Asa cum am amintit, de mai multe ori, pe aceasta pagina, in decembrie 2017, Helene Cooper, Ralph Blumenthal si Leslie Kean dezvaluiau, printr-un articol senzational, publicat in ziarul The New York Times, ca, in perioada 2008-2012, la Pentagon, s-au cheltuit in secret 22 milioane de dolari, pentru a afla ce sunt OZN-urile, pe ce se bazeaza insusirile lor exceptionale si cum ar putea fi acestea reproduse in folosul industriei militare. Unul dintre cazurile examinate in detaliu a fost cel din 2004, cand echipajul de pe portavionul Nimitz si de pe navele insotitoare, au vazut pe radar, in largul portului San Diego, timp de doua saptamani, mai multe obiecte zburatoare neidentificate. Unul dintre acestea, poreclit „Tic Tac”, a fost zarit si cu ochiul liber si, fiind filmat prin termoviziune, un videoclip a ajuns si pe youtube.
Iata ca, pe 26 mai 2019, acelasi colectiv de autori publica, in acelasi ziar, rezultatele unei investigatii avand ca obiect un alt „val” de observatii OZN, de data aceasta unul petrecut pe coasta de est a SUA. Din vara anului 2014, pana in martie 2015, obiecte neidentificate, miscandu-se impotriva vantului, si-au facut aparitia, aproape zilnic, in inaltul cerului. Pilotii marinei militare au raportat superiorilor lor ca obiectele nu aveau niciun motor vizibil nici jet reactiv, dar ca puteau ajunge la o altitudine de 10.000 de metri si la viteze hipersonice.
Intalniri enigmatice
„Aceste chestii erau acolo toata ziua”, a declarat Locotenentul Ryan Graves, pilot pe un F/A-18 Super Hornet care a fost angajat in marina militara timp de 10 ani si care a raportat recent observatiile sale catre Pentagon si catre Congres.
Locotenentul Graves inca nu-si poate explica ce anume a vazut. In vara anului 2014, el si Lt. Danny Accoin, un alt pilot Super Hornet, activau in escadronul VFA-11 „Red Rippers”, de la baza navala din Oceana, Virginia, care se pregatea sa fie desfasurata in Golful Persic. Cei doi au facut declaratii despre intalnirile lor. Si alti trei piloti din escadron au vorbit pentru ziarul Times despre obiectele observate, dar au refuzat ca numele lor sa devina publice.
Un videoclip cu durata de un minut, inclus in articol, pare sa prezinte doua intalniri cu fenomenele enigmatice. Unul dintre clipuri, inregistrat de aparatura unui avion la inceputul anului 2015, arata un obiect care se apropie de valurile oceanului, in timp ce se aud discutiile uluite ale pilotilor: „Wow, ce este asta, omule?” Altul exclama: „Uita-te cum zboara!”
Pilotii au inceput sa observe obiectele dupa ce radarele din anii 1980 au fost modernizate cu un sistem mai avansat. Ulterior, pilotii incepeau sa vada straniile obiecte. Datorita surprizei, la inceput le ignorau, crezand ca erau tinte false.
„Oamenii au tot vazut lucruri ciudate, cu avioanele militare, de zeci de ani”, comenta locotenentul Graves. „Facem aceasta misiune foarte complexa, sa mergem la 30.000 de picioare, apoi sa plonjam. Ar fi o problema destul de serioasa daca ar fi ceva acolo.” Dar tot el a adaugat ca obiectele se aratau sistematic, uneori la 30.000 de picioare, sau la 20.000 de picioare, ori chiar si la nivelul marii. Ele puteau accelera, incetini, ca apoi sa tasneasca la viteze hipersonice.
Locotenentul Accoin a spus ca a interactionat de doua ori cu aparitiile. Prima data, a localizat obiectul pe radarul sau, si si-a setat avionul sa zboare in tandem cu el, cu 1000 de picioare mai jos. In conditiile acestea, el ar fi trebuit sa vada intrusul cu camera de pe casca, totusi nu zarea nimic, desi radarul sau ii arata ca obiectul este acolo. Cateva zile mai tarziu, spunea Accoin, a intalnit obiectul din nou, a blocat pe acesta o racheta de antrenament a avionului sau si a fixat pe el si camera de termoviziune in infrarosu. „Stiam ca l-am avut, stiam ca nu era o localizare falsa, dar totusi, n-am putut sa-l vad si cu ochiul liber.”, a comentat el.
Discutand intre ei, pilotii au speculat ca obiectele faceau poate parte dintr-un program de drone, clasificat si extrem de avansat.
