Mentionam in episoadele anterioare ca pe 20 iunie 2013 s-a anuntat terminarea operatiei de desecretizare si punere la dispozitia publicului a tuturor documentelor OZN aflate in posesia Ministerului britanic al Apararii, operatie care a tinut cinci ani si a implicat in total 209 fisiere, cu aproximativ 52.000 de pagini. Nick Pope, care a lucrat timp de 21 de ani, pana in 2006, pentru Ministerul Apararii din Regatul Unit si a condus intre 1991 si 1994 secretariatul 2(a) al statului major al aerului (Air Staff), de la acest minister, birou care avea si sarcina sa examineze rapoartele privind OZN-urile, publicase, cu putin timp inainte de terminarea operatiei de desecretizare, un articol in care dezvaluia mai multe detalii de culise ale acestui proces.
Articolul mentioneaza ca proiectul OZN isi are radacinile intr-o initiativa din 1950 a consilierului sef stiintific al guvernului britanic, marele pionier al radarului Sir Henry Tizard. Acesta a fost intrigat de importanta acordata de mass-media fenomenului OZN si a decis ca subiectul nu ar trebui sa fie respins fara o ancheta adecvata, oficiala. In consecinta, a luat initiativa infiintarii unui mic colectiv de studiu pentru a investiga fenomenul. Asa a luat nastere Grupul de Lucru Farfuria Zburatoare (Flying Saucer Working Party). Acest grup a emis un raport final in 1951, in care a tras concluzia ca toate OZN-urile ar putea fi explicate ca identificari eronate a unor obiecte sau fenomene obisnuite, iluzii optice, iluzii psihologice sau farse. Corpul principal al raportului se incheia cu urmatoarea propunere: "Recomandam in consecinta cu tarie sa nu mai fie efectuata nicio alta ancheta privind fenomenele aeriene misterioase raportate, in afara cazului in care ar deveni disponibile unele probe materiale".
In perioada 1952-1957 au existat insa o serie de observatii OZN importante, inclusiv incidente in care mai multe OZN-uri au fost observate de piloti RAF sau urmarite pe radare militare. Faptele au obligat Ministerul Apararii sa-si regandeasca scepticismul si sa decida investigarea fenomenului. Aceasta operatie s-a si desfasurat, oficial, pana pe 30 noiembrie 2009, data la care s-a decis ca ea sa inceteze oficial.
Pe durata de viata a proiectului OZN, Ministerul Apararii a primit peste 12.000 de rapoarte de observatii. Pe langa aceste fisiere, au fost arhivate: dosare politice, fisiere de corespondenta publica si fisiere care detaliaza modul in care Ministerul Apararii trateaza subiectul OZN atunci cand acesta este ridicat in Parlament sau in mass-media. Exista sute de fisiere si zeci de mii de pagini de documente. Pana relativ recent, putin din acest material a fost facut public. Unele dintre fisierele mai vechi au fost facute disponibile la Arhivele Nationale si cercetatori, cum ar fi Georgina Bruni sau Timothy Good, au folosit legea libertatii de informare (Freedom of Information Act) pentru a obtine cateva documente de importante, cum ar fi dosarul celui mai cunoscut caz OZN din Marea Britanie, incidentul din Padurea Rendlesham.
Un precedent greu de ignorat
Apoi, in 2007, Ministerul Apararii a aruncat bomba ca urma sa faca publica intreaga arhiva de dosare OZN si sa o transfere la Arhivele Nationale. Asa cum preciza Nick Pope, au existat patru motive pentru aceasta decizie: Ministerul Apararii a primit, in baza legii libertatii de informare, mai multe cereri cu privire la OZN-uri decat pe orice alt subiect.
In 2007, Guvernul francez a facut publice dosarele sale OZN, stabilind un precedent care ar fi fost dificil de ignorat. Ministerul Apararii a crezut ca desecretizarea ar fi o modalitate buna de a demonstra angajamentul sau fata de legea libertatii de informare si fata de politica de deschidere manifestata de guvern. Ministerul Apararii spera ca punand aceste fisiere la dispozitia publicului va dezamorsa acuzatia ca ar musamaliza informatiile pe care le detine despre OZN-uri.
Primul motiv a fost unul cheie. Sute de oameni bombardau Ministerul Apararii cu cereri de informatii si efortul administrativ, pentru a raspunde la sutele de cereri, devenise de nesuportat. Directia Air Staff (DAS) – compartimentul Ministerului Apararii care avea in sarcina politica si conducerea investigatiilor privind acest subiect – a primit 199 de cereri legate de fenomenul OZN, in 2005, 140 in 2006 si 120 pana la 18 septembrie 2007, data in care DAS inainta subsecretarului de stat pentru aparare recomandarea ca fisierele sa fie facute publice. Alte compartimente ale Ministerului Apararii care au fost implicate in investigarea OZN-urilor (de exemplu, serviciile de informatii ale armatei) au primit, de asemenea, un numar mare de cereri cu acelasi subiect.
