In decembrie 2010, NASA a facut publice alte imagini, culese in cursul lunii octombrie, de pe suprafata Planetei Rosii, de satelitul Mars Reconnaissance Orbiter (MRO). In preajma vulcanului martian Ascraeus Mons, campia luminoasa si prafuita apare strapunsa de puturi enorme, a caror adancime nu poate fi determinata si despre care specialistii presupun ca ar putea fi deschideri ale unor retele imense de pesteri. Camera HiRISE a satelitului MRO poate discerne detalii de marimea unei mese, dar deocamdata nu a detectat niciun monstru martian. Un alt satelit – Mars Odyssey, utilizand o camera infrarosie THEMIS – a semnalat inca de acum un an existenta a doua enorme puturi verticale, cu gurile surprinzator de circulare, avand diametrele de 180 respectiv 310 metri.
Din 2007 cand au fost vazute prima data, s-au descoperit sapte astfel de puturi, cu diametrele intre 100 si 250 de metri. Fundul lor nu este vizibil deloc la sase dintre ele, iar la al saptelea, lumina soarelui patrunde pana la formatiuni aflate la o adancime de circa 130 metri. Se presupune insa ca ar exista si alte astfel de puturi, cu diametre mai mici.
Scanarea termala a sugerat ca gaurile ar putea fi deschideri spre cer ale unui sistem de pesteri. Alfred McEwen, investigator principal pe camera HiRISE, declara ca „in comparatie cu suprafata inconjuratoare, interioarele intunecate ale gaurilor emana caldura in timpul noptii dar sunt reci in timpul zilei… aceste informatii termale ar putea fi dovezi ca avem de-a face cu pesteri”. Si Phil Christensen, de la Universitatea din Tempe a Statului Arizona, seful proiectului de imagistica termala pe Odyssey, sublinia ca temperatura deschiderilor ramanea mai constanta decat a zonei inconjuratoare, expuse la asprele temperaturi nocturne martiene. „Puturile raman relativ calde pe timpul noptii” – spunea el – „aceasta sugereaza ca noi privim de fapt catre o caverna care conserva caldura zilei”.
Intrucat deschiderile sunt raspandite pe o latura a vulcanului martian cunoscut ca Arsia Mons, al doilea ca marime de pe planeta, unii experti considera ca aceste puturi s-au format ca urmare a prabusirii unor camere subterane formate in trecut prin trecerea raurilor de lava. Asemenea „puturi de colapsare” si tuneluri de lava exista si pe Pamant, in locuri cum ar fi insulele Hawaii.
Structurile subterane, incluzand tuneluri formate de lava sau surplombe ale unor canioane, vor putea fi potential utile pentru eventuale misiuni cu oameni pe Marte. Ele vor oferi adapost astronautilor fata de radiatia intensa, furtunile de nisip, bombardamentele cu particule cosmice si cu micrometeoriti. De asemenea, ele ar putea oferi acces la minerale, pungi de gaz, resturi de gheata si la eventuale forme de viata pe care o astfel de misiune se presupune ca le va cauta. Unii au sugerat ca in zonele cele mai adanci din aceste pesteri ar putea exista pungi de apa lichida, gazduind viata microbiana. Totusi, cercetatorii proiectului Odyssey au mentionat ca la altitudinile la care au fost gasite aceste puturi prezenta apei sau a ghetii este putin probabila. Ramane insa o posibilitate interesanta, cea a unor izvoare hidrotermale, asociate activitatii vulcanice.
Dirk Schulze-Makuch de la Washington State University a condus recent un studiu privind potentiale locatii hidrotermale martiene, incluzand zona Arsia Mons. El spunea ca „daca exista inca activitate vulcanica, in sau in apropierea acestor locuri, sansele de a exista si viata sunt mult mai mari… apa hidrotermala si componentele sale continand nutrienti ar putea izbucni periodic, sustinand existenta vietii”.
Puternicul spectrometru al satelitului martian Mars Reconnaissance Orbiter a dus la descoperirea, pe flancurile vulcanului martian Nili Patera, mai ales in apropierea conului vulcanic, a unor orificii hidrotermale si a unor depozite de compusi cristalizati ai siliciului in preajma lor. Cercetatorii au aratat ca aceasta dovedeste ca in trecut au curs pe aici mari cantitati de apa fierbinte tasnita din adancul solului. Orificiile puteau servi deci ca mici „buzunare” in care sa se fi infiripat si refugiat odinioara forme primitive de viata. „Atunci cand ai apa si caldura, asa cum exista in acest loc, exista si posibilitati pentru viata” declara coautorul studiului martian – John Mustard – profesor de geologie la Universitatea Brown din Providence (Rhode Island), adaugand ca si pe Pamant zonele geotermale cu depozite de siliciu conserva numeroase fosile microbiene.
Din pacate, probabil unele intrebari legate de misterioasele puturi vor ramane fara raspuns inca mult timp. Intre altele – spun cercetatorii implicati – locatia acestor pesteri le face foarte dificil, daca nu chiar imposibil de atins cu ajutorul robotilor martieni.
DAN D. FARCAS
Comentarii