In 2008, D.V., in vârsta de 45 de ani, a raportat la ASFAN un incident, de pe vremea in care fusese inrolat intr-o unitate militara in cadrul poligonului de la Malina, judetul Galati. Cazul a fost investigat de Gheorghe Cohal, la ora actuala director executiv al ASFAN. Intr-una dintre primele zile ale lunii martie 1985, aproape de ora prânzului, D.V. fusese trimis sa aduca niste busole, din vehiculele cu aparatura de monitorizare care se aflau la aproximativ 600 de metri. De-a lungul drumului, martorul a simtit ca „ceva este acolo”. A vazut apoi, uimit, plutind in aer, la aproximativ 1,5 metri deasupra solului, un obiect plat argintiu mat. Parea aproape ca o farfurie, cu fata in jos, nu foarte convex si având curbe foarte netede. Obiectul nu avea hublouri sau ferestre.
D.V. s-a oprit, dar dupa vreo trei secunde a avut impresia ca aparitia i-a simtit prezenta. S-a invaluit intr-o ceata verde-albastruie, aparent efect al cresterii instantanee a miscarii sale de rotatie. In urmatoarea secunda, martorul a fost coplesit de un tiuit extrem de puternic, venit parca din toate partile. Era o senzatie dureroasa, o vibratie care ii patrundea in oase. Soldatul s-a simtit apoi ridicat in aer cam 30-40 centimetri si izbit de pamânt cu fata in jos. El se astepta acum la ce e mai rau; dar când a privit in sus si a examinat zona, a constatat ca, din fericire, obiectul disparuse.
D.V. a fugit sa raporteze incidentul la comandantii sai. Trei ofiteri si doi subofiteri au examinat locul, dar nu au gasit nicio urma. Martorul le-a declarat ca era firesc, intrucât obiectul nu aterizase, nu avea „picioare de sprijin”, nici semne ale vreunui sistem de propulsie. Seful unitatii militare a cerut ca D.V. sa fie examinat de un medic, dar acesta a constatat ca nu suferea de nicio boala fizica sau mentala. Vestea despre strania aparitie s-a raspândit repede prin unitate si au existat multe discutii, timp de câteva zile dupa aceea. Alti câtiva soldati au declarat ca in noaptea precedenta observasera si ei niste lumini ciudate si ca radiourile lor au avut probleme.
Trei mingi stralucitoare
Un alt caz in care OZN-urile au parut interesate de obiective militare a fost prezentat de Gabriel Tudor, actualmente colaborator permanent al revistei Magazin. Martorul numit Ioan F., care a solicitat sa nu-i fie dezvaluita identitatea, era, in vara anului 1995, soldat in termen intr-o unitate militara insarcinata cu paza unui depozit de munitie pe valea râului Teleajen. Posturile de observatie, inclusiv cel al martorului nostru, aveau o foarte buna vizibilitate asupra intregii vai.
Intr-o noapte, in jurul orei 23.00, au aparut trei lumini stralucitoare, ca niste mingi, de culoare roz, dinspre nord-est. Viteza lor putea fi de patru-cinci ori mai mare decât a avioanelor care mai survolau zona. Doua dintre acele lumini au pornit-o apoi spre Maneciu, iar cea de-a treia s-a indreptat catre Brasov.
Martorul a continuat: „Dar aceasta nu a fost nimic in comparatie cu ceea ce avea sa se petreaca peste circa doua saptamâni. In noaptea de 21 spre 22 iunie 1995, in jurul orei 01.00, atentia ne-a fost atrasa, atât mie cât si camarazilor mei de garda, de niste lumini, care se vedeau in vale, la distanta. Un prieten a spus ca este o masina, un autobuz sau un TIR, care mergea pe sosea si prima data, asa am crezut cu totii. Insa, la un moment dat, luminile au inceput sa se ridice si pareau ca se indreapta spre noi, venind de jos, din directia sud-vest. Am stiut atunci ca nu este nicio masina, ci un dispozitiv de zbor si am inceput sa ne agitam, pe masura ce luminile deveneau tot mai puternice, apropiindu-se de unitatea noastra. Tot ce a urmat a fost parca un vis, ni se parea tuturor ca asistam la un film cu extraterestri, ca nu traim in realitate intâmplarea. Când obiectul care degaja acele lumini s-a aflat la circa 300 m de noi, am putut observa ca forma sa era aproximativ triunghiulara, cu latura opusa noua – deci obiectul venea cu un colt inainte – relativ curba, rotunjita. Niciunul dintre noi nu a putut constata amanunte privind dimensiunile sale pe inaltime, din pricina faptului ca luminile, care se vedeau pe margini, formând un fel de brâu stralucitor, de o putere foarte mare (chiar te deranjau la ochi, daca le priveai atent), ne-au impiedicat sa deslusim ceva dincolo de ele, in susul obiectului. Luminile erau de culoare alb-stralucitor, ceva in genul unui neon, dar de o intensitate cum n-am mai vazut. Totusi, in interiorul brâului de lumini, am putut vedea un numar de pete sau lumini rosii mai putin intense. Obiectul a trecut, ca si cum ar fi defilat, cu o miscare lina, pe deasupra unitatii, luminând la sol ca ziua! Zbura atât de incet incât am avut impresia ca ne analizeaza, punct cu punct, ca ne scaneaza.”
