Pentru cei mai multi dintre noi, Frankenstein, monstrul numit astfel dupa profesorul genial, dar diabolic, ce i-a dat viata, este doar rodul creativitatii bogate a sotiei poetului englez Shelley, Mary Shelley, care a scris ceea ce va fi, peste decenii, considerat „primul roman de science-fiction”. Aflati insa ca talentata scriitoare, si nu numai ea, nu datoreaza numai imaginatiei descrierea acestui personaj fabulos. Pentru ca, dupa cum ne asigura cercetatorul italian Paolo Mazzarello, intr-un articol publicat in revista „Nature”, profesorul „trasnit” care l-a creat, cu ajutorul electricitatii, pe monstruosul Frankenstein, a existat in realitate!
Un preot cu preocupari oculte
El se numea Lazzaro Spallanzani, era preot catolic – si inca unul foarte apreciat – si a trait la sfârsitul secolului 18. „In mod cert, Spallanzani a fost modelul scriitorului romantic german Ernst Hoffman, pentru povestirea lui Der Sandmann, in care era vorba despre un savant ce-si construieste o frumoasa femeie robot, care, in cele din urma, il va aduce in pragul nebuniei! De altfel, Hoffman, si nu Mary Shelley, a fost primul care a scris despre readucerea la viata a unor fiinte decedate, prin procedee stiintifice”, precizeaza Mazzarello.
Dupa cum releva cercetatorul italian, in articolul citat, Spallanzani – care devine, in povestirea lui Hoffman „Spalanzani”, nume diferind cu o singura litera! – era in acelasi timp si profesor de istorie naturala la Universitatea din Padova si membru al prestigioasei „Societati Regale de Stiinta”, din Marea Britanie, fiind recunoscut pentru preocuparile lui ciudate, nu putini fiind aceia care-l acuzau de… magie neagra! El facea experiente pe soareci, serpi, vietati microscopice, notându-si sârguincios observatiile intr-un jurnal, care, din pacate, nu a mai ajuns pâna la noi.
Spallanzani nu este singurul candidat
Se pare insa ca el a reusit readucerea la viata a unor organisme primitive deshidratate, resuscitarea producându-se cu ajutorul electricitatii! Spallanzani a fost primul care a observat ca sobolanii orbiti inca erau capabili sa mearga fara gres fie la vizuina, fie sa se descurce, intr-un labirint, cu aceeasi abilitate ca atunci când vedeau, fapt ce l-a condus la ideea ca acestia au un al „saselea simt”, de orientare, inexistent la om.
De asemenea, preotul italian a remarcat primul ca mâncarea este digerata cu ajutorul acidului sulfuric, existent in sucul gastric si a pus in evidenta existenta celulelor albe din sânge. Preocuparile sale, care, pe de-o parte il incitau, pe de alta ii dadeau un sentiment de vinovatie. El ii scria de pilda lui Voltaire, intrebându-l ce crede ca s-ar intâmpla cu sufletele animalelor, atunci când ele sunt moarte, iar el le aduce la viata?! Dar Spallanzani nu este singurul ce-si revendica titlul de „adevarat Frankenstein”.
Christopher Frayling, rector al Colegiului Regal de Arta din Londra spune ca nici pe departe italianul nu a constituit un model pentru „profesorul Frankenstein”. „Preocuparile sale in domeniul electricitatii par marunte pe lânga cele ale lui Konrad Dippel, un alchimist care a trait, in secolul 16, in oraselul german… Frankenstein, sau ale tânarului fizician Andrew Crosse, care a reusit sa socheze intreaga Anglie, cu experimentele sale de electricitate”.
Gabriel TUDOR
Comentarii