Am mai prezentat, in numerele anterioare ale revistei „Magazin”, Conferinta „OZN Romania”, organizata pe 10 mai 2014 de Asociatia pentru studiul fenomenelor aerospatiale neidentificate (ASFAN). A doua parte a Conferintei a fost consacrata in intregime prezentarii unor fiinte si obiecte inexplicabile (numite in literatura de limba engleza OOPARTS – Out of place artifacts) gasite in diferite zone ale Terrei. Pentru inceput, Gheorghe Cohal a oferit informatii privind „calcaiul de aluminiu” de langa Aiud. Aici, in anul 1973, niste muncitori care lucrau la extrasul nisipului dintr-o cariera de pe malul Muresului, au gasit, la baza malului excavat, trei corpuri „ambalate” intr-un invelis pietrificat, intarit sub stratul gros de aproape 10 metri, care s-a depus deasupra lor de-a lungul vremii.
Cele trei obiecte au fost trimise la Muzeul National de Istorie al Transilvaniei din Cluj-Napoca. In doua dintre corpurile respective s-au aflat oase fosile de mastodont iar in cel de al treilea un obiect de metal, evident tehnic. Obiectul, lung de circa 20 de centimetri, lat de circa 12,5 cm si gros de 7 cm, prezenta doua goluri cilindrice, de diametre diferite, practicate astfel incat golul cu sectiunea mai redusa penetra perpendicular catre baza celuilalt. Golul cu diametrul mai mare prezenta in plus o ovalizare a partii sale inferioare, efect produs poate de un ax cu capul rotunjit, cu care s-ar fi asamblat. Pe suprafata sa obiectul prezenta urme ale unor lovituri repetate, unele puternice. Detaliile sugerau ca piesa putea sa fi facut parte dintr-un agregat mai mare.
Mastodontii, asemanatori cu mamutii, au trait incepand de acum 34 milioane de ani si au disparut acum 11 000 de ani. Unele estimari au acordat oaselor gasite vechimea de circa un milion de ani. Dar marile semne de intrebare au venit de la piesa. Repetatele analize metalografice, efectuate la centrul de cercetari ICPMMN (Magurele), dar si la un laborator din Lausanne (Elvetia), dovedeau ca ea era dintr-un aliaj de aluminiu. Pe langa faptul ca aceste analize dadeau valori diferite, principala ciudatenie era stratul de oxid de aluminiu, gros de peste un milimetru, care acoperea intreaga suprafata a obiectului. Acest metal se oxideaza foarte greu in profunzime, in mod uzual acoperindu-se doar cu un strat superficial de oxid protector. Judecand dupa stratul de oxid, obiectul trebuia sa aiba cel putin 300-400 de ani. Alte criterii au sugerat unora chiar si fantastica varsta de 250.000 de ani. Dar aluminiul a fost descoperit si separat abia in 1827 si a fost produs industrial doar dupa 1854. In 1880 aluminiul pur avea inca valoarea argintului…
Si un specialist din capitala remarca aspectul imbatranit al aliajului, in care elementele componente si-au redobandit structurile naturale. O alta problema consta din faptul ca in aliaj exista o cantitate importanta de staniu (cositor). Specialistii spun ca aceasta este o imposibilitate metalurgica, intrucat aluminiul nu aliaza cu staniul. Dintre persoanele calificate care au vazut piesa respectiva (arheologi, profesori din invatamantul superior, ingineri), nimeni nu a putut sa identifice obiectul ca ceva produs de mana omului. Doar un specialist in aviatie a sugerat ca obiectul ar putea fi talpa suportului de aterizare al unui aparat de zbor nu prea mare.
In 2007, o echipa mixta, de la ASFAN si de la revista „Lumea Misterelor”, din care au facut parte Gheorghe Cohal si Ion Nutu, a revazut obiectul in Muzeul National de Istorie al Transilvaniei din Cluj. Doamna dr. Viorica Crisan, directoarea muzeului, impreuna cu doamna Zoia Maxim, au oferit lamuririle cerute, inclusiv cópii din ziare si comentarii preluate de pe internet. Atata doar ca obiectul era pastrat intr-o cutie de pantofi, fara niciun act original. Lipseau inclusiv buletinele de analiza efectuate in anii 70. Un motiv era ca muzeul se afla in renovare, iar altul ca, pentru a evita comentariile nedorite, straniul obiect, dupa ce fusese vedeta unei expozitii in muzeu, a fost retras de directorul de atunci al muzeului, care apoi a refuzat si cererea ca acesta sa fie prezentat intr-o alta expozitie, organizata de Erich von Däniken, in Germania.
La insistentele echipei, doamna Zoia Maxim a adus in 2007 „calcaiul de aluminiu” la Bucuresti, unde s-au realizat, pe platforma Magurele, alte doua seturi de analize, prin doua metode diferite. In septembrie, acelasi an, aceeasi echipa a reusit sa se intalneasca si cu Florin Gheorghita, la Iasi, primul care a scris pe larg despre aceasta misterioasa piesa, in cartea sa „Enigme in Galaxie” (1983), primind de la el informatii suplimentare si cópii dupa alte buletine de analiza. In decembrie 2007, specialistii de la ALRO Slatina, nu au putut sa identifice aliaje similare de aluminiu produse in lume. Din pacate, in 2014, cererea facuta de ASFAN de a aduce din nou la Bucuresti „calcaiul de aluminiu”, cu ocazia Conferintei OZN, a fost refuzata de conducerea actuala a muzeului clujean.
