Nick Pope a fost, timp de 21 de ani, functionar public în Ministerul Apararii (MoD) al Regatului Unit, iar între 1991 si 1994, atributiile sale au inclus investigarea rapoartelor privind observatiile OZN pe teritoriul britanic. Într-o perioada în care varful de lance al investigarii enigmei OZN sta în proiectele militare recent dezvaluite, expertiza sa face ca opiniile sa fie deosebit de pretuite.
Într-un interviu, din februarie 2019, Pope, care s-a stabilit de cativa ani în SUA, a raspuns la mai multe întrebari referitoare la cariera sa, precum si evolutiile recente privind proiectele militare OZN. Rezum mai jos cateva dintre declaratiile sale.
Pope a povestit ca politica de cadre din MoD prevedea transferarea sau promovarea pe alte functii a personalului, o data la doi-trei-patru ani. Asa s-a întamplat ca, în 1991, Pope a ajuns sa conduca proiectul OZN al ministerului. Asa cum spunea, în acel moment nu avea niciun interes si nicio opinie ferma privind fenomenul OZN, asa ca putea aborda deschis, fara prejudecati, subiectul, convins fiind totusi ca nu va gasi mare lucru. Opiniile sale au evoluat dupa ce a intrat în vasta arhiva a dosarelor si cand a început cercetarea oficiala si investigatiile oficiale, cu noi rapoarte de observatii venind aproape în fiecare zi. Una dintre concluziile la care a ajuns si pe care a subliniat-o in repetate ori, este ca cei care au studiat acest subiect din interiorul guvernului sunt, de obicei, mult mai putin siguri cu ce anume au de-a face decat oamenii din comunitatea OZN – atat cei care cred neconditionat, cat si demistificatorii încrancenati, ambele categorii afisand o certitudine dogmatica în pozitiile lor. În guvern – spunea Pope – „nu ne-a fost frica sa spunem «nu stiu»”.
Puncte fierbinti
Poate cea mai faimoasa observatie din aceasta perioada a fost incidentul Cosford. Pe 31 martie 1993, o patrula a Fortelor Aeriene Regale (RAF) a raportat ca a vazut un OZN deasupra bazei din localitate. Martorul spunea ca OZN-ul era „cat doua avioane Concorde lipite între ele”, dar nu se auzea niciun zgomot. Obiectul se misca cu o mare viteza, la o altitudine de aproximativ 300 de metri. În aceeasi noapte, au fost raportate zeci de OZN-uri în forma de triunghi, care calatoreau cu viteza în zona Cosford din vestul Marii Britanii, ca si la baza aeriana Shawbury.
Uneori au fost primite multe rapoarte ciudate, dintr-o zona geografica restransa. S-a presupus ca ar exista niste „puncte fierbinti” de activitati OZN sau paranormale. Pope crede ca explicatia sta mai degraba în faptul ca unii cercetatori OZN si anchetatori paranormali sunt mai proactivi decat altii. Un cercetator sau un grup local mai harnic vor difuza în media cazurile raportate, mentionand, de fiecare data ca „daca ati vazut un OZN, nu uitati sa ne contactati”, ceea ce face ca sa fie raportate observatii care altminteri ar fi ramas nedeclarate. La un moment dat, în mass-media aparuse stirea ca Marea Britanie ar fi avut doua proiecte OZN. Informatia a fost eronata. Era doar unul. Confuzia a provenit din faptul ca – în mod firesc – la aceasta lucrare au con-tribuit diferite compartimente ale Ministerului Apararii. Compartimentului în care a lucrat Pope, Secretariatul pentru personalul aerian, i-a revenit partea de politica si de conducere a investigatiilor. Ei au colaborat cu Directia de Aparare Aeriana, care a oferit informatii de specialitate în probleme radar si cu DI55, parte a Statului Major al Informatiilor Apararii (DIS), care au oferit expertiza stiintifica si tehnica de specialitate.
Din motive lesne de înteles, implicarea DIS în investigarea OZN, a fost pastrata secreta mai multi ani, asa ca atunci cand acest fapt a devenit cunoscut public, iar mai tarziu a fost confirmat si oficial, anumite grupari din comunitatea OZN au crezut în mod eronat ca au existat doua proiecte separate, unul public si altul secret. În realitate – spunea Pope – cu totii s-au ocupat de aceleasi cazuri raportate, ca parte a unui efort unic de cercetare. Unele cazuri au fost clasificate, dar majoritatea nu au fost.