In 2006, dupa descretizarea de catre Ministerul Apararii a unui studiu, anterior clasificat, privind OZN-urile, studiu avand numele de cod Proiectul Condign, subsecretarul de stat pentru aparare Tom Watson spunea: "Exista un interes real si de durata in obiectele zburatoare neidentificate. De departe cel mai popular subiect de cereri de informatii a fost cel privind OZN-urile, urmat de chestionarele de recrutare, cererile din partea personalului, si evenimentele istorice, cum ar fi al Doilea Razboi Mondial, conflictul din Insulele Falkland si din Balcani. Recentele publicari de documente cu privire la OZN-uri, ca efect al legii libertatii de informare, au atras interesul mass-mediei pana in Japonia".
Ministerul Apararii si-a dat seama ca, daca ar da publicitatii toate fisierele sale OZN, in mod proactiv, cererile de acest fel ar putea fi tratate prin simpla indrumare a solicitantilor la Arhivele Nationale. Atunci cand s-a luat decizia de a proceda astfel, s-a hotarat sa nu se elibereze intregul material intr-o singura transa, in primul rand din cauza efortului administrativ pe care-l presupunea redactarea dosarelor, adica inlaturarea tuturor informatiilor prevazute prin diversele exceptii la legea accesului la informatii, asigurandu-se astfel ca nu vor fi facute publice informatii clasificate ori date cu caracter personal. Nu vor putea fi facute publice, de pilda, informatii secrete cum ar fi performantele sistemelor radar militare, informatiile transmise confidential in Marea Britanie de aliati, informatiile comerciale sensibile sau datele care ar dezvalui sursele de informare sau metodele de colectare a informatiilor. Este o activitate extrem de voluminoasa si totodata delicata. Zeci de mii de pagini de documente trebuie sa fie citite cuvant cu cuvant, pentru a fi sigur ca materialul este redactat corect.
Loturi desecretizate
Pope afirma ca, avand in vedere ca era familiarizat cu documentele OZN ale Ministerului Apararii, Arhivele Nationale i-au cerut ajutorul in programul de desecretizare. Inainte de lansarea primului lot, el a selectat o serie de cazuri, pentru a fi date ca exemple in mass-media: unele explicate, altele inexplicabile si altele pline de umor. A inregistrat, de asemenea, un scurt film pentru a promova lansarea. A fost o oarecare nervozitate inainte de eliberarea primului lot. Atunci cand guvernul francez a facut publice dosarele lor OZN intr-o singura transa, in 2007, interesul public a fost atat de mare incat site-ul dedicat s-a blocat. Stiind aceasta, Arhivele Nationale au facut rost din timp, pentru orice eventualitate, de o putere suplimentara de procesare si de sisteme de salvare-restaurare; dar, din fericire, totul a mers bine. Prudenta a fost justificata de statisticile care au urmat: in termen de doua saptamani, site-ul a fost accesat de peste doua milioane de ori.
Dupa terminarea operatiei de desecretizare, prin punerea la dispozitia publicului si a ultimului lot de documente OZN, Sebastian Haley de la firma GamesBeat, i-a luat un interviu lui Nick Pope, pentru comentarii. In interviul publicat pe 17 iulie 2013, Pope recunostea ca majoritatea documentelor devenite accesibile au un continut banal. Printre cele 4.400 de pagini de documente date publicitatii in 2013, se spune, de pilda, ca domnul Smith a iesit la plimbare cu cainele, tarziu in noapte, si a vazut o lumina vaga pe cer, care putea fi orice si este, probabil, identificarea eronata a luminilor unei aeronave, a unui satelit, meteorit sau lampion chinezesc. Exista si o scrisoare din 2009 catre Ministerul Apararii, in care un copil de scoala din Altrincham, Greater Manchester, intreaba daca exista extraterestrii dupa ce a vazut niste lumini ciudate. El a inclus si un desen de extraterestru alaturi de un OZN. Un om din Cardiff sustinea ca un OZN i-a rapit cainele si i-a luat masina si cortul, in timp ce facea camping cu prietenii in 2007 s.a.m.d. Mare parte din materialele aflate in dosare se explica prin balonase-lampion cu foc si aer cald, baloane meteorologice ori alte cauze asemanatoare.
Totusi, printre aceste materiale de rutina, se gasesc uneori si incidente cu adevarat uimitoare: OZN-uri vazute de ofiteri de politie si de piloti, OZN-uri urmarite pe radar, nave care au fost vazute zburand cu viteze si manevre semnificativ peste posibilitatile avioanelor militare cele mai avansate, imagini interesante si videoclipuri care au impresionat tehnicienii cu experienta ai Ministerului Apararii. Cazul cel mai faimos este asa-numitul incident din padurea Rendlesham din decembrie 1980, un caz despre care Pope crede ca e chiar mai relevant decat cel de la Roswell.
E drept, in aceste fisierele nu exista "arma fumeganda a unei nave spatiale garata intr-un hangar". Sau daca exista asa ceva – preciza Pope – nu mi s-a spus!
DAN D. FARCAS
Comentarii