Cunoscutul ziarist Titus Zagrean, din orasul Bistrita din Transilvania, pasionat de fenomenul OZN, povestea, într-o corespondenta cu Calin Turcu, o întâmplare din 1973. În seara zilei de 28 august, pe la ora 22,00, conducea masina, venea dintr-o deplasare de documentare pentru ziarul la care lucra în judetul Bistrita-Nasaud. Era un cer senin, plin de stele si fara nicio adiere de vânt. Lânga el sedea colegul si prietenul sau, Ion Moise, un adversar înversunat al fenomenului OZN, care spunea adesea ca „cine crede în asa ceva nu are cultura!”
La un moment dat – pe când treceau pe lânga o panta cultivata cu vii în zona padurii Codrisor, comuna Budacul de Jos – acesta i-a spus ca vede o lumina mare pe cer, foarte jos, care se profila clar pe fundalul colinei. Crezând ca vrea sa-i faca o farsa, Zagrean nu a reactionat. Dar, cum colegul insista, din ce în ce mai tulburat, spunând ca lumina vine sa le taie drumul, Zagrean a privit prin geamul din dreapta al masinii si a vazut „cel mai frumos OZN posibil, în toata splendoarea lui, într-o atmosfera de un fantasm ce te lua cu întepaturi pe sira spinarii”. Aparitia era rotunda, mare, alb-laptoasa si se învârtea.
Bulgarele de neon
Colegul se agita, se bâlbâia si îl ruga sa opreasca masina, „altfel se opreste motorul si «Ei» ne rapesc”. Soferul era mai degraba curios si chiar ar fi dorit sa se opreasca si sa vada coborând din el fiinte cu care sa poata comunica. În clipa când obiectul s-a aflat fix deasupra soselei, a aprins faza lunga. „Bulgarele de neon, cu diametrul de circa un metru” a saltat brusc pe verticala câtiva metri, continuându-si traiectoria est-vest. Au pornit, cu viteza, în urmarirea OZN-ului. Ajunsi pe coama unui deal, l-au vazut ca pe „un candelabru agatat pe cer”. Se deplasa pe axa unei vai, a virat brusc spre nord si a accelerat, schimbându-si culoarea în galben-portocaliu, apoi în rosu, devenind o stea, care se departa, cu o viteza fantastica, în directia orasului Baia Mare. Martorul nu a observat niciun sistem de propulsie, nu a auzit niciun zgomot si nu a simtit niciun fel de caldura sau alte senzatii, cu exceptia unei stari de stranietate. Avea în masina un aparat de filmat, dar a uitat complet de el.
A doua zi, agentiile de presa transmiteau ca deasupra aeroportului din Baia Mare a fost observat un OZN si ca acelasi sau alt obiect a fost vazut deasupra oraselor Budapesta si Viena.
O alta observatie, facuta în aceeasi arie geografica, este cea de la Rastolita, o comuna din nord-estul Transilvaniei, aflata pe valea râului Mures, la 63 km amonte de Tg. Mures, într-o zona de dealuri împadurite, unde 90% din populatie era implicata în exploatarea si prelucrarea lemnului. Martorul principal este medicul Antalffy Andrei, conferentiar (la data observatiei) la Institutul Medico-Farmaceutic din Târgu Mures, o persoana foarte serioasa si demna de încredere, care a urmarit fenomenul împreuna cu mama, sotia si fiica sa.
În seara zilei de 9 septembrie 1974, în jurul orei 20,30, ei se aflau în cabana lor locuita doar în timpul verii si neracordata la reteaua de curent electric. Cabana era situata la peste 500 m de sat, într-un loc mai izolat, pe un platou marginit din toate partile de arbori. Sotia doctorului Antalffy a observat în spatele casei o lumina ciudata, alb-argintie. Cerul era senin, dar fara luna. Dupa ce si-a chemat sotul, au înconjurat amândoi cabana, observând aici ca sursa ciudatei lumini era un „zid” de lumina perfect delimitat, opac, având forma unui dreptunghi (dimensiuni aparente: înaltimea circa 1,70 m si lungimea circa 25 m), aflat la circa 135 de metri de cabana. În fata „zidului”, martorii au vazut patru sfere de culoare intens portocalie, cu diametre aparente de 40-50 cm. Sferele erau grupate doua câte doua, între ele existând distante perfect egale. Dupa opinia dr. Antalffy, obiectele se aflau pe sol.
Martorii nu au auzit niciun zgomot în timpul observatiei si nu s-au manifestat nici alte fenomene secundare. Dupa câteva momente de teama, ei s-au retras în cabana, urmarind fenomenul, din interiorul acesteia, pâna în jurul orei 24,00. În acest timp, nu au observat nicio schimbare de culoare sau de intensitate a luminii si nicio schimbare în pozitia bilelor portocalii. Dupa miezul noptii, martorii au mers la culcare, iar dimineata fenomenul disparuse. Cazul a fost investigat la fata locului de catre o echipa de la Târgu Mures.
