele foarte avansate, de origine necunoscuta, care incalca spatiul aerian protejat. Alte trei persoane direct implicate i-au confirmat ca membrii comisiilor Senatului pentru Informatii si Servicii Armate au primit rapoarte clasificate cu privire la eforturile de colectare a datelor, pe care Pentagonul si agentiile de inteligence sunt acum obligate sa le urmareasca pentru a investiga mai riguros rapoartele despre OZN-uri. Dar legislatorii ar dori mai multi analisti si sisteme de supraveghere dedicate determinarii originii aeronavelor – si nu doar mai multe rapoarte despre existenta lor.
O problema urgenta
Senatoarea Kirsten Gillibrand, pe care am evocat-o de mai multe ori in articolele anterioare de pe aceasta pagina, a numit fenomenul „o problema urgenta” pe care Departamentul Apararii (DoD) trebuie s-o ia mult mai in serios si sa se puna in miscare pentru a o aborda pe termen lung. Ea a fost una dintre initiatorii amendamentului din Legea de autorizare a apararii nationale pe 2022, care cerea Pentagonului sa creeze Biroul de Supraveghere si Rezolvare a Anomaliilor. Legea, semnata de presedintele Joe Biden, a cerut, de asemenea, un raport anual si informari semestriale pentru Congres, cu descrieri ale tuturor incidentelor UAP, cum ar fi cele „asociate cu active nucleare militare, inclusiv arme nucleare strategice si nave si submarine cu propulsie nucleara.” Din pacate, asa cum s-a vazut, DoD a preferat crearea unei structuri mult mai inchise, ceea ce a facut ca unii membri ai Congresului si personalul lor sa inceapa sa-si manifeste nemultumirea cu privire la progresul realizat.
Senatorul de Florida Marco Rubio, principalul republican din comisia de informatii, a spus, de asemenea, ca Pentagonul refuza, in mod flagrant, sa indeplineasca indicatiile Congresului. „Nu se misca suficient de repede, nu fac suficient, nu impartasesc suficient.”
Reprezentantul Tim Burchett, membru al Subcomitetului pentru Aviatie si pentru Transport al Camerei, a declarat: „Nu am incredere in Departamentul Apararii ca va face corect acest lucru, deoarece conducerea sa a fost partasa intotdeauna la acoperirea faptelor”. El a adaugat: „Este clar, din dovezile publice, ca nu detinem controlul deplin asupra spatiului nostru aerian.” „Aceasta este o problema de securitate nationala si este, de asemenea, o situatie inacceptabila.”
„Am vazut tot ce avem (in documente)”, a spus un fost inalt oficial al serviciilor de informatii, care avea acces la portofoliul OZN, referindu-se la programele de aeronave clasificate din SUA, „si sunt foarte increzator ca nu sunt ai nostri”. Incertitudinea continua ii determina pe membrii Congresului sa creasca presiunea asupra Pentagonului si agentiilor de spionaj pentru ca nu doar sa colecteze rapoarte UAP, ci sa faca mult mai mult „pentru a afla ce naiba se intampla” ori „sa preseze pe oricine altcineva sa faca asta.” O metoda ar fi sa se stabileasca unde sunt raportate cel mai frecvent observarile si apoi sa se prevada sisteme tehnice pentru a monitoriza acele zone in mod regulat – de exemplu cu ajutorul unor sateliti. Din pacate, exista multe alte prioritati mai importante.
Luis Elizondo, fostul responsabil al proiectului OZN din Pentagon, spunea intr-un interviu ca el considera ca o problema faptul ca in cadrul guvernului exista inca „buzunare de informatii” despre UAP care nu sunt partajate nici cu noul organism de supraveghere al Pentagonului, nici cu Congresul. Si cand acestia din urma primesc „informatii si date si videoclipuri si fotografii care nu sunt furnizate de DoD, se creeaza o situatie in care mana stanga nu stie ce face mana dreapta”, ceea ce le submineaza si mai mult increderea in capacitatea guvernului de a cauta si de a oferi raspunsuri. Intentia noii legi „nu este de a considera UAP-urile ca o problema de perturbare meteo sau de gunoaie spatiale”, a spus Elizondo. „Acest lucru nu trebuie confundat cu tehnologiile distinctive care sunt utilizate si demonstrate in spatiul aerian controlat al SUA.”
