Dr. J. Allen Hynek, a fost profesor de astronomie la Ohio State University, iar mai tarziu, presedinte al departamentului de astronomie de la Universitatea Northwestern. Intre 1948 si 1969, el a servit drept consultant astronomic al US Air Force, mai ales in cadrul proiectului Blue Book. In esenta, responsabilitatea sa a fost de a determina daca exista vreo explicatie astronomica pentru un raport OZN. La inceput, Dr. Hynek a fost sceptic privind fenomenul OZN, dar dupa ce a examinat mii de rapoarte, provenind de la martori credibili, el a devenit treptat convins ca OZN-urile meritau un studiu serios. Dupa inchiderea proiectului Blue Book, in 1969, el a luat in considerare infiintarea unei organizatii private, formata din oameni de stiinta si alti experti tehnici bine pregatiti, care sa lucreze impreuna incercand sa rezolve enigma OZN.
In anul 1973, el a infiintat in acest sens Centrul de Studii OZN (Center for UFO Studies – CUFOS), unde a fost director stiintific pana la moartea sa, in 1986. John Timmerman a fost mult timp trezorier si membru al consiliului CUFOS. El a petrecut ani de zile, mai ales in anii 1980, mergand cu expozitia de fotografii CUFOS prin toata America de Nord (si, ocazional, si mai departe), colectand bani pentru Centru. In acest timp, el a inregistrat sute de noi rapoarte de caz OZN. O parte au fost publicate in revista trimestriala International UFO Reporter (IUR), a CUFOS, una dintre cele mai bune reviste OZN din lume, editat pana in 2010, in format tiparit, apoi doar electronic.
John Timmerman a murit in 2015, lasand in urma nenumarate casete audio si transcrieri ale interviurilor sale. El nu a redactat aceste cazuri, care riscau astfel sa fie pierdute. Michael D. Swords, profesor emerit al Institutului de Mediu, Universitatea Michigan de Vest din Kalamazoo, si fost redactor al revistei Journal of UFO Studies, anunta intr-un articol publicarea unei monografii cu circa 1200 de cazuri din acest fond. In acelasi articol, Swords a extras cateva dintre cazurile din colectia Timmerman, cazuri pe care le prezentam, in rezumat, mai jos.
Cazuri de colectie
Un prim caz. In Benton, Louisiana, pe 19 ianuarie 1988, in jurul orei 17:00, un tata, alaturi de fiica lui, conducea masina pentru a o lua pe mama de la locul de munca. Au intrat intr-o parcare si au oprit. Zona, strazile si autostrada I-20 din apropiere prezentau toate aglomeratia lor normala de la acea ora. Fiica a atras atentia tatalui asupra unei dungi neobisnuite de lumina pe cer. Aproape imediat ce el s-a concentrat s-o vada mai bine, lumina a aparut in fata lor, la o distanta de aproximativ 50 de metri si la 15 metri deasupra solului.
Era un disc, de culoare argintie mata sau gri otel, cam de marimea unui automobil si inalt de vreun metru si jumatate. Peste tot in jurul marginii, erau niste scobituri, ca niste causuri (ceea ce martorul a numit „turbine”). Ele se roteau destul de rapid, cam ca un ventilator caruia ii poti urmari lamelele in miscare daca te concentrezi. Martorul a speculat ca acesta era dispozitivul care permitea zborul obiectului. In partea de sus a discului s-a ridicat un invelis de sub care au iesit niste palete rotative, ca la elicoptere. Era ca si cum dispozitivul ar fi realizat aceasta operatie demonstrativ, doar pentru ei, intrucat lamele nu se roteau. Nu se auzea nici un zgomot. Asa cum a spus martorul: „Era ca si cum in acest moment nu mai existau masini in miscare, nu se mai auzea nimic in jur. Nimic. De parca lumea s-ar fi oprit in loc”. Apoi, dispozitivul a inceput sa se miste, din nou fara niciun zgomot, si intr-o clipita a disparut. „De indata ce aparatul a plecat, traficul pe I-20 a revenit la viata si parcarea devenit animata”. A fost oare o tehnologie nepamanteana, care i-a sechestrat intr-o bucla de timp si s-a jucat un pic cu ei? se intreba Swords.
Un al doilea caz s-a petrecut in apropiere de Pittsburg, Kansas, la sfarsitul lunii iulie sau la inceputul lunii august 1975. Un cuplu casatorit si fiul lor mic mergeau cu masina intr-o zona rurala, aproximativ la ora 21. Sotia a spus: „Priveste! O stea cazatoare!”. In acel moment, un obiect luminos a inceput sa se miste rapid catre ei. S-a oprit deasupra drumului, aproximativ la inaltimea stalpilor de telefon. Era rotund si stralucea intens, avand panouri mici, chiar mai stralucitoare, incorporate jur imprejurul ei. Si era foarte mare; acoperea intreaga sosea, venind aproape deasupra lor.