Printre cazurile investigate de Calin Turcu se afla si cel al doamnei Margareta Ivanciov, din Timisoara. În 1975 avea 45 de ani si era profesoara de istorie în comuna Teremia Mare. Din cauza distantei de 70 kilometri de Timisoara, avea si o camera închiriata în comuna respectiva. În corespondenta purtata cu Turcu, ea povestea ca într-o noapte din luna iulie a anului 1975 (nu-si mai amintea cu precizie data), în jurul orei 02,00, a sosit în sat, venind cu trenul de la Timisoara. Coborând în gara, a pornit singura pe strada principala. Era o noapte calda, cerul era senin, nu adia niciun vânt. La un moment dat a observat în fata sa un glob luminos, cu diametrul aproximativ între 50 si 60 cm, deci putin mai mare decât o minge de baschet. Globul înainta plutind, pe acelasi drum cu ea, cu 10-12 metri mai în fata, la 2,20-2,50 metri deasupra trotuarului, fara sa se abata nici la dreapta nici la stânga. Când a încercat sa se apropie de el, grabind pasii, globul si-a imprimat si el o viteza mai mare, astfel ca distanta dintre ei nu s-a modificat. Globul era alcatuit din mii de punctisoare luminoase bine individualizate, dar care împreuna dadeau impresia unui întreg omogen. Culoarea era ceva între galben intens si portocaliu. Fiecare punct care compunea globul emana lumina de aceeasi culoare. Spre margini, lumina era mai difuza, ca o ceata sau ca un halou. Martora spune ca nu-i era frica, dimpotriva, era foarte curioasa si încerca sa observe totul constient si cu luciditate.
Globul, plutind în fata ei a disparut la un moment dat dupa colt, spre stânga, pe o strada secundara, exact acolo unde si ea urma sa coteasca. „Când am ajuns si eu sa dau coltul la stânga, cu uimire am vazut ca globul luminos plutea ca si mai înainte în fata mea, respectând aceeasi distanta între mine si el, între el si sol” scria ea. Când a ajuns în dreptul casei în care locuia, „a ramas câteva secunde suspendat în aer, nemiscat, ca si cum m-ar fi asteptat si apoi a trecut peste gard în curte”. Aici a stat pâna a intrat si ea, dupa care a trecut peste gard în gradina vecina.
Din clipa când a observat globul si pâna în acest moment s-au scurs aproximativ 10 minute sau ceva mai mult. Parerea profesoarei era ca globul nu a reprezentat un fenomen natural. Lucrul care a intrigat-o cel mai mult a fost ca globul „stia” unde locuieste. Ea a încheiat relatarea scriind „Este foarte greu sa exprim prin cuvinte obisnuite starea aceea speciala, de bine si de liniste, în care m-am gasit. Cuvintele nu au încarcatura necesara de a exprima cu exactitate ceea ce am simtit atunci”.
Chemarea OZN-urilor
Ca peste tot, si în România au existat persoane exaltate, care au raspândit povesti OZN aproape sigur inventate. Nu este imposibil ca în spatele acestor cazuri sa fi existat si un mecanism de dezinformare, menit sa ridiculizeze relatarile despre fenomenul OZN sau sa raspândeasca o perdea de confuzie si neîncredere în fenomen.
Un exemplu este cel al „contactatului” Izsáky G. László, din Satu Mare. Nascut în 1943, el a ramas fascinat de fenomenul UMMO, binecunoscuta înselaciune care si-a avut originea în Spania. Izsáky a declarat, în mai multe rânduri, ca în 1974 a decis sa cheme un OZN. El a spus ca, împreuna cu un grup de prieteni, au desenat pe sol, într-o poiana din apropierea satului Ocna Sugatag (judetul Maramures), un semn imens „F” (specific pentru farsa UMMO), iar pe 7 iunie, la ora 13,00, OZN a aterizat lânga acest semn. Ar fi fost si vreo 60 de martori (muncitori forestieri, locuitori din apropiere, curiosi etc.). Din nava aterizata au coborât doi oameni cu parul lung si blond. Pe spatele combinezoanelor aveau acelasi semn „F”. Au pus pe sol o cutie, ca un cadou pentru pamânteni. Atunci când organizatorii au vrut sa o deschida, au aparut brusc doua camioane si o masina, din care au coborât cca. 100 de militari ai Armatei, Militiei si Securitatii, care au cerut sa li se dea cutia. Dupa o scurta lupta, un prieten al lui Izsáky a fugit cu cutia, urmaritorii fiind „paralizati” de o „unda” trimisa de vizitatori…
DAN D. FARCAS
Comentarii