Studiul recent desecretizat, elaborat de serviciile de informatii militare din Regatul Unit încearca sa acrediteze ideea ca majoritatea „fenomenelor aeriene neexplicate” (FAN), daca nu chiar toate, pot fi explicate ca fiind formatiuni de plasma, uitând voit ca OZN-uri s-au semnalat si în afara atmosferei, ca proprietatile lor raportate sunt mult mai diversificate decât ceea ce demonstreaza formatiunile plasmatice, dar mai ales faptul ca ceea ce stim despre acestea sunt mai mult ipoteze decât certitudini.
Faptul ca un FAN poate pluti, se poate misca în sus sau în jos, eventual repetate ori, se poate divide sau reuni, ca se poate deplasa contra vântului, emana fascicule luminoase etc. sunt compatibile cu ipoteza ca ele sunt corpuri plasmatice plutitoare. Dar autorii studiului introduc si alte presupuneri ciudate: o formatiune plasmatica, luata drept FAN „se poate forma într-un loc, unde conditiile sunt propice formarii sale, dar sa ramâna invizibil pâna ce calatoreste într-o alta locatie, unde, pentru un timp, va fi sustinuta prin sine sau prin atributele ambientale”. Faptul ca în multe rapoarte scrie ca „FAN s-a îndepartat cu mare viteza” este – spun autorii studiului – doar o iluzie optica. De fapt, ar fi vorba doar de un glob de plasma care se „dezumfla” (viata acestora e foarte scurta).
„Fasciculele de lumina” sau flash-urile de diferite culori, care creeaza impresia ca „inspecteaza obiecte la nivelul solului” ar fi de fapt – afirma studiul – fie manifestarile unui câmp invizibil (si deocamdata neidentificat…) fie descarcari electrice…
Pentru a explica diferitele forme ale OZN-urilor, autorii presupun ca formatiunile plasmatice s-ar aseza uneori (deocamdata nu se stie de ce…) în triunghiuri, patrate, diamant, tigara (eventual cu hublouri…), creând iluzia ca sunt interconectate… Spatiul dintre ele ar fi doar aparent solid, fiind vorba de fapt de „o reflectie totala interna”. Nici pentru aceasta presupunere nu exista dovezi ci doar speculatii…
În ipoteza ca FAN sunt formatiuni plasmatice, ele ar putea fi atrase electrostatic de corpul avioanelor. Acele „foo fighters” ar fi fost semnalate mai ales în al doilea razboi mondial, numai pentru ca avioanele zburau atunci mai jos, iar suprafata lor era mai putin neteda, producând mai multa încarcatura electrica, prin frecarea cu aerul.
Faptele des mentionate în apropierea FAN: supraîncalzirea acumulatoarelor auto si a obiectelor metalice, ca si magnetizarea uneori remanenta, faptul ca aparatele de radio pierd postul sau se sting, ar putea fi – spune studiul – un efect magnetic al plasmei.
Se mai presupune ca FAN emana „un soi de câmp, nu în mod necesar în toate cazurile”, care are influenta asupra oamenilor numai de la mica distanta. Ar putea fi vorba de câmpuri magnetice, electrice/electrostatice sau electromagnetice, eventual în gama radiofrecventelor sau a microundelor.
Modularea câmpului magnetic, chiar de intensitate mica, pe anumite frecvente – spune studiul – poate produce în mintea subiectilor (mai ales pe lobii temporali ai creierului) efecte pe care acestia le vor descrie ca întâlniri apropiate OZN. Aceasta ar putea fi – dupa autorii raportului, explicatia pentru lacunele de timp, desi nu exista dovezi experimentale în acest sens si, asa cum recunosc autorii studiului, „nu s-au facut tentative de a considera aspectele fiziologice si psihologice legate de FAN, privind «întâlnirile apropiate», incluzând pretinsele scenarii cu «rapiri» si «contactati»”.
Aceasta ultima ipoteza pleaca de la investigatiile cu finalitate medicala, efectuate în 1991 si apoi în 1996, în Canada, în primul rând de M.A. Persinger si colaboratorii. Acestia afirma ca prin pulsatii cu 4-16 Hz ale unui câmp magnetic puternic au fost evocate în mintea unor persoane imagini vii, fragmente de amintiri vizuale etc., care pentru subiect par reale. Totusi, pe de alta parte, spun autorii studiului, „nu exista probe concluzive ca toate FAN emit câmpuri magnetice – ele ar putea fi si de alta natura, incluzând chiar câmpuri despre care cunoastem foarte putin”.
Pentru autorii studiului, si anumite sunete sau mirosuri raportate de martori la întâlnirile apropiate, ar putea fi cauzate de actiunea formatiunilor plasmatice direct asupra nervilor auditivi sau olfactivi.
Lasam cititorul, cel care a mai citit câte ceva despre fenomenul OZN, sa aprecieze în ce masura ipotezele de mai sus sunt acceptabile… Cu atât mai mult cu cât autorii studiului, vorbind de formatiuni plasmatice, recunosc si faptul ca viata acestora „poate varia de la câteva secunde la câteva zeci de minute, în mod exceptional”.
Dan D. Farcas
Comentarii