Putini isi mai amintesc de intamplarea petrecuta in ziua de 30 octombrie 1938, acum exact 80 de ani. A fost ziua in care radioul, prin vocea actorului Orson Welles, si-a demonstrat pentru prima oara incredibila forta de manipulare a maselor, lucru practicat azi, la o scara infinit superioara, prin tv si social media.
In acea zi, actorul citea la radio, pentru postul CBS, o dramatizare a nuvelei s.f. scrise in 1898 de H.G. Wells, intitulata Razboiul lumilor. Textul era sub forma unei transmisiuni in direct a unei invazii extraterestre a martienilor si a avut un atat de mare impact asupra ascultatorilor din New Jersey incat au iesit din case cu miile si au parasit orasele ingroziti.
Atunci povestea era imaginara, o fantezie scriitoriceasca, dar cum s-ar comporta lumea in fata unei invazii autentice a extraterestrilor?
Dupa decenii bune de cercetare spatiala, intelegerea vietii extraterestre a parcurs un drum lung de la piesa de radio citita de Welles si in general am inteles ca Marte nu este casa unei civilizatii extraterestre avansate, cu arme letale si nave spatiale distrugatoare. Si cu toate acestea, fascinatia publica fata de extraterestri este in continua crestere. Totusi, o reactie a lumii moderne fata de eventuale creaturi extraterestre ar provoca astazi un raspuns foarte diferit decat cel de acum 80 de ani, vor sa ne linisteasca expertii sitului LiveScience. Asa sa fie, oare? Pusa intr-un context audio bine gandit, transmiterea unei invazii a extraterestrilor, poate ingrozi pe oricine. Cine are ac-ces la scriptul acelei emisiuni din 1938, isi da seama ca Welles a premeditat clipele de groaza.
In timpul transmisiei radio, Welles care s-a dat drept un reporter de stiri, intrerupe un program muzical in desfasurare si pe un ton din ce in ce mai ingrozit, el descrie existenta a „trei explozii pe Marte”, transmise de un telescop astronomic, apoi intervine la fata locului, in direct, din localitatea Grover’s Mill, un oras de langa Princeton, New Jersey. Pe masura ce drama se dezvolta, actori care interpretau rolul de martori la fata locului descriu obiecte zburatoare neidentificate (OZN-uri) si „creaturi ciudate” care ataca oamenii cu arme cu raze calorice, ucigand mii de oameni.
Culmea este ca, desi programul era presarat cu anunturi ca ceea ce se aude este o dramatizare radiofonica, multi oameni s-au gandit ca invazia a fost reala, iar ziarele au descris ulterior panica generata de perspectiva unei invazii extraterestre.
„Mii de ascultatori s-au grabit sa-si paraseasca locuintele lor din New York si New Jersey, multi cu prosoape pe fata pentru a se proteja de „gazul”pe care il foloseau invadatorii“, dupa cum scria ziarul newyorkez Daily News a doua zi, pe 31 octombrie 1938.
In timp ce ascultatorii de radio s-au aratat ingroziti de „invazia martienilor”, cercetatorii sunt constienti de faptul ca „Marte nu era capabil sa gazduiasca o civilizatie infloritoare extraterestra”, dupa cum declara pentru LiveScience Seth Shostak, un astronom de la SETI (Institutul de Cautare a Inteligentei Extraterestre) din California.
„Cunostintele astronomilor au crescut constant: stim ca Marte are o atmosfera foarte subtire, nu exista prea mult oxigen, nu vedem nici o urma de apa lichida la suprafata”, mai spunea Shostak. „Toate acestea sugereaza ca daca am avea o civilizatie inteligenta in Univers, aceasta nu se afla pe Marte si nici macar in sistemul nostru solar”.
Microbi extraterestri, in loc de oameni de pe alte planete
De fapt, episodul violent descris de Welles este cel mai putin probabil scenariu pentru modul in care oamenii s-ar putea intalni cu viata extraterestra, crede scriitorul de stiinta Michael Wall, autorul cartii „Acolo: Un ghid stiintific al vietii extraterestre, antimaterie si calatorii umane in spatiu” (Grand Central Publishing, noiembrie 2018).
Exista o posibilitate mai mare ca prima noastra intalnire cu viata extraterestra sa fie „prin descoperirea de microbi din alte lumi, raspanditi peste tot in cosmos, intr-un numar mai mare decat fiintele inteligente”, afirma Wall. „Astazi, un anunt despre descoperirea microbilor extraterestri este mult mai probabil sa provoace entuziasmul decat panica”, crede scriitorul.
„Oamenii sunt pregatiti pentru acest lucru”, e de parere Wall „si isi dau seama ca in spatii atat de vaste daca este sa fie ceva, trebuie sa fie microbian”.
Cu toate acestea, chiar daca microbii ar putea fi primii „extraterestri” pe care ii vom intalni, acest lucru nu exclude posibilitatea de a detecta comunicatiile inteligente extraterestre, este de parere Shostak.
In cautarea extraterestrilor, tot cu radioul
SETI scaneaza zilnic cerul pentru a capta semnalele radio care ar putea fi produse de forme de viata inteligente. Si chiar daca in galaxii exista mai putina viata inteligenta decat viata microbiana, extraterestrii inteligenti ar putea totusi
sa-si difuzeze prezenta pe distante mult mai mari prin intermediul undelor radio.
„Microbii pot produce oxigen in atmosfera, dar viata inteligenta ar putea face lasere gigant sau transmitatoare radio puternice, astfel incat sa poata fi auziti de foarte departe”, isi imagineaza Shostak.
„Pun pariu pe o cafea ca vom gasi ceva in termen de douazeci de ani”, spune Shostak care uita ca au trecut deja 40 de ani de cand SETI tot cauta, fara succes, semnale radio extraterestre!
O sarcina grea: pentru receptarea acestor semnale e nevoie ca presupusii extraterestri inteligenti sa emita direct spre noi, si nu aiurea, si mai ales pe frecventa pe care sa ne-o comunice si noua. Altfel…
O prima intalnire cu E.T. prin intermediul microbilor sau al transmisiilor radio ar fi azi cu siguranta mult mai putin inspaimantatoare decat reportajul despre creaturi care trag cu arme sofisticate, cu tentacule care parjolesc orasele fara aparare. Dupa difuzarea radiofonica, Orson Welles a sustinut ca nu avea idee ca oamenii vor lua emisiunea sa atat de in serios. El s-a scuzat spunand ca „a fost o experienta teribil de socanta sa imi dau seama ca am provocat asemenea clipe de groaza”, dupa cum scria cotidianul Daily Princetonian pe 1 noiembrie 1938.
GEORGE CUSNARENCU
Comentarii