Dar, nu peste mult timp, pilotii au inceput sa si vada obiectele. La sfarsitul anului 2014, locotenentul Graves a spus ca, in timp ce era la baza din Virginia Beach, a intalnit un camarad din acelasi escadron, proaspat intors dintr-o misiune „in stare de soc citindu-i-se pe fata”. Pilotul i-a spus: „Aproape am lovit una dintre acele chestii”. Pilotul si colegul sau de formatie zburau in tandem, la o distanta de aproximativ 30 de metri unul de altul, deasupra Atlanticului, la est de Virginia Beach, cand intre cele avioane a aparut, chiar langa cabina sa, zburand alaturi de el, un obiect „ca o sfera care invelea un cub”.
Incidentul i-a speriat atat de tare pe cei din formatie incat au depus un raport la centrul pentru siguranta zborurilor. Pilotii din escadra au declarat ca la inceput erau extrem de furiosi, crezand ca ar putea fi o drona clasificata; dar, in scurt timp, s-au convins ca oficialii guvernamentali stiau ca pilotii se antrenau in zona si nu puteau risca sa trimita drone pentru a le taia calea. Asa cum spunea locotenentul Graves, incidentul „s-a transformat dintr-un program de drone, potential clasificat, intr-o problema de siguranta a zborului… Putea fi doar o chestiune de timp pana cand cineva o sa aiba o coliziune in aer”.
Un alt fapt care nedumerea pilotii, era ca videoclipul arata obiecte accelerand la viteze hipersonice, facand opriri bruste si intoarceri instantanee – ceva dincolo de limitele fizice ale unui echipaj uman.
„Pastrarea unei aeronave in aer necesita o cantitate semnificativa de energie. La vitezele observate, a sta 12 ore in aer inseamna cu 11 ore mai mult decat stim ca ar fi posibil.” Obiectele zburatoare neidentificate au fost observate facand manevre care „depaseau limitele fizice ale unui echipaj uman.” „Nu viteza te omoara”, spunea Graves, „ci oprirea, sau acceleratia.” „Avem elicoptere care pot stationa in aer, avem avioane care pot zbura la 30.000 de picioare ori la suprafata marii”; dar „combinati toate acestea intr-un singur tip de vehicul, fara niciun motor cu reactie si niciun jet de gaz evacuat”, a adaugat Graves.
Rapoarte investigate
In martie 2015, portavionul Roosevelt s-a indreptat spre Golful Persic. Aceiasi piloti care interactionasera cu obiectele ciudate de pe Coasta de Est realizau, curand dupa aceea, misiuni de bombardament asupra Irakului si Siriei. Pilotii au declarat ca incidentele au incetat imediat dupa ce au parasit Statele Unite.
Dupa cum a relatat, in mai 2019, ziarul The New York Post, Pentagonul a confirmat ca rapoartele privind incidentele cu aceste obiecte neidentificate sunt inca investigate. Nimeni din Departamentul Apararii nu a afirmat ca obiectele ar fi extraterestre, iar specialistii au sustinut ca, pentru astfel de aparitii, se pot gasi in general explicatii pamantesti. Atat locotenentul Graves, cat si ceilalti patru piloti ai marinei, care au declarat, pentru The New York Times, ca au vazut obiectele in timpul manevrelor de antrenament, au refuzat sa speculeze despre provenienta lor. Locotenentul Accoin a spus: „noi suntem aici sa ne facem treaba cat mai bine, nu sa producem mituri”.
Incidentele au atras atentia marinei militare, care la inceputul anului 2019 a trimis noi instructiuni clasificate privind modul de raportare pentru ceea ce militarii numeau „fenomene aeriene inexplicabile” sau „obiecte zburatoare neidentificate”. Joseph Gradisher, un purtator de cuvant al Marinei, a declarat ca noua versiune a fost o actualizare a instructiunilor trimise flotei in 2015, imediat dupa incidentele cu portavionul Roosevelt. El a adaugat ca nu este clar ce anume a provocat observatiile. „Au existat o serie de rapoarte diferite”, a spus Gradisher. Unele cazuri puteau sa fi fost drone comerciale, dar in alte cazuri „nu stim cine face aceste lucruri, nu avem suficiente date pentru a urmari aceasta. Asadar, intentia mesajului catre flota este de a oferi orientari actualizate cu privire la procedurile de raportare pentru presupusele intruziuni in spatiul nostru aerian”.
DAN D. FARCAS
Comentarii