Reporterul din industria spatiala Leonard David a obtinut în aprilie, pentru revista Scientific American, un interviu cu dr. Jon Kosloski, directorul Biroului de Rezolvare a Anomaliilor (AARO) din cadrul Departamentului Apararii al SUA.
Pentru cei care nu sunt familiarizati, AARO a fost înfiintat de Congres în decembrie 2022 pentru a investiga fenomenele anomale neidentificate (UAP/ OZN), inclusiv obiecte „transmediu”, adica lucruri observate în cer, pe uscat, sub apele planetei noastre si în spatiu dincolo de atmosfera Pamântului.
Reamintim ca dr. Jon Kosloski, actualul director al biroului AARO, care a preluat functia în august 2024, a urmat în functie lui Sean Kirkpatrick, care a plecat în decembrie 2023. Prestatia acestuia a fost considerata, în general nesatisfacatoare. Ufologul belgian André Skondras scria ca daca exista o persoana responsabila pentru neîncrederea profunda a publicului – în special a comunitatii OZN – în AARO, considerând-o o cauza pierduta, aceasta este dr. Sean Kirkpatrick. În interviul dat acum, Kosloski a împartasit o viziune înnoita pentru AARO, abordarea sa în investigarea UAP-urilor si gândurile sale despre ipoteza extraterestra ca posibila explicatie pentru observatiile inexplicabile.
Un site disponibil publicului pentru raportarea incidentelor
În interviu dr. Kosloski a spus ca poate înaltul nivel de secret care înconjoara fenomenul OZN la nivelul armatei împiedica accesul la acele date care ar putea lamuri natura fenomenului. El s-a mai întrebat: „Ce tip de date vor fi necesare pentru a demonstra comunitatii stiintifice, fara nicio umbra de îndoiala, ca acest fenomen anomal nu a fost un artefact senzorial si este ceva cu adevarat ciudat?”.
Din întrebarea sa, pare clar ca nu este complet constient de vastul volum de literatura despre OZN-uri – o baza esentiala pentru orice cercetare stiintifica. Aici începe cercetarea adevarata. Luati, de exemplu, dosarele Blue Book, declasificate în anii 1970 si puse la dispozitia cercetatorilor; acestea contin unele dintre cele mai puternice dovezi care sustin existenta OZN-urilor. Si sa nu uitam concluziile provizorii trase de regretatul fizician atmosferic dr. James E. McDonald în declaratia sa din 1968 privind obiectele zburatoare neidentificate: „Pe baza dovezilor pe care le-am examinat si a evaluarii mele a ipotezelor alternative, consider acum ca Ipoteza 7 (Dispozitive extraterestre de un anumit tip de supraveghere) este cea mai probabila a fi corecta. Cu toate acestea, instinctele mele stiintifice ma conduc la evitarea acestei predictii, sugerând ca, daca OZN-urile nu sunt de origine extraterestra, s-ar putea dovedi a fi ceva si mai bizar – ceva de un interes stiintific poate chiar mai mare decât niste dispozitive extraterestre”.
În interviul pentru Scientific American, Kosloski a explicat ca AARO lucreaza acum la un site pentru raportarea incidentelor, disponibil publicului, ca si la un lant de procesare semiautomatizat pentru a aduce rapid aceste cazuri si apoi a cauta corelatii cu alte cazuri din surse guvernamentale. De asemenea, se lucreaza la instrumente de învatare automata si inteligenta artificiala, astfel încât sa poata fi cautate corelatii pe o scara mai mare. AARO analizeaza, de asemenea, o mai buna utilizare a întregului sistem de senzori disponibili ai guvernului SUA.
Acest lucru va ajuta la o mai buna descriere a cazurilor, dar prezinta si provocarea potentiala de a analiza o cantitate enorma de date. Un alt efort priveste standardizarea datelor UAP. Dar trebuie respectate sensibilitatile surselor si metodelor utilizate pentru colectarea acestor date. Stigmatul raportarii unui eveniment UAP se pare ca s-a diminuat destul de mult, dar nu a disparut complet. Se fac progrese bune, dar probabil ca mai este cale de parcurs.
Kosloki a vorbit de implementarea sistemului Gremlin, o platforma de testare pentru evaluarile senzorilor si fuziunea senzorilor, în urmarirea unor UAP. Dorinta este de a împartasi rezultatele cu publicul si alte organizatii din cadrul guvernului. Se spera ca acestia vor putea lua ceea ce s-a obtinut si o vor replica.