Invitata speciala a Conferintei OZN a fost Cristina Aldea, care din 1974 traieste in strainatate, fiind presedinta filialei din Köln (Germania) a ASS (Societatea de Cercetari in Arheologie, Astronautica si SETI condusa de Erich von Däniken) si membra a Centrului Ufologic National din Italia. Ea a facut o prezentare a unor fiinte si obiecte inexplicabile gasite in diferite zone ale Terrei. In ultimii 200 de ani, printr-o „arheologie a obiectelor misterioase”, au fost identificate circa 2000 de astfel de obiecte. Majoritatea lor sunt pastrate in colectii particulare, iar ea a vazut cam 300 dintre ele, fiind in bune relatii cu o seama de persoane pasionate de acest domeniu. Toate cazurile prezentate au fost insotite de fotografii, in buna parte facute chiar de prezentatoare, sau reprezentand-o pe ea in prezenta misterioaselor entitati.
Printre OOPARTS, a fost prezentat un „ciocan” sau „tarnacop”, cu maner de lemn si capul, aparent forjat, din fier (de mare puritate si fara bule de gaz, cum s-a vazut ulterior), gasit in 1934, de Frank si Emma Hahn, langa mica localitate London (Texas, comitatul Kimble), obiect incastrat intr-o roca veche de 140-400 milioane de ani. A urmat o serie de fotografii de cranii de cristal, intre care „Iezuitul”, de 3 kilograme, din cristal de roca, descoperit in Mexic, in 1534, care ar fi apartinut si lui Ignatiu de Loyola, „Oceana”, dupa culoarea sa verde, avand marime naturala, ajunsa in 1997 in colectia unei olandeze care mai avea si alte cranii de cristal (folosite ca recuzita si intr-un film cu „Indiana Jones”), ca si „Lazuli”, de 3 kilograme, din lapislazuli, gasit in Peru in 1995.
In continuare s-au prezentat si comentat un soi de „nai” din ceramica, gasit in Bolivia in 1997, vechi probabil de 4000 de ani dar cu o elaborare inexplicabil de detaliata, o stranie masca ceremoniala, obiecte avand incrustate, prin tehnici greu de explicat, simboluri asemanatoare scrierii, gasite in Columbia, intr-o zona in care scrisul nu era cunoscut la descoperirea Americii. Mai multe obiecte misterioase, din aur, apartinand culturii Tolima (Columbia), vechi de circa 1500 de ani, seamana extrem de bine cu navetele spatiale, avand aripi „delta” situate sub corpul principal, dar posedand si ampenaj, inclusiv o deriva, la spate. Un model marit al acestor obiecte a demonstrat foarte bune calitati de zbor. Doua vechi statuete de ceramica din Ecuador infatiseaza, inconfundabil, niste astronauti, in sfarsit, un „disc genetic”, cu diametrul de 22 cm, sculptat intr-o roca dura, reproduce, nasterea, dezvoltarea embrionului, poate si un spermatozoid, dar contine si multe simboluri nedescifrate.
Cristina Aldea a prezentat si doua cazuri din domeniul fiintelor misterioase, cu alte cuvinte al „criptozoologiei”. Primul este cel datorat lui Frank Pryor. In noiembrie 1991, impreuna cu nevasta lui, Cindy, el a plecat la vanatoare de caprioare langa Charleston (Arkansas). Pe drum au dat peste scheletul unui animal devorat cu cateva zile in urma. In jur nu erau urme de carne, blana sau sange. De marimea unei oi sau capre, ramasitei ii lipseau membrele si mandibula, dar restul nu semana cu nimic cunoscut. Coloana vertebrala era neobisnuit de groasa, cat bratul de om, si avea cate o creasta pronuntata pe spate, in dreptul fiecarei vertebre.
Resturile au fost examinate la 14 universitati din Statele Unite, ca si in Austria si Germania. Au fost supuse unor investigatii ADN, de tomografie, microbiologie etc. Hoitul nu apartinea niciunei fiinte cunoscute. S-a spus ca era aparent biped, carnivor, cu un sistem auditiv supradimensionat. Unii s-au intrebat – n-ar putea fi oare legendara „chupacabra”, acel animal eluziv, care se spune ca omoara animalele sugandu-le sangele?
A doua fiinta stranie prezentata a fost o micuta mumie, gasita in 2003, in desertul Atacama, langa localitatea La Noria, din nordul statului Chile. Directorul Institutului de Investigatii si Studii Exobiologice din Barcelona, Ramón Navia-Osorio Villar (cunostinta personala a doamnei Aldea), care se afla acolo cu un grup de cercetatori, a cumparat-o, invelita intr-un saculet de in, de la un copil localnic, care a disparut inainte de a putea fi intrebat de originea ei.
Mumia (pe care am prezentat-o in revista „Magazin” si in august 2013) are doar 13-14 centimetri lungime. Capul este disproportionat de mare, oasele sale nefiind sudate ca la oameni, orbitele sunt foarte mari si alungite, bratele sunt disproportionat de lungi, clavicula este inlocuita cu un soi de guler circular, are doar noua coaste, nu douasprezece ca la oameni, iar articulatiile membrelor, fara rotule, permit aparent miscari in toate directiile. Mumia a fost analizata in Spania, in Austria, iar in SUA s-a stabilit ca ADN-ul ei nu este uman sau al vreunei fiinte cunoscute. Cineva a spus ca ar fi un avorton, din luna a cincea, mumificat. Afirmatia nu sta in picioare, fiinta avand caracteristici (dantura, incheieturile etc.) corespunzatoare cu cele ale unei tinere de 18-20 de ani. Varsta mumiei ar putea fi de cinci sute de ani, starea sa buna datorandu-se uscaciunii extraordinare a climei desertice. Deocamdata nimeni nu se poate pronunta asupra originii sale, dar legende locale spun ca in zona ar mai fi existat si alte fapturi asemanatoare.
DAN D. FARCAS
Comentarii