A doua zi dupa audierile din Congres, Prof. Avi Loeb, seful Proiectului Galileo, director al Institutului de Teorie si Calcul de la Centrul Harvard-Smithsonian pentru Astrofizica si fost presedinte al departamentului de astronomie de la Universitatea Harvard (2011–2020), a postat pe net un articol in care comenta evenimentul, articol din care merita sa citez cateva idei.
Cea mai importanta concluzie a sa era ca guvernul discuta acum serios despre UAP si doreste sa inteleaga natura lor. Prin urmare, „este de datoria oamenilor de stiinta sa asiste guvernul in aceasta cautare, sa identifice cele neidentificate si sa elimine termenul «neidentificat» din lexicul nostru”.
Obiectele tehnologice neidentificate fie au fost facute de oameni, fie au fost facute de civilizatii extraterestre. In primul caz, guvernul doreste sa stie ce tehnologii sunt folosite de alte natiuni. In al doilea caz, oamenii de stiinta doresc sa stie ce tehnologii au fost dezvoltate de civilizatiile extraterestre.
Evident, in timpul audierii din Congres fenomenul UAP/OZN a fost considerat ca o potentiala amenintare la adresa securitatii nationale. Din pers-pectiva aceasta, rapoartele membrilor personalului militar sunt de o importanta primordiala. Sarcina oamenilor de stiinta este complementara. Ei nu trebuie sa explice majoritatea rapoartelor. Chiar daca un singur obiect este de origine tehnologica extraterestra, printre multe altele care sunt facute de om, acest fapt ar reprezenta cea mai importanta descoperire din istoria omenirii.
Colectarea de noi date
In plus, oamenii de stiinta sunt preocupati de toate locatiile geografice posibile, indiferent daca ele gazduiesc bunuri militare sau facilitati nationale, in timp ce echipamentele extraterestre ar putea sa nu adere la granitele nationale. Din motivele de mai sus, audierea din Congres nu ar fi putut servi stiintei. Este datoria complementara a oamenilor de stiinta sa colecteze date noi, de o calitate superioara celor obtinute in mod anecdotic de personalul militar. In acest scop, proiectul Galileo va asambla, in cel mai scurt timp, pe acoperisul Observatorului Harvard College, un sistem telescopic. Acesta va monitoriza continuu cerul in benzile de infrarosu, vizibil si radio, inregistrand si sunete si miuoni. Datele vor fi analizate cu ajutorul unui software de ultima generatie care utilizeaza inteligenta artificiala si invatarea automata pentru a identifica obiectele de pe cer si a interpreta proprietatile acestora. Daca va fi un succes, se vor face cópii ale sistemului, care vor fi distribuite in diferite locatii. Avi Loeb isi exprima speranta ca in decurs de un an sau doi, cele aflate vor putea ajuta guvernul sa descifreze natura UAP.
Comparand cautarea cu o expeditie de pescuit, Loeb sublinia ca nu ar trebui sa ne asumam in avans natura pestelui pe care il vom prinde. Inlaturarea necunoscutelor privind natura UAP este un serviciu important pentru societate, indiferent de ceea ce se va gasi. „Posibilitatea ca UAP sa fie de origine extraterestra nu este o speculatie salbatica, deoarece stim ca o parte importanta din totalitatea stelelor asemanatoare Soarelui gazduiesc planete de dimensiunea Pamantului la o distanta similara. Majoritatea acestor stele s-au format cu miliarde de ani inaintea Soarelui, permitand sondelor lor sa traverseze galaxia noastra de mai multe ori. Ar fi arogant din partea noastra sa ne relaxam pe canapeaua de acasa si sa ne intrebam: «unde sunt toti?» fara sa ne uitam pe fereastra dupa vreun vecin”.
Audierea din Congres a mai eliminat din tabuul asupra unei discutii serioase despre UAP. Daca guvernul si stiinta vor lucra impreuna pentru a afla natura UAP, vom putea avansa in intelegerea unei realitati pe care o impartasim cu totii.
DAN D. FARCAS
Comentarii