Gremlin în sine functioneaza deja în mediul natural, de câteva luni, colectând date prin radar, camere electro-optice si în infrarosu si câtiva senzori electromagnetici. Kosloski a mentionat ca deja „Exista câteva observatii interesante care merita investigate. … Nu este evident ce este obiectul. Este neidentificat. Are unele caracteristici anormale. Si în aceste cazuri, obiectul pare sa se miste destul de repede. Si nu pare sa foloseasca ba-lize standard de aeronave. Ar putea exista mai multe explicatii pentru asta, asa ca nu tragem concluzii pripite. Dar merita investigatii suplimentare”.
Pentru acea „dezvaluire completa” ceruta de grupurile OZN, exista doua lucruri care trebuie luate în considerare. Unul este proprietarul datelor. Ar trebui sa se colaboreze cu proprietarul datelor pentru a ne asigura ca nu dezvaluim informatii sensibile despre surse si metode. „Dar, lasând asta deoparte, nu exista nimic clasificat în mod inerent despre un eveniment sau fenomen anomal”.
AARO implica în activitatea sa si mediul academic. În prezent, se concentreaza în principal pe câteva parteneriate cheie cu Centrele de Cercetare Afiliate Universitatilor (UARC – organizatii de cercetare sustinute de Departamentul Apararii, afiliate unei universitati si care ofera expertiza specializata). De exemplu, AARO a colaborat cu Institutul de Cercetare Georgia Tech, o organizatie non-profit de cercetare aplicata din cadrul Institutului de Tehnologie din Georgia, pentru a dezvolta Sistemul Gremlin.
Kosloski a recunoscut ca „AARO ar trebui sa fie cât mai transparent posibil si lucram în aceasta directie. În acelasi timp, trebuie sa respectam sensibilitatile surselor si metodelor utilizate pentru a colecta informatiile relevante pentru UAP-uri”. El a mai adaugat: „Scopul meu este ca AARO sa poata spori securitatea noastra nationala prin cresterea gradului de constientizare a domeniului, asigurându-ne ca întelegem tot ce opereaza în spatiu, în mediile aerian si maritim, precum si acele obiecte transmedii. Cred ca este plauzibil sa existe viata acolo. Nu am vazut înca dovezile substantiale de care am nevoie pentru a ma convinge ca viata extraterestra si-a gasit drumul spre Pamânt, dar sunt deschis la orice”.
O parte semnificativa din bugetul Pentagonului este în întuneric
Danny Sheehan si Kevin Wright de la New Paradigm Institute (NPI) comentau interviul scriind ca misterul din jurul OZN/UAP-urilor este doar o parte a unei probleme mult mai ample de secretizare adânc înradacinata în guvernul SUA. În ciuda faptului ca functioneaza cu un buget anual uimitor de 1 trilion de dolari, Pentagonul a esuat în mod constant sa treaca de un audit complet mandatat de Congres.
O parte semnificativa din bugetul Pentagonului este învaluita în întuneric, inclusiv finantarea pentru Programele de Acces Special Nerecunoscut si Exceptat (EUSAP), care sunt atât de clasificate încât nici macar Congresul nu are acces la ele.
EUSAP-urile sunt locul unde se desfasoara cea mai sensibila activitate de securitate nationala, inclusiv, conform marturiilor credibile ale denuntatorilor, proiecte legate de operatiuni de recuperare a OZN-urilor accidentate si programe de inginerie inversa. Desi dimensiunea exacta a asa-numitului „buget negru” al Pentagonului ramâne clasificata, analistii estimeaza ca aceasta ar putea reprezenta pâna la 7% din bugetul total al apararii, deci peste 50 de miliarde de dolari – majoritatea fiind neauditabile din cauza clasificarii.
Ce fel de informatii OZN sunt atât de sensibile încât ramân în afara supravegherii Congresului? Totusi Kosloski a spus ceva interesant: „Nu exista nimic inerent clasificat în legatura cu un eveniment sau fenomen anormal” si „Nu exista niciun motiv inerent pentru care am ignora aceste anomalii, daca am da peste ceva cu adevarat derutant”.
Kosloski a fost apoi întrebat despre transparenta si daca este corect sa „spui ca esti «transparent» în timp ce lucrezi si cu date sensibile, clasificate?”. În raspunsul sau, Kosloski a folosit scuza „surselor si metodelor” de doua ori. Cu toate acestea, Kosloski a mai spus ca „AARO ar trebui sa fie cât mai transparent posibil” si ca biroul sau lucreaza pentru a „publica cât mai multe informatii cu putinta”.
Este greu de pus în legatura rezultatele AARO de pâna acum cu ceea ce spune Kosloski. Dupa mai bine de doi ani de functionare, AARO nu a publicat fotografii si videoclipuri de înalta calitate cu UAP si nici nu a furnizat prea multe date concrete pentru ca universitarii si oamenii de stiinta sa le studieze.
DAN D. FARCAS
Comentarii