Inexplicabilul de lânga noi      „Omul fara suflet”    &nb

          Între predictiile biblice care au suscitat interpretari pline de uimire si curiozitate se numara aceasta din titlu. Referirea nu arata pe omul rau, câinos, lipsit de suflet, ci pe acela care, într-un viitor neaproximat, se va naste fara ca la nasterea lui sa fi sosit sufletul pentru a întregi fiinta cu o dubla identitate, terestra si cereasca.

          Între predictiile biblice care au suscitat interpretari pline de uimire si curiozitate se numara aceasta din titlu. Referirea nu arata pe omul rau, câinos, lipsit de suflet, ci pe acela care, într-un viitor neaproximat, se va naste fara ca la nasterea lui sa fi sosit sufletul pentru a întregi fiinta cu o dubla identitate, terestra si cereasca…
          Abia de un deceniu încoace exegetii textelor biblice ne arata ca „omul fara suflet” nu-i altul decât semenul nostru plamadit în laborator. Copilul din eprubeta a trezit la început comentarii anatemizante, pentru ca în scurt timp lumea sa se obisnuiasca cel putin cu fotografiile unor cupluri care au dobândit, pe cale artificiala, un mostenitor! Daca luam cunostinta azi de un nou nascut în retortele artificiale ale clinicilor „de specialitate”, informatia nu mai produce asupra noastra nici o impresie.
          Iar „productia” de oameni fara suflet nu s-a oprit la eprubeta si donatori, la „crearea” viului în afara uterului, ci s-a facut un pas mai departe – ingineria genetica în slujba „îmbunatatirii” calitatii fiintei umane. Între testele reusite s-a numarat si o oaie devenita celebra. Daca s-a reusit cu miorita smulsa din linia ei genetica, de ce sa nu se reuseasca si cu omul care s-a dovedit a fi genetic neizbutit si poate fi reparat dupa metode stiintifice?
          Nu stim când institutia clonarii va deveni în lume la fel de obisnuita precum este o fabrica de ambalat produse de larg consum. Stim însa ce s-a întâmplat cu o parte din lume dupa ce un împarat care venea pe tronul tarilor a marturisit ca el se nascuse sa „zamisleasca alt fel de oameni!”! Petru cel Mare nu si-a dus pâna la capat intuitia ofensiva, dar de acea intuitie avea sa se contamineze Stalin si a pus în practica tragica „principiul” politic foarte asemanator, totusi, cu cel genetic…
          Din aceasta suita de experiente si idei desprindem o concluzie: de putina vreme încoace se exprima din când în când insatisfactia unor oameni de stiinta si politicieni, dar si liberi cugetatori, fata de fiinta umana actuala. Interventia genetica cu scopul crearii unui om perfect sanatos, imun la noxe si la boli transmise genetic înca nu stim daca este un tel nobil cu adevarat. Stim însa ca pe masura ce populatia planetei se apropie de 7 miliarde, „alergia omului fata de om” sporeste si ea în proportie foarte expresiva de vreme ce se preocupa de o „noua calitate a omului” si liderii politici! De fapt predictia sau revelatia biblica sunt în aceasta idee foarte exacte. Nu ne vom întreba cum a putut un sfânt pamântean sa intuiasca în viitor „conceptia” fiintei umane artificiale. Avem de-a face însa cu o idee tulburatoare: pe de o parte omul creat de Dumnezeu, iar pe de alta parte posibilitatea stiintei de a interveni în creatia dumnezeiasca. Daca as fi teolog sau mistic, ci nu simplu credincios, as spune ca aceasta aventura nu poate ramâne nepedepsita. Putinta de a realiza clonari o au doar statele superdezvoltate, iar în afara granitelor lor traiesc câteva miliarde de neclonati! Omul clonat, presupus a fi „superior” din toate punctele de vedere, inevitabil va avea „idei” active fata de masa de miliarde neclonata. Cum ar putea arata acele idei?
          Si ajungem, în sfârsit, la invitatia adresata stiintei de a opera cu folos în structurile celor 3 miliarde de perechi de genomi câti adapostim noi fara sa ne putem uita la ei cu ochiul liber! Si ajungem în sfârsit, la tot mai numeroasele relatari despre dialogul omului cu spiritele – cartile dedicate acestui subiect încarca rafturile an de an. Dialogurile cu spiritele, „atestate”, se înmultesc o data cu accelerarea sporului demografic pe planeta noastra. Omul vrea sa iasa din singuratatea sa pamânteasca si cauta cerul spiritelor cu o graba si un interes imens. „Omul fara suflet”? Evident, el înceteaza sa mai fie creatia din iubire a Divinitatii, ci „produsul” omului de catre om, dar nu din iubire, ci dintr-o necesitate foarte confuza!