Sotia a strigat: „Opreste-te! Trage pe dreapta”. In acel moment, obiectul a inceput sa se indeparteze. Cuplul l-a urmarit un timp, conducand in continuare masina. De fiecare data cand sotia spunea ceva, dispozitivul parea ca face o miscare usoara. Asa cum declara ulterior femeia: „Ne-am dorit sa-l vedem mai bine si era ca si cum ar fi reactionat la vocea mea. De fiecare data cand am spus ceva, si-a schimbat directia”. Obiectul, in cele din urma, a accelerat un pic, dupa care pur si simplu nu mai fost acolo: „Ca si cand cineva ar fi stins un comutator”. In tot timpul observatiei, au fost cu totii uimitor de calmi si au inceput sa se simta speriati abia dupa aceea. Pe tot parcursul, nu a existat niciun zgomot, nici vant, pur si simplu o liniste de mormant. Apoi, in timp ce continuau sa ruleze pe drumul de tara, au inceput sa observe, peste tot, o multime de animale: sconcsi, oposumi, ratoni, caini, pisici si iepuri: „Alergau peste tot, foarte agitate”. Ce tehnologie trebuie sa fie cea care raspunde, la mare distanta, la vocea (sau gandul) unei persoane, creeaza o zona de tacere si, dupa ce pleaca, elibereaza un suvoi de excitatie nervoasa? se intreba Swords.
Luminite rosii si verzi
Un al treilea caz citat este cel din Shelby, Ohio, petrecut in februarie 1979. O femeie era in vizita la matusa ei si statea pe canapea pentru a vedea o emisiune preferata la televizor. Dintr-o data, o lumina puternica a stralucit in afara ferestrei. S-au uitat sa vada ce este si au vazut spre camp, plutind in aer, in spatele custii cainelui, o lumina stralucitoare. Femeia a iesit sa investigheze aparitia. Au aparut inca doua lumini, care, una dupa cealalta au intrat in lumina initiala. Apoi aceasta a disparut si a fost inlocuita de tot mai multe luminite rosii si verzi, care au conturat in cele din urma un obiect.
In timp ce femeia se apropia de zona unde se manifestase aparitia, obiectul a inceput sa se miste spre ea si a trecut chiar deasupra ei. Era oval si parea la fel de mare ca un avion de pasageri. Era acoperit de nenumarate lumini. In partea de jos avea un numar de iesituri de marimea unor mingi de volei. Pe masura ce nava i-a trecut deasupra capului, cainele ei a inceput sa schiaune si s-a ghemuit speriat. Ea si-a amintit atunci, involuntar, de cainele Poochy, pe care-l avusese anterior, gandindu-se ca acesta n-ar fi actionat atat de neprotectiv intr-o asemenea imprejurare. Dar indata ce ea a avut acest gand, „am fost lovita de o durere ingrozitoare de cap, astfel incat am cazut imediat in genunchi. La momentul respectiv mi-am zis ca este ceva absolut nebunesc, dar brusc mi-am amintit totul despre Poochy, tot ce ni s-a intamplat vreodata in perioada in care l-am avut. Era ca si cum s-ar fi adunat totul in capul meu”. Pe masura ce obiectul se indeparta incet, cu un zbarnait moale, ea s-a ridicat din nou in picioare. Matusa ei, care a urmarit obiectul mai intai din interior si apoi de la celalalt capat al casei, a spus: „A disparut! Nu a mai iesit deloc pe cealalta parte a casei!” Obiectul trecuse cumva peste drum, apoi peste casa unui vecin, ca in sfarsit sa paraseasca zona.
Un al patrulea caz s-a petrecut in Salisbury, Carolina de Nord, la inceputul anilor 1970. O familie a fost trezita, noaptea tarziu, de un zgomot venind din afara casei; dar ei nu s-au ridicat sa-l investigheze. Suna ca ceva de genul unui generator electric. In dimineata urmatoare, au descoperit un semn circular, in curtea din fata. Era un inel de iarba tasata, cu diametrul de aproximativ 4,5-5 metri si aproximativ 2,5 metri latime. In interiorul acestui cerc, iarba nu era afectata, dar se vedeau trei urme circulare, aranjate intr-un triunghi. In curte mai era imprastiat si un material ciudat, mici rulouri, similare cu filtrul de tigara. Iar separat de cerc, la aproximativ un metru si ceva, era un semn mic sau un simbol, imprimat prin apasarea ierbii.
DAN D. FARCAS
Comentarii