Chiar in lumea secularizata in care traim de cateva secole, religiile continua sa fie extrem de importante in viata si identitatea oamenilor, a natiunilor si a societatii umane in ansamblu.
Eventualele atacuri la credinta pot declansa reactii de mare violenta. Stau drept dovada razboaiele religioase din trecut si din prezent, martiriul asumat de credinciosi, sau atentatele sangeroase cu fond religios. Numai ca, ultimii ani au adus noi si noi semne ca in preajma noastra ar putea sa se manifeste o constiinta nepamanteana, alta decat cea pe care au descris-o diversele religii, de pilda cea banuita ca ar sta in spatele fenomenului OZN. Atat timp cat aceste semne pot fi ignorate sau acoperite de ridicolul de tip „omuleti verzi”, ele nu prezinta un pericol. Numai ca, iata, in ultimii cativa ani aceste semne s-au inmultit, au devenit tot mai credibile si au inceput sa preocupe – asa cum am argumentat pe aceasta pagina – inclusiv pe militarii marilor puteri. Iar una dintre intrebari este – cum ar reactiona oamenii la o dovada incontestabila ca nu suntem singuri in Univers si chiar ca „ei” sunt deja aici.
Aceasta este cheia stirii de la sfarsitul anului trecut precum ca Agentia spatiala americana NASA a recrutat pana acum aproximativ 24 de cercetatori in teologie pentru a participa la un program la Centrul de Investigare Teologica (CTI) al Universitatii Princeton din New Jersey, program caruia i-a oferit un grant de 1,1 milioane de dolari, pentru a construi „punti de intelegere” intre universitari din diverse discipline, oameni de stiinta si factori de decizie privind „preocuparile globale”.
NASA a solicitat in felul acesta ajutorul teologilor pentru a examina cum ar reactiona lumea daca s-ar gasi viata simtitoare pe alte planete si ce impact ar avea o astfel de descoperire asupra credintelor profunde despre divinitate si creatie.
Potrivit publicatiei Daily Mail, programul se pare ca are ca scop sa raspunda la intrebari atat de mari precum „ce este viata? Ce inseamna sa fii in viata? Unde tragem limita dintre om si extraterestru? Care sunt posibilitatile pentru viata constienta in alte locuri?”
Misterul vietii
La sfarsitul lunii decembrie 2021, directorul CTI, Will Storrar, a declarat pentru The Times ca scopul NASA in acest program a fost „o cercetare serioasa, publicabila in carti si reviste” pentru a aborda „mirarea profunda si misterul si implicatiile gasirii vietii microbiene pe o alta planeta”.
„S-ar putea sa nu descoperim viata timp de 100 de ani. Sau o putem descoperi saptamana viitoare”, a spus un expert NASA pentru presa, adaugand ca departamentul de „astrobiologie” al agentiei cauta noi raspunsuri la intrebari vechi de aproximativ 25 de ani.
Unul dintre cei 24 de teologi care au participat la programul „The Societal Implications of Astrobiology” sponsorizat de NASA la Centrul pentru Investigatii Teologice (CTI) de la Princeton, este si reverendul Dr. Andrew Davison, preot si teolog la Universitatea din Cambridge, cu un doctorat in biochimie la Oxford. El a petrecut, intre septembrie 2016 si iunie 2017, un an universitar la Princeton.
Davison a remarcat intr-o postare pe blog ca „traditiile religioase” sunt o „trasatura importanta pentru modul in care umanitatea ar trece peste o astfel de confirmare a vietii in alta parte”.
Din acest motiv, religia face parte din scopul continuu al NASA de a sprijini cercetarile privind „implicatiile societale ale astrobiologiei”, lucrand cu diverse organizatii partenere. Dar NASA este profund interesata de modul in care stirea descoperirii nu doar a vietii ci si a unei inteligente extraterestre, non-umane (ET-NH) va fi primita de public si de impactul acesteia asupra valorilor si semnificatiilor din societate.
Dr. Davison crede ca persoanele nereligioase par sa supraestimeze provocarile pe care le-ar avea oamenii religiosi care s-ar confrunta cu dovezi ale vietii extraterestre. El a remarcat ca teologii s-au gandit, cel putin inca din Evul Mediu, la intrebarea daca puterile lui Dumnezeu s-ar fi putut extinde pana la crearea vietii dincolo de Pamant si nu sunt prea tulburati de aceasta idee.