„Inghetaseram cu totii, nici nu mai respiram. Daca cineva crede ca exagerez, ii spun ca numai daca ar fi fost acolo si-ar fi dat seama ce simteam noi in clipele acelea: deasupra noastra, poate la nici cincizeci de metri inaltime, plana un obiect de origine necunoscuta, mare cât doua TIR-uri puse unul lânga altul, care ar fi putut face orice cu noi… Ni se parea ca suntem niste furnici, in comparatie cu el. A traversat unitatea militara direct prin mijlocul ei, o zona in care nimic conventional nu avea voie sa zboare. Intre timp, am auzit cu totii, distinct, un fel de bâzâit, amplificat la maximum; se auzea ca si cum ai fi stat cu urechea lipita de o teava de metal lovita cu un ciocan. Un zgomot surd, infundat, dar extrem de pregnant. Obiectul a depasit unitatea la fel de lin si s-a pierdut in zare, in directia nord-est, peste munte”. Abia atunci, martorii au inceput sa se dezmeticeasca. Unii au inceput sa strige: „Tragem! Tragem!”, dar apoi un subofiter i-a linistit: „Stati cuminti, baieti, nu trage nimeni, ca nu stim ce e!”.
A doua zi, toti soldatii au fost adunati si li s-a ordonat sa pastreze tacerea asupra celor intâmplate si sa nu vorbeasca pe aceasta tema cu nimeni din afara, pe motiv ca dezvaluirea incidentului ar afecta prestigiul unitatii! Ordinul a fost ferm, dar n-a avut, in niciun fel, un ton amenintator. Mai târziu – asa cum a adaugat martorul – un subofiter in vârsta, care a petrecut o viata in armata, le-a spus sa nu-si faca griji, deoarece „astfel de survolari au mai fost raportate in cel putin doua ocazii”.
O aparitie ovoidala
Un alt caz, la care a fost martor Emil Strainu, azi general si membru fondator al ASFAN, s-a petrecut la aerodromul militar Alexeni, in 1984, chiar de 23 august, ziua nationala de atunci. Pe atunci, Emil Strainu lucra la comanda Complexului de radiolocatie de la Alexeni. El a relatat ca aeronavele (de tip MiG, IAR, AN etc.), care participasera la parada militara din Bucuresti, se intorsesera si au aterizat la baza aeriana, aflata in judetul Ialomita, nu departe de orasul Urziceni si la 50 km nord-est de Capitala. La un moment dat, statia radar Otopeni a cerut statiei Alexeni sa precizeze daca mai exista vreun elicopter in aer, intrucât ei vedeau ceva „pendulând deasupra aerodromului Alexeni, la o altitudine de 4000-4500 de metri”. Mai târziu, centrul de la Otopeni a declarat ca obiectul a aparut de nicaieri si a fost vazut de 4-5 radare, din diferite locatii, care lucrau pe frecvente diferite. Semnalul era comparabil cu cel al unui mic avion, sau al unui elicopter.
Cerul era senin, temperatura de 28 de grade Celsius. Dupa 15 minute, obiectul necunoscut a fost observat vizual. Prin diferite instrumente optice (telescoape, teodolite), s-a vazut ca obiectul avea o forma ovoidala. S-a estimat ca ar avea 2-3 metri lungime si 1,5 metri latime, parând sa fie facut dintr-un material lucios, cum ar fi aluminiul. Se misca fara zgomot, nu avea lumini proprii sau motoare cu reactie. Nu parea sa fie deranjat de vântul de 7-8 m/sec. In timpul prezentei sale, pe benzile VHF si pe unde scurte, se auzeau foarte multi paraziti.
La inceput, statia radar Alexeni nu a observat nimic, tocmai deoarece obiectul era deasupra aeroportului, in asa-numita „zona moarta” a radarelor. Dar apoi acesta a coborât la 2.200 de metri si s-a deplasat spre vest, devenind vizibil si pentru radarul Alexeni, dupa care a inceput sa ia inaltime pe o panta de 45 grade. La un moment dat, obiectul a disparut, fiind regasit la altitudinea de 22.000 metri. Apoi, aparitia (aflata acum la aproximativ 20 de kilometri de Alexeni) a urcat si a coborât, de aproximativ 7-8 ori, intre 2.000 si 55.000 de metri, cu viteze de la zero la 12.000 km/h, facând miscari in zigzag si intorcându-se in unghiuri ascutite, ceea ce nicio aeronava pamânteasca n-ar fi fost in stare sa faca.
DAN D. FARCAS
Comentarii