La întrebarea daca mai exista dosare OZN care nu au fost înca facute publice, Pope a nominalizat doua, unul cuprinzand, în cea mai mare parte, corespondenta dintre DIS si Directia personalului aerian, demonstrand divergente între cele doua compartimente cu privire la modul de abordare a subiectului. Acest lucru a condus în cele din urma la o defalcare completa a relatiilor dintre cele doua divizii, ceea ce – spunea Pope – a fost o rusine, deoarece el muncise din greu pentru a stabili o relatie de lucru mai stransa între întregul personal implicat în cercetarea si investigatia OZN.
Cele doua fisiere ramase contin, de asemenea, documente despre Proiectul Condign, care a fost o evaluare a fenomenului OZN din punctul de vedere al structurilor de informatii. Proiectul fusese planificat înca din 1993, de Pope si omologul sau din DIS, dar a fost realizat mai tarziu. Din pacate, fisierele nu vor fi digitizate si nu vor fi disponibile gratuit online pentru o perioada, ca în cazul majoritatii dosarelor OZN desecretizate anterior. Aceasta înseamna ca oamenii care doresc sa consulte aceste ultime fisiere vor trebui, fie sa primeasca un bilet de cititor si sa le vada personal în salonul de lectura al Arhivelor Nationale, fie sa le comande prin Posta si sa plateasca pentru asta.
Interlocutorul lui Pope a comentat ca, dupa dezvaluirea, din 2017, prin articolele din New York Times si Washington Post, a existentei proiectului OZN „AATIP” al Pentagonului, Statele Unite au adoptat o abordare foarte serioasa si meticuloasa pentru a declasifica si a pune la dispozitia marelui public diverse date cu privire la fenomenele aeriene neidentificate. Deci, s-ar putea argumenta ca autoritatile americane s-au pregatit atent pentru cazul în care ar spori interesul public privind fenomenul OZN în urma implicatiilor acestor dezvaluiri. Are oare si Regatul Unit un „plan B” pentru o asemenea eventualitate?
Pope a raspuns ca, din punctul sau de vedere, în SUA n-a existat niciun efort serios si meticulos pentru a declasifica si face publice datele legate de fenomenul OZN. Desi Departamentul Apararii al SUA si Agentia de Informatii a Apararii (DIA) au recunoscut existenta proiectului AATIP, au iesit la iveala foarte putine documente oficiale în acest sens. Tot ce s-a obtinut de fapt este scrisoarea senatorului Harry Reid din 24 iunie 2009 catre secretarul adjunct al Apararii, William Lynn III, o scrisoare a DIA adresata Congresului, pe care Pope a obtinut-o în ianuarie 2019, si cateva alte mici piese din acest puzzle. În ceea ce priveste Marea Britanie, majoritatea dosarelor OZN ale Ministerului Apararii au fost deja facute publice, desi cu unele redactari. Mai raman cele doua fisiere de care am amintit. Desi unele documente desecretizate contin detalii fascinante, nu a iesit la iveala nicio dovada. În ceea ce priveste un asa-zis „Plan B”, Pope nu era convins nici macar ca Regatul Unit ar avea vreun „Plan A”. Bineînteles, rapoartele OZN sunt examinate în continuare, desi aparent aceasta activitate nu face parte dintr-un program oficial. Iar toata lumea evita cu disperare utilizarea unor termeni precum „OZN”, în parte si în încercarea de a ocoli cererile bazate pe legea accesului liber la informatii. În masura în care stia el – spunea Pope – nu se întampla nimic care s-ar putea califica drept gandire strategica în acest domeniu, în afara examinarii ad-hoc a anumitor incidente.
Nemultumirea lui Pope este de înteles, întrucat Biroul OZN, pe care l-a condus între 1991 si 1994, a fost închis oficial în 2009, chiar pe baza concluziilor Proiectului Condign, derulat între 1997-2000; iar recent, secretarul apararii, Gavin Williamson a declarat, pentru publicatiile Express si Star, ca „Nu exista planuri de deschidere a biroului OZN la Ministerul Apararii”.
Cu toate acestea, Pope crede ca s-ar putea ca anumite structuri guvernamentale din Regatul Unit sa investigheze totusi fenomenul, întrucat – spune el – OZN-urile reprezinta cu adevarat o „amenintare pentru cerul britanic”. „Nu conteaza daca esti un sceptic sau un credincios si nu conteaza daca crezi ca observarea OZN este generata de drone, avioane rusesti, fenomene plasmatice exotice, sau extraterestri”; Ministerul Apararii, Fortele Aeriene Regale si guvernul în ansamblul sau ar trebui sa depuna toate eforturile pentru a identifica ceva neobisnuit care se manifesta în spatiul aerian national.
DAN D. FARCAS
Comentarii