Rapiti de OZN-uri

     O rapire colectiva în 1992?
          
          Exista numeroase tentative prin care investigatorii încearca sa se apropie, cât mai mult posibil, de mecanismele rapirilor OZN. Un exemplu privind tehnicile folosite este expus într-un articol privind „rapirea colectiva din 8 decembrie 1992”.
     O rapire colectiva în 1992?
          
          Exista numeroase tentative prin care investigatorii încearca sa se apropie, cât mai mult posibil, de mecanismele rapirilor OZN. Un exemplu privind tehnicile folosite este expus într-un articol privind „rapirea colectiva din 8 decembrie 1992”.
     
     Un proiect pentru dejucarea actiunilor
         
      La sfârsitul verii anului 1992 investigatorul Derrel Sims de la Huston UFO Network (HUFON) a imaginat un proiect. Mai multe persoane care acuzau rapiri periodice au primit sugestii hipnotice ca la proxima rapire sa încerce sa reziste cât mai mult starii de paralizie, sa încerce sa stabileasca un contact activ cu rapitorii si sa retina constient cât mai multe detalii.
     În noiembrie 1992 subiectul PH a suferit o rapire. În timp ce nepamântenii se straduiau sa o „deconecteze” (ceea ce finalmente au reusit), într-un ultim efort ea le-a strigat „noi stim ce faceti… cunoastem intentiile voastre…”, gest care aparent nu a încântat vizitatorii si a stat poate la baza evenimentelor care au urmat.
     
     Contraatac
         
      La 10 decembrie 1992 urma sa se tina o sedinta de evaluare a rezultatelor proiectului. Ca si cum ar fi fost un „contraatac”, în zilele dinaintea sedintei mai multi participanti la proiect au fost rapiti. Fara sa se fi influentat, ei au raportat „vise”, hemoragii nazale, dureri în sinusuri, iritatii ale ochilor si alte „simptome post-rapire”.
          Subiectul DM, care avea în plus strafulgerari de memorie privind o rapire recenta, a fost supus regresiei hipnotice. S-a scos la iveala ca DM suferise o rapire chiar în noaptea sedintei, ca si cu doua zile mai devreme. În 8 decembrie, el a fost trezit de o strafulgerare. Când s-a ridicat, a vazut lânga el un omulet cenusiu care l-a determinat sa iasa din casa si sa intre într-o pata de lumina albastra care se vedea pe sol. În clipa urmatoare s-a vazut într-o încapere mare rotunda, unde i s-a cerut sa se dezbrace. Apoi a fost dus (aparent nu pasea) pe o serie de coridoare si usi pâna la o încapere de mai mici dimensiuni, în care erau si alti nepamânteni. Dupa o sumara examinare medicala, un individ cu înfatisare perfect umana i-a pus lui DM mai multe întrebari, între care: cum se face ca el si alte persoane stiu ca au mai fost rapite, în ce scop se întâlneau etc. Apoi i s-a aratat un model al creierului uman, fiind întrebat „unde este localizat subconstientul”.
          Întrucât DM n-a stiut sa raspunda, i-a fost proiectat pentru un moment în minte imaginea martorei PH, careia i se puneau aceleasi întrebari, apoi a altora din grup, adusi aparent cu totii într-o încapere vecina. Erau toti goi, într-o stare buimaca, fara sa constientizeze prezenta celorlalti. În acest timp, rapitorii „accesau” cumva mintile lor, cu aceleasi întrebari pe care i le pusesera si lui DM.
     
     Un prim succes?
          
     În jurul lui DM mai multi nepamânteni de diferite rase se sfatuiau daca experimentul pe care îl desfasurau mai poate continua sau nu, în conditiile în care cei rapiti stiau ca sunt rapiti si se întâlnesc între ei. Surprinsi ca DM, semiconstient, înregistreaza totusi discutiile lor, vizitatorii au chemat doi omuleti cenusii care l-au prins pe DM de brate, dupa care n-a mai fost în stare sa retina nimic din gândurile sau vorbele celor din jur.
          Si alti subiecti, fiind hipnotizati, au relatat o rapire în noaptea de 8 decembrie, vazându-se în aceeasi încapere cu ceilalti. Unul îsi amintea constient detaliile aceleiasi rapiri. Toti acestia au descris, în mod independent, încaperea si indivizii vazuti acolo. Descrierile coincideau în toate amanuntele, inclusiv în unele inedite. Derrel Sims a fost foarte atent ca membrii grupului sa nu se influenteze între ei în cursul anchetei. Concluziile sale au fost ca toti cei din grup au fost „marcati” cu implanturi înainte de conferinta, acestea fiind extrase dupa întâlnire. Aparent era pentru prima oara ca nepamântenii devenisera atenti la actiunile grupurilor de sprijin ale celor rapiti.