Rapiti de OZN-uri

          Controversatul caz Reed
          
          Intâlnirile OZN sunt, în general, dificil de acceptat. Lucrurile se complica si mai mult atunci când si specialistii suspecteaza ca ne aflam în fata unei întâmplari fabricate.

          Controversatul caz Reed
          
          Intâlnirile OZN sunt, în general, dificil de acceptat. Lucrurile se complica si mai mult atunci când si specialistii suspecteaza ca ne aflam în fata unei întâmplari fabricate. Un astfel de caz este si cel al lui Jonathan Reed, viu dezbatut la conferinta IUFOC de la Laughlin (Nevada), din 2002.O întâlnire în padure
          
          Pe 15 octombrie 1996, dr. Jonathan Reed, care pretinde ca la vremea respectiva era psiholog cercetator la Universitatea statului Washington, a facut o plimbare, împreuna cu câinele sau, Suzy, în Cascade Mountains, la rasarit de Seattle. La un moment dat, Suzy a fugit înainte, dupa care s-a auzit de parca s-ar fi luptat pe viata si pe moarte cu o fiara salbatica. Ajuns la fata locului, Reed a vazut agresorul care-i sfâsiase câinele. Era un hominid înalt de 1,30-1,40 metri, care purta un soi de combinezon negru. Furios, Reed l-a lovit cu o creanga groasa în cap, pâna acesta a ramas nemiscat. S-a întors apoi în locul unde îsi lasase masina de teren, revenind peste o ora cu un aparat de fotografiat de 35 milimetri si cu camera video de 8 milimetri, fotografiind si filmând scena. Auzind un zumzait, s-a îndreptat într-acolo, descoperind un straniu obiect negru (el îl numeste „obelisc”) plutind deasupra solului. Aerul era încarcat electrostatic, ceea ce nu l-a împiedicat pe Reed sa atinga obiectul. În acel moment zumzetul a încetat.
          
          Întâmplari si mai stranii
          
          În primul moment, Reed s-a gândit sa ascunda undeva creatura, în asa fel încât sa nu fie devorata de animalele de prada. Negasind un astfel de loc, a învelit-o într-o patura si, desi avea 20-25 kilograme, a dus-o pâna la masina sa, iar acasa a bagat-o în frigiderul din garaj. A doua zi a constatat ca fiinta înviase. Rana de la cap, îngrijita, i s-a vindecat, dar dupa noua zile creatura a disparut. Urmele de pasi duceau pâna la perete, unde se opreau. Reed mai spunea ca s-a întâlnit si ulterior cu humanoidul.
          Eroul nostru gasise în padure, lânga omulet, si o bratara. Exista o lista cu numele martorilor care jura ca l-au vazut pe Reed cu acest obiect la mâna, iar când a apasat pe un buton a disparut pentru câteva secunde, ca si când ar fi fost teleportat. Reed spunea ca în acest timp el însusi s-a vazut într-o încapere în forma de ou.
          
          Farsor sau victima?
          
          Istoria i-a fost prezentata presedintelui societatii OZN din San Diego, în 21 octombrie 1996, iar la televizor în 11 noiembrie acelasi an, apoi în 1998 si 1999. Din pacate, Reed nu a pus la dispozitia investigatorilor negativele, caseta video, bratara sau alte dovezi, pentru a fi verificate. Mai neplacut – nu au putut fi gasite nici documentele care sa ateste pregatirea sa profesionala, între altele titlul de doctor. S-a aflat ca si persoane citate ca martore sau care se spunea ca au analizat unele mostre biologice aveau titluri care nu corespundeau realitatii.
          Apoi, investigatorii au descoperit ca numele de Jonathan Reed era un pseudonim, adevaratul sau nume fiind Jonathan Bradley Rutter. El s-a justificat spunând ca a fost urmarit si chiar amenintat cu moartea, asadar a decis sa apara în public sub un pseudonim. Casa lui fusese scotocita de niste indivizi misteriosi, care cautau aparent sa confiste eventuale dovezi. Un alt grup, intitulat „Alianta” (despre care nimeni nu mai auzise înainte) se declara gata sa-l protejeze pe Reed, spunând, de data aceasta pe fata, ca doreste sa colecteze dovezi ale unor întâlniri cu nepamântenii „pentru a le arata lumii la momentul potrivit”. Cine poate spune însa daca omul nostru nu se confrunta cumva cu doua fatete ale aceleiasi autoritati din umbra. Exista si investigatori care au adus dovezi ca Reed/Rutter este chiar ceea ce pretinde a fi, dar ca a existat o campanie de stergere a trecutului sau – au disparut hârtii, înscrisuri, iar fostii sai colegi au fost sfatuiti sa declare ca nu l-au cunoscut niciodata.
          Reed însusi, în ciuda tuturor contestarilor, insista si azi ca istoria s-a petrecut întocmai, dar daca ar fi stiut prin ce urma sa treaca ulterior, probabil s-ar mai fi gândit daca sa dea publicitatii sau nu întâmplarea.