Nascut la Glasgow, in Scotia, in 1819, Pinkerton a fost un comerciant implicat de foarte tanar in politica, unde pleda pentru reforme sociale radicale. Urmarit de politia britanica, s-a refugiat, alaturi de sotie, in Statele Unite, in 1842, unde si-a deschis un magazin. Intr-o zi, pe cand taia lemne pe o insula, a dat intamplator peste un grup de contrabandisti, pe care i-a denuntat autoritatilor. Adevarata sa cariera incepuse. In 1846 a fost ales serif in Cook County, oraselul unde se stabilise, intrind mai apoi in politia din Chicago, pe care o va parasi pentru a infiinta o agentie de detectivi. Pinkerton era de o inteligenta remarcabila si a inventat multe dintre metodele activitatii de detectiv in vigoare si astazi. Dar, dupa o viata incitanta si plina de evenimente, Pinkerton a avut parte de o moarte absurda. In iunie 1884, el a alunecat pe un trotuar, in Chicago, si, in cadere, si-a muscat limba. Cum i s-a parut o bagatela, nu s-a tratat, iar rana s-a infectat, gangrena instalandu-se rapid, provocandu-i moartea, pe 1 iulie 1884.
Eschil
Nascut pe la 525 i.Hr. in orasul sacru Eleusis, Eschil a fost crescut inca de mic in traditiile riturilor religioase ale Zeitei Mama si a Demetrei. Cand era adolescent, in vis i-ar fi aparut zeul Dionysos, care l-a indemnat sa scrie tragedii. Poetul s-a apucat de lucru chiar de a doua zi dimineata, gasind aceasta sarcina „foarte usoara”. Eschil a introdus numeroase inovatii in teatrul antic grecesc si este considerat unul dintre intemeietorii acestuia. Legenda spune insa ca el a avut parte de o moarte in total dezacord cu dramele sale, adica mai degraba comica. Se spune ca un vultur care prinsese in gheare o broasca testoasa a vrut sa-i sparga acesteia carapacea, aruncand animalul de la mare inaltime, pentru a-l lovi de o stanca. Doar ca „stanca” era de fapt capul chel ca-n palma al lui Eschil. Poetul a murit pe loc, cu craniul sfaramat de forta impactului!
Pausanias
Nepot al marelui rege spartan Leonidas, Pausanias nu s-a ridicat deloc la inaltimea acestuia. El a devenit regent pentru fiul lui Leonidas, dupa ce acesta a pierit, alaturi de alti 300 de razboinici spartani, luptand eroic la Termopile. In batalia de la Plateea, Pausanias a comandat armata spartana impotriva persilor si mai tarziu a cucerit Bizantul si alte cetati. Succesele facile i s-au urcat la cap si a devenit arogant si dispretuitor, considerand ca orice trebuie sa-i fie permis. Urat de toti, a fost in cele din urma inlocuit din functia de comandant si rechemat in Sparta, unde s-a prezentat cu intarziere, sfidand ordinele. Nemultumit cu o functie de rang secund, el a inceput sa comploteze cu slavii hiloti ai spartanilor, pentru a prelua puterea si a rasturna autoritatile orasului. Dar planul sau a fost dat in vileag si, speriat, Pausanias s-a refugiat intr-un templu, invocand protectia divina. Spartanii l-au condamnat la moarte si, fiindca nu puteau incalca interdictia de a scoate pe cineva cu forta dintr-un templu, au hotarit sa zideasca usa incaperii unde se refugiase tradatorul. Pausanias a murit de foame si, potrivit autorilor antici, insisi mama lui ar fi zidit primele caramizi.
Eduard II al Angliei
Marele ghinion al acestui rege a fost acela ca era fiul tatalui sau, parind un pigmeu pe langa magnificul Eduard Longshanks, unul dintre cei mai buni suverani englezi. Spre deosebire de parintele lui, vesnic preocupat de razboaie si o fire agresiva si cruda, de tiran, Eduard II era un artist delicat, homosexual declarat si adversar al violentei. Incompetenta tanarului, abia ajuns rege, avea sa fie demonstrata in timpul bataliei de la Bannockburn, cand armata engleza a fost nimicita de scotieni. In fata unui asemenea papa-lapte, propria lui sotie, Isabela, s-a aliat cu francezii si l-a detronat, impunandu-l pe tron pe fiul lui, Eduard III. Regele pederast a murit in chinuri grele, dupa ce, la instigarea reginei, un grup de asasini l-au intins cu capul in jos pe o masa si i-au introdus in anus un fier inrosit in foc, arzandu-i maruntaiele. Astfel, nu au existat semne de violenta exterioara, iar cadavrul regelui a fost expus la Londra, multimea fiind informata ca suveranul pierise de moarte naturala.
Manius Aquillius
Aflat in serviciul generalului roman Gaius Marius, Manius Aquillius a avut o cariera stralucitoare, devenind, cu ajutorul patronului sau, consul. In aceasta calitate, el a inabusit cu cruzime o revolta a sclavilor din Sicilia, intorcandu-se la Roma in triumf. Acuzat de coruptie si delapidare, lacomul politician, instalat guvernator al Siciliei, a reusit sa scape de acuzatii si apoi a fost trimis sa lupte in Asia Mica, impotriva regelui Mithridate al Pontului. Dar, in lupta de la Protostachium, a suferit o infrangere usturatoare si abia a reusit sa scape cu fuga. Tradat de localnicii cetatii Mytilene, unde se refugiase, a fost predat lui Mithridate care l-a torturat groaznic si, spre a-i potoli setea de bogatii, i-a turnat pe gat aur incins, ucigandu-l in chinuri.
Francis Bacon
Iata un caz cu totul special, de sacrificiu – fie el si absurd – pe altarul stiintei. Bacon a fost un om prin excelenta renascentist, un Leonardo da Vinci englez, filosof, savant, scriitor si politician, devenind la un moment dat Lord Cancelar, pentru ca, spre finele vietii sale sa cada in dizgratia suveranului englez si sa se refugieze in cercetarea stiintifica. Un refugiu care i-a fost fatal, ca si ideea sa asupra stiintei experimentale. Bacon a observat, la un moment dat, ca in ger, carnea animalelor putrezeste mai greu si de aceea, in miezul unei ierni cumplite, a iesit afara, imbracat sumar si a cumparat o gaina de la o precupeata. A despicat pieptul gainii si a umplut-o cu zapada, pentru a vedea cat de mult rezista pasarea moarta fara sa putrezeasca. Din pacate pentru el, n-a mai apucat sfarsitul excentricului experiment, fiindca a contactat o pneumonie si a murit dupa cateva zile.
Isadora Duncan
Considerata drept o fondatoare a baletului modern si una dintre cele mai talentate dansatoare din toate timpurile, Isadora Duncan, desi americanca, a fost mai apreciata in Europa decat in propria tara. La un moment dat, devenind sotie a poetului sovietic Serghei Esenin, a avut parte de o moarte cumplita si iesita din comun. Pe 14 septembrie 1927, frumoasa balerina se afla la Nisa, in sudul Frantei, si tocmai se urcase intr-o masina de lux, condusa de unul dintre admiratorii sai, bogatasul Benoit Falchetto. Pasiunea Isadorei pentru esarfele lungi s-a dovedit a-i fi fatala. Salul pe care-l purta la gat, purtat de vant, s-a infasurat de una dintre rotile autovehiculului cand soferul l-a pus in miscare si talentata artista a fost strangulata in cateva clipe!
GABRIEL TUDOR
Comentarii