Nasterea lui Iisus, Dumnezeu întrupat, în Nazaret, din Fecioara Maria, care nu cunoscuse barbatul, este întâia si fundamentala zamislire spirituala prin Sfântul Duh, nastere anuntata prin bunavestire de catre Îngerul Gabriel. Judecându-ne istoria pâna la acest eveniment sacru si dupa împlinirea lui sacra, vom descoperi ca voia lui Dumnezeu a fost sa produca în lumea oamenilor, pe care i-a creat din iubire, o schimbare radicala, prin Iisus fiinta spirituala trezindu-se la adevarurile esentiale ale conditiei sale pamântesti si dupa trecerea trupului în materie.
Nasterea lui Iisus, Dumnezeu întrupat, în Nazaret, din Fecioara Maria, care nu cunoscuse barbatul, este întâia si fundamentala zamislire spirituala prin Sfântul Duh, nastere anuntata prin bunavestire de catre Îngerul Gabriel. Judecându-ne istoria pâna la acest eveniment sacru si dupa împlinirea lui sacra, vom descoperi ca voia lui Dumnezeu a fost sa produca în lumea oamenilor, pe care i-a creat din iubire, o schimbare radicala, prin Iisus fiinta spirituala trezindu-se la adevarurile esentiale ale conditiei sale pamântesti si dupa trecerea trupului în materie. Ultimele doua milenii de crestinism înseamna o noua istorie si o noua morala, dar si constiinta vie a exigentelor divine ce-i incumba omului. Cum spune un text modern, „Christos atinge întreg arborele genealogic al omenirii. El este noul Adam: El introduce, în circulatia vietii omenesti naturale, firave si muritoare, un principiu de regenerare purificatoare, un germene de imortalitate, un raport de comunicare existentiala cu Christos, pâna la participarea împreuna cu El în fluxul Sfântului sau Duh, la viata însasi a nesfârsitului Dumnezeu, pe care în virtutea lui Christos avem etern fericirea de a-L numi Tatal Nostru”…
Într-adevar, cu doua milenii în urma Dumnezeu s-a facut om. Omul-Dumnezeu a înzestrat constiinta umana cu valori ale sacrului pe care firesc, evolutia sociala si istorica a fiintei create ar fi trebuit sa le duca pâna la cele mai înalte vibratii ale sacrului universal. Dar influentele retrograde, impuritatile istorice si individuale au facut ca istoria omului sa se îndeparteze adeseori de principiile divine, sa rataceasca vinovata catre o artificializare a existentei si sa ocoleasca mesajele Mântuitorului, învataturile Celui care s-a jertfit pentru mântuirea noastra si viata vesnica. Revenim mereu la întrebarea: ce ar fi fost evolutia noastra istorica în doua mii de ani fara aceasta hrana spirituala care ne-a calauzit fiecare celula a fiintei pamântenesti cu Adevarul revelat din întruparea lui Iisus în om? Iata ca trebuie sa evocam involutiile noastre, perpetua cadere care constituie cauza pentru care Iisus, cel pururi viu, îsi vesteste prin prooroci revenirea în locul din care S-a înaltat la ceruri, iar acea revenire triumfala nu va putea fi altfel decât ca o ultima trezire a oamenilor pentru o ultima renastere voita de divinitate…
Nasterea fundamentala este pentru noi, crestinii, momentul repetat al supremei bucurii. Iisus nu s-a nascut, prin voia lui Dumnezeu, în palatele aristocratiei antice, El nu este vegheat de auguri pamântesti si nu este daruit cu averi materiale sau simbolice, cum ar fi cerut-o uriasa fapta dumnezeiasca. Iisus se naste în climatul simplitatii celei mai curate, într-o iesle, sarbatorirea evenimentului fiind marcata de semne ceresti, deoarece si pentru Cer nasterea Mântuitorului a fost o mare bucurie…
Iisus, prin Nasterea Sa, ne aduce, de doua mii de ani încoace, „Calea, Adevarul si Viata”. Sa-i urmam mesajele, învataturile, prin propria noastra participare la calea mântuirii, la adevarul ceresc si la viata noastra de toate zilele daruite Spiritului divin.
Sa ascultam martorii
Jacques Vallée a fost o figura centrala în cercetarea si dezbaterea despre...
Comentarii