Fenomenul mistic

          In epoca primitiva misticismul nu atinsese înca gândirea abstracta. Aceasta debuteaza cu homo sapiens si este semnul pornirii civilizatiilor pamântene.

          In epoca primitiva misticismul nu atinsese înca gândirea abstracta. Aceasta debuteaza cu homo sapiens si este semnul pornirii civilizatiilor pamântene. Lunga epoca a idolatriei supravegheaza relatia cu paresimile investite cu spirit influent în societate si în destinul individual. Multimea spiritelor suprasaturase mediul înconjurator si semnele naturale, totul. De la vietuitoare la arbori, de la regnul mineral la mersul norilor în atmosfera totul era dominat de un spirit, de fapt de o putere fata de care omului nu-i revenea misiunea de a coordona supranaturalul, ci doar de a se supune si de a se feri de el…
          Fenomenul mistic este legat de capacitatea trairii, el este o marcare psihica speciala, prin care inteligenta umana si intuitia au urcat vertiginos ajungând în mii de ani la suprematia creatiei. Pâna la revelatiile divine fenomenul mistic era o permanenta atribuire mentala de sensuri inexistente, investite cu puteri presupuse a exista în realitatea vazuta si în aceea nedata vederii. Fenomenul se modifica radical, deoarece apare adevarul, apare constiinta existentei lui Dumnezeu, iar din acest moment viata pamânteasca si Universul în totalitatea sa au o cauza care genereaza efecte…
          Interesant este sa retinem din observatii curente modul în care azi se manifesta fenomenul mistic religios. A disparut fabulatia si ei i-a luat locul dovada. Fara dovada, azi ne este mai greu sa credem în manifestarea unui fenomen. Chiar daca exercitiul spiritismului nu poate fi atestat în întregime, adeseori datorita insubstantialitatii mesajelor, totusi trebuie sa acreditam ideea ca lumea spiritelor nu-i o creatie a fenomenului mistic, ci o alta realitate a altei lumi deloc straine de lumea materiala exprimata tridimensional…
          Experienta pe care ti-o ofera fenomenul în discutie este fara îndoiala extraordinara, unica, generatoare de profunde meditatii si de socuri ale trezirii. Am proaspata în memorie întâmplarea pe care mi-a relatat-o un duhovnic, Pui Gherontie, cel care acum trudeste la punerea pe temelie a manastirii din Busteni, plantata la baza Caraimanului, în linie descendenta cu celebra cruce din pisc…
          Prin pilda parintelui Gherontie iesim de fapt din fenomenul mistic si intram cu ochii deschisi în revelatie. Paralizat, cu bratul si piciorul drept inerte, dependent de sprijinul celor din jur si de cârja, parintele s-a pomenit dintr-o data, dupa luni de zile de sedere în spital, viguros si teafar, iar cauza acestei revigorari totale nu a putut fi lamurita de lumea medicala. Pur si simplu, într-o dimineata s-a trezit sanatos, a început sa strânga mâna celor din jur cu putere, uimindu-i, a început sa umble ca orice om normal. La scurt timp dupa însanatosirea miraculoasa, duhovnicul, preocupat ani de zile de zidirea unei manastiri în Bucegi, primeste revelatia prin vis. I se spune sa caute un loc în care va distinge un brad cu ramurile în forma de candelabru, trunchiul si sase ramuri dispuse simetric, în linie dreapta fata de trunchiul devenit axa a bratelor…
          Au trecut luni de zile de alergaturi, însotit de tehnicieni, în cautarea acelui conifer care i se revelase în vis prin intermediul unei înalte autoritati sacre. Dar laitmotivul visului cu mentiunea expresa a acestui arbore nu a încetat nici o clipa, era ca o dictare din ceruri pentru o mare fapta pe pamânt…
          Într-o zi, parintele Gherontie are norocul sa-si vada în relief simbolul revelatiei. A fost un moment de rascruce al vietii duhovnicului, a fost marea bucurie, pentru ca ce i se spusese sa caute, el întâlnea în realitate, realitatea însasi coborâse din vis ca sa se arate dupa dorinta sacra…
          Locul din Busteni anuntat pe calea visului este la ora aceasta santier. A aparut biserica manastirii, se sapa la fundatia manastirii, la chilii…