Comentam, saptamana trecuta, un articol postat in luna iunie 2018 de colonelul in retragere John B. Alexander, Ph.D. o personalitate marcanta a cercetarilor de granita din SUA, in particular ale fenomenului OZN. Mentionez, in cele ce urmeaza, alte cateva detalii din acest articol, in care apar numeroase afirmatii surprinzatoare, ori chiar stranii, sprijinite insa, absolut toate, de trimiteri la o stufoasa bibliografie.
Opinia colonelului – impartasita de altfel de tot mai multi cercetatori – este ca OZN-urile sunt interconectate cu alte fenomene anormale, incluzand experientele in preajma mortii (Near Death Experiences – NDE) , vizionarea la distanta (Remote Viewing), psihokinezia (numita si telekinezie), comunicarea cu persoane decedate si chiar criptozoologia, adica aparitia unor animale imposibile, sau care nu au ce cauta in locul respectiv. Si mai exista si altele. In plus, se pare ca in fenomenul OZN constiinta umana joaca un rol cheie.
Exista nenumarate observatii veridice ale acestor fenomene, in contextul unor aparitii OZN. Ele includ atat dovezi fizice, cuantificabile, cat si aspecte mentale/psihologice in care esentiala este relatarea martorului. S-au semnalat multe anomalii temporale derutante. Intre acestea autorul mentioneaza cazuri de precognitie, retrocognitie, ori de retrocauzalitate. Fiecare dintre aceste fenomene – incarcate adesea cu enigme si paradoxuri – prezinta probleme multiple; iar totalitatea observatiilor ilustreaza complexitatea problemelor care se cer rezolvate.
Cercetari aprofundate
In consecinta, autorul articolului se intreaba care ar putea fi rolul potrivit pentru agentiile guvernamentale din SUA in cercetarea OZN-urilor si a celorlalte fenomene legate de ele? Intre 1984 si 1988, Alexander participase la un proiect secret OZN, numit, pentru convenienta Advanced Theoretical Physics (ATP). Atat acel studiu, cat si proiectul AATIP al Agentiei de Informatii a Armatei (DIA), derulat intre 2008 si 2012, au evocat problema amenintarii la adresa securitatii nationale. Desigur, aceasta motivatie este, la prima vedere, convingatoare, totusi ea nu justifica in mod necesar si finantarea proiectului. Nu tot ceea ce nu este inteles constituie o amenintare. Dar daca – asa cum sugereaza autorul – fenomenele enuntate sunt legate intre ele, apar enorme implicatii teleologice, privind doctrina ca Universul are un scop, un proiect si un Proiectant. Ea implica, de pilda – spune Alexander – existenta unei constiinte universale, nonlocale.
Intelegem ca, in timp ce ar putea interesa, intr-o oarecare masura, guvernele, domeniul fenomenelor enuntate afecteaza toate aspectele activitatilor omenesti si tinteste centrul sistemelor noastre individuale de credinta, ca si pe cel al principiilor organizatorice institutionale. In societatile seculare, cele care s-au separat de credintele religioase, nu se pune problema implicarii guvernamentale nemijlocite in confirmarea acelor atribute sau ipoteze „paranormale”. Ar putea exista eventual un interes de a aplica in practica anumite aspecte ale diferitelor fenomene, asa cum a fost, de pilda, programul de vizionare de la distanta al CIA si DIA. Prin urmare – spune Alexander – in timp ce un studiu guvernamental continuu al OZN-urilor ar putea fi util, el ar trebui sa fie completat de o cercetare mult mai aprofundata, sponsorizata de sectorul civil. Din pacate, programele de coeziune si coordonare nu sunt inca suficient de evoluate si sunt adesea inhibate chiar de cei care-s foarte apropiati de subiect.
Domeniul cercetarii si dezvoltarii, in sectorul public, este aproape intotdeauna prizonierul unei lupte constante de a obtine si a justifica finantarea. Inaltii functionari guvernamentali se confrunta cu responsabilitati si orice proiect, pentru care este putin probabil sa se obtina o rentabilitate demonstrabila a investitiilor, este vulnerabil. Atunci cand, in 1968, raportul Comisiei Condon recomanda oprirea proiectului OZN Blue Book, unul dintre argumente a fost ca studiul „fenomenelor OZN nu ofera un camp rodnic in care sa fie cautate descoperiri stiintifice”. In timp ce cativa oameni asociati proiectului DIA (din 2008-2012) cred ca s-au inregistrat unele progrese in intelegerea fizicii care sta la baza observatiilor, exista foarte putine dovezi publice care sa sustina pretentiile lor. In mod clar, superiorii care trebuiau sa supravegheze proiectul nu au fost suficient de convinsi, prin analiza cost-beneficiu, ca acesta este mai util decat alte proiecte militare, care erau in competitie pentru aceleasi fonduri. In cadrul Departamentului Apararii al SUA, conflictele reale si actuale prevaleaza intotdeauna asupra unor amenintari doar potentiale. Alexander isi amintea ca si in cazul proiectului ATP, cel din anii optzeci, recomandarile sale pentru finantare nu au reusit sa convinga liderii de rang inalt.