Potrivit lui Carl Pilcher, care, pana in 2016, a fost seful Institutului de Astrobiologie al NASA, de aproape 25 de ani acest institut a cautat noi raspunsuri la aceste intrebari. Agentia spatiala dorea „sa ia in considerare implicatiile aplicarii instrumentelor stiintei actuale la intrebari care au fost luate in considerare in traditiile religioase, de sute sau mii de ani. Pilcher a adaugat ca NASA „acorda un accent sporit intrebarilor care inainte de secolul al XX-lea fusesera in mare masura rezervate filozofiei, teologiei si religiei… Este aproape sigur ca viata exista si in alta parte decat pe Pamant. Este de neconceput pentru aproape oricine din acest domeniu ca, in istoria Universului, viata a existat doar pe acest mic glob de piatra in jurul unei stele de marime medie, doar in acest loc.”
Alte personalitati religioase, inclusiv episcopul de Buckingham Alan Wilson, rabinul Jonathan Romain de la Sinagoga Maidenhead si imamul Qari Asim de la Moscheea Makkah din Leeds, au declarat pentru The Times ca invatatura crestina, evreiasca si islamica nu vor fi afectate de descoperirea vietii extraterestre.
Profesorul Avi Loeb de la Harvard, seful proiectului Galileo care isi propune sa caute echipamente extraterestre in preajma Pamantului, s-a declarat si el convins ca „stiinta si religia pot veni impreuna atunci cand discutam despre civilizatii extraterestre”.
Intr-o scrisoare deschisa, ufologul peruan Giorgio Piacenza comenta ca initiativa „NASA-Center for Theological Inquiry” este o initiativa buna si necesara, prin promovarea conversatiei asupra implicatiilor religioase, care pot afecta atat de multi oameni. Dar pentru a evita acuzele ca Occidentul modern incearca din nou sa-si impuna viziunea proprie altor culturi, ar fi necesara o includere mai mare a liderilor religiosi non-occidentali, in special a preotilor moderati, flexibili mental, a unor imami, brahmani, calugari budisti si rabini, care pot avea o influenta culturala in mediile lor.
Inteligenta non-umana
Probabil multe religii mari si moderate s-ar putea adapta la recunoasterea unei creatii in care extraterestri (ET), altfel spus inteligenta non-umana (NH), coexista cu noi intr-un Univers vast. Multi pot gasi, de exemplu, pasaje in texte sacre care mentioneaza alte posibile lumi materiale si nemateriale. Din pacate, lumea geopolitica tangibila si democratiile actuale sunt acum serios provocate de o varietate de miscari regresive, traditionaliste, nationaliste, etnocentrice, care intaresc identitatea, inclusiv versiunile ei religioase, intr-o maniera intoleranta. Acest lucru creeaza o lipsa de incredere in cadrul societatilor, in timp ce atentia oamenilor este „piratata” de enorm de multe dezinformari promovate pe retelele sociale.
Ce s-ar intampla daca multi dintre zeii hindusi ar trebui sa fie recunoscuti, cu toata onestitatea, ca ET-NH? Se va adapta nationalismul hindus la asta? Ce se intampla daca realitatea ET-NH ar implica faptul ca Mahomed nu este ultimul profet si ca Coranul nu este perfect? Vor fi considerati necredinciosi? Desigur, asa vor face, mai ales fundamentalistii. Va fi conciliat ET-NH cu faptul ca Isus nu este singurul fiu nascut al lui Dumnezeu? Fara indoiala, la inceput, extremistii si fundamentalistii vor fi probabil impotriva ET-NH si probabil vor acuza ca ne confruntam cu fenomene demonice periculoase. In cele din urma, chiar si liderii religiosi moderati vor fi provocati de implicatii ale unor detalii din credintelor lor.
Antropologia culturala arata ca grupurile umane, in general, cer exclusivitatea adevarurilor, conform credintelor lor de baza. Aceasta caracteristica universala se gaseste in grupurile umane coerente social din intreaga lume si pare sa fie un aspect constant al naturii umane. Numai o perturbare a grupului in care sustinerea acelor convingeri exclusive ar deveni inutila pentru supravietuire si pentru stabilirea de noi forme de coerenta de grup ar putea determina oamenii sa-si abandoneze credintele de baza. Exemple in acest sens au fost in renuntarea la dogmele incluse in venerarea Fecioarei Maria cand Henric al VIII-lea a renuntat la Vatican, sau in adaptarea prin sincretism – ca in Peruul colonial – in care suficienti lideri culturali nativi americani au fost lasati sa-si continue practicile.
DAN D. FARCAS
Comentarii