Rapiti de OZN-uri

          Un fenomen complex
          
          Între cazurile de rapiri OZN din cartea lui Preston „Dennett Extraterrestrial Visitations: True Accounts of Contacts”, sunt mai multe care se abat de la scenariul obisnuit. Printre ele se numara si cazul lui Paul Nelson.

          Un fenomen complex
          
          Între cazurile de rapiri OZN din cartea lui Preston „Dennett Extraterrestrial Visitations: True Accounts of Contacts”, sunt mai multe care se abat de la scenariul obisnuit. Printre ele se numara si cazul lui Paul Nelson.
          Paul Nelson (pseudonim) avea 12 ani în 1967, când a vizitat împreuna cu parintii sai insula Catalina din largul Californiei. Venise cu ei si cel mai bun prieten al lui Paul, pe nume Michael (pseudonim). La un moment dat, cei doi baieti s-au retras în interiorul barcii cu motor, cu care venisera, pentru a se delecta cu niste carti cu benzi desenate proaspat achizitionate. Nici unul dintre ei nu-si amitea ce s-a petrecut în continuare. Urmatorul eveniment de care stiau în mod constient era ca s-au trezit a doua zi dimineata în paturile lor. Lui Paul i-a fost totusi imposibil sa-si convinga parintii ca în acest rastimp s-a întâmplat ceva neobisnuit.
          Doua saptamâni mai târziu, pe când se gasea singur în casa lor din Reseda (California), Paul a avut parte de o alta întâmplare stranie. La un moment dat usa camerei sale a început sa se zgâltaie. El s-a repezit s-o deschida si, spre surprinderea sa, a zarit un omulet cu o înfatisare nepamânteana, care a rupt-o imediat la fuga. Paul nu l-a putut ajunge din urma. La vremea respectiva nu a gasit nici o explicatie pentru aceste incidente, dar nu s-a gândit sa le puna în legatura cu fenomenul OZN, care pe atunci nu-l interesa. Regresia hipnotica scoate la lumina amintiri neasteptate
          Peste ani, Paul Nelson – de acum medic, însurat, cu doi copii – a vazut pe cer, în plina zi, un OZN discoidal. Aceasta observatie l-a îndemnat sa caute carti dedicate subiectului, întelegând abia acum ca ceea ce i se întâmplase la 12 ani pe insula Catalina, fusese un episod tipic de „lacuna în timp”. Tot mai intrigat, s-a decis sa se supuna unei regresii hipnotice pentru a-si scoate la iveala amintirile ascunse legate de acele incidente.
          Era convins ca va descoperi – la fel ca multi altii – ca fusese rapit, în împrejurari înfricosatoare, de niste omuleti cenusii care l-au dus la bordul unei nave tip OZN. Cu atât mai mare i-a fost surpriza când detaliile care se închegau în memoria sa i-au aratat ca fusese transportat mai degraba într-o caverna subterana, o încapere rotunda, sapata în stânca.
          Întins pe tablia unei mese, a fost examinat de niste fapturi insectoide, semanând cu lacustele sau calugaritele. Aveau ochii mai mari decât cei ai omuletilor cenusii. În afara de unul dintre ei, purtau uniforme tip salopeta mulate pe corp. Echipamentele erau departe de a fi ultrasofisticate. Aveau pe suprafata lor luminite colorate, clape si butoane, dar altfel semanau mai degraba cu cele folosite de obicei de militari.
          Paul a mai fost intrigat si de faptul ca, spre deosebire de cele asteptate, nu-si aducea aminte ca în timpul examinarii sa se fi petrecut ceva dureros, traumatizant sau înfricosator, ceea ce l-a facut sa înteleaga ca „întâlnirile de gradul IV” nu se desfasoara dupa un scenariu rigid si reprezinta un fenomen mai complex decât pare la o examinare superficiala.