In ipoteza ca recentul proiect OZN al DIA a adaugat ceva la cunostintele noastre despre fenomen, lipsa de transparenta, mai precis nepublicarea studiilor, a provocat o mare neliniste si chiar resentimente in randul publicului larg care are un interes in acest subiect. Solicitand un sprijin extern, guvernul a angajat contractori, predominant Bigelow Aerospace. Dar contractorii nu sunt obligati sa respecte cerintele legii pentru libertatea informarii (FOIA) si de multe ori pretind ca sunt proprietarii informatiilor obtinute. Astfel, ei nu au obligatia de a-si face publice rapoartele. In aceasta situatie, informatiile utile nu sunt puse la dispozitie decat pentru un numar foarte limitat de beneficiari. Alexander a mentionat ca lipsa de transparenta si stocarea centrala a datelor nu este o trasatura unica, apartinand doar proiec-tului AATIP sau altor studii similare. El a dat ca exemplu cazul lui William Coleman, un colonel retras din Fortele Aeriene SUA, care a avut o intalnire extraordinara cu OZN-uri. Mai tarziu, a fost seful Oficiului de Informare Publica al Fortelor Aeriene din SUA, inclusiv pentru proiectul Blue Book. La pensionare, s-a alaturat starului de televiziune Jack Webb si impreuna au produs o serie de programe legate de fenomenul OZN. In conversatiile personale cu Alexander, Coleman i-a spus ca a pastrat materialele a peste 100 de cazuri pe care le-a considerat de maxima stranietate si de maxima credibilitate. Desi a promis in mod repetat ca va face publice aceste informatii, el le-a dus in mormant. De altfel – spunea Alexander – cercetatorii care poseda date critice si care imbatranesc prezinta o problema serioasa pentru intregul domeniu al ufologiei.
Cazurile OZN observate si raportate de personalul agentiilor guvernamentale din SUA reprezinta doar o parte mica, desi semnificativa, a evenimentelor inregistrate in intreaga lume, in orice an. Ceea ce a adus nou Departamentul Apararii in acest domeniu este o varietate de senzori avansati; dar unii parametri si capabilitati de functionare ai acestora raman clasificati. Dominata de partizanii teoriilor conspiratiei, comunitatea OZN nu intelege foarte bine cum functioneaza institutiile militare, iar problema secretului inutil ii revigoreaza in continuare confuziile. „Contrar asteptarilor unor persoane, cele revelate pana acum nu fac parte dintr-un proiect de dezvaluire, infam sau masiv, preconizat de guvernul SUA” – a precizat colonelul.
Finantare mai mare
Finantarea reprezinta o chestiune relevanta. Trebuie sa se inteleaga – scria Alexander – ca OZN-urile si toate fenomenele conexe lor sunt la fel de complexe ca si, de pilda, SIDA sau cancerul, carora li s-au dedicat programe care au consumat sute de miliarde de dolari. Desi s-au inregistrat progrese substantiale in cercetarea cancerului, oamenii de stiinta medicali raman inca departe de anuntarea unui tratament complet.
De asemenea, este important de observat ca aproape toata finantarea pentru cercetarea cancerului se bazeaza pe un model alopatic de tratament care implica chirurgie sau agenti farmacologici. Un mecanism similar este valabil si pentru cercetarea stiintifica in alte domenii. De exemplu – spunea Alexander – pe baza unor dogme stiintifice, inclinate partinitor spre materialism, fizicienii au cheltuit miliarde de dolari in cautarea presupusei „Particule a lui Dumnezeu”. Pentru comparatie, cea mai buna estimare este ca, la nivel global, doar circa zece milioane de dolari sunt cheltuite anual pentru a studia fenomene precum OZN-uri, constiinta extinsa, ori fenomene psi. Lipsa fondurilor disponibile genereaza o concurenta intensa in locul cooperarii, si, adesea, un simt exacerbat al proprietatii privind informatiile. Aceasta nu este o formula de succes in rezolvarea problemelor cu care ne confruntam.
Fenomenele amintite mai sus sunt reale, interdependente si merita investigatii serioase. Complexitatea problemelor sfideaza raspunsurile simple si adesea logica. Sunt necesare studii masive, cuprinzatoare, interdisciplinare, care sa angajeze cele mai prestigioase institutii pe plan mondial. Cine le va finanta? Din pacate, Alexander nu vedea un raspuns.
DAN D. FARCAS